Săracilor mîni multe!
Isprăvnicelul unei moșii căpătase de la stăpînă-său, pentru slujbele sale cele credincioase, un petic de loc ca să-l lucreze pe seama sa. El, din firea lui fiind zgîrcit, nu-i venea a scoate să plătească oamenilor pe care voia a-i pune să-i muncească. Ce să facă, se gîndea el, ca și locșorul lui să fie muncit și bani să nu dea și nici el să nu se ostenească cu munca?
Se duse pe la săteni și le dete de știre că-n ziua de sărbătoare cea mai apropiată să știe că au să se adune să-i facă o clacă, muncindu-i cu mic cu mare locșorul lui, ceea ce se și făcu.
Se știe că la clacă bani nu se dă, ci numai de mîncare și de băutură.
Creștea inima într-însul cînd se uita isprăvnicelul cum mergea de repede lucrul.
Pluguri, rarițe, brăzda pămîntul, parcă n-ar fi fost zdravăn. Îi rîdea mustața, cînd vedea sumedenia de lume, ca albinele, cum mergea în sus și în jos, și se întorcea care de care să facă treabă mai bună și mai iute. Cînd băgă de seamă, cam pe la nămiazi, că locușorul lui este arat și aproape de a fi și semănat, sări în sus de bucurie și strigă:
— Săracilor mîni multe!
Sătenii văzînd că se apropie de a sfîrși munca, nu lăsară de nămiezi, ci se puseră cu inimă și dară un prefai bun lucrului ce mai rămăsese. Astfel ei sfîrșiră înainte de cum făcuseră Socoteala. Ce nu se face cînd lucrează omul cu voie bună, cu cîntece, și cu glume!
Acum trebuia să le puie masa.
Ispravnicul tăiase un noaten și îl pusese la foc. Ce să fie un noaten la atîta leaotă de lume? Nu le ajungea nici pe o măsea să puie.
Daca văzu isprăvnicelul puse de tăie un grăsun (porc de un an). Într-o clipă îi smulseră coama, îl pîrliră, îl fripseră și-l mîncară. Le mai aduse nițică pastramă, brînză, ouă, ce se mai găsi prin bordeiul lui.
Pe cînd mîncau oamenii și rîdeau și povesteau fel de fel de glume și ghicitori, isprăvnicelul se uita cu jind cum i se duce atîtea lucruri de mîncare pe gîturile muncitorilor. El credea că claca este păpușe, dară văzu acum că nu încape pe ușă. Cînd auzi că oamenii mai cer de mîncare, el o rupse d-a fuga și strigă:
— Dracu să vă ia de guri multe!