Să văd adânc
Să văd adânc în tine,
Nimic să nu-mi umbrești
Din vraja ce îmi vine,
Cu glasu-ți de grăiești.
Atâtea vorbe ’ncearcă
Urechea fără rost,
Și când se sting, e parcă
Nicicând să mai fi fost.
Dar lin doar de mă cere,
Departe, svonul tău,
L-ascult cu-așa plăcere,
Îl uit atât de greu !
Înfiorat mi-e ceasul,
De jar m’aprind întreg:
Și inima-mi și glasul
Tău, bine se’nțeleg !