Sărbătoarea mumei

 

I

Un copil și o fetiță
Tăiau sfârcuri de panglici
Și-npleteau voioși, ghirlante
De brândușe și de-aglici.

— Mâine este sărbătoare,
Către frate-său zicea;...
— Este ziua maicei noastre,
Frățioru-i răspundea.

Și îndată, să culeagă
Alte flori, se mai puneau;
Ei râdeau, dar retezate
Viorelele plângeau!

Și râdead
Și-mpleteau
Florile ce culegeau!
Și râdeau
Și-mpleteau
Florile ce culegeau!

II

Seara peste vai coboară...
Cerul s-a înnegurat
Iar copii către casă
Drumul repede-au luat.

Ei urmează pe cărare
Fericiți și zâmbitori,
Încărcați de flori de câmpuri
Și de tineri ani de flori!

Însă iată că în noapte
S-auzi o cucuvea,
Fetișoara spăimântată
Mâna frate-su strângea.

— Frățioare! Frățioare!
Auzi cobea pe vâlcea?...
— N-avea teamă surioară,
Mititelul-l răspundea!

Și mergeau,
Și strângeau
Florile care le-aveau!..
Și mergeau,
Și strângeau
Florile care plângeau!

III

Însă casa se zărește...
Lângă ușă au ajuns...
Bat... dar nimenea nu vine
Să le dea nici un răspuns.

Strigă, cheamă,... și vecinii
Le aleargă-n ajutor;
Ușa jos fu dărâmată...
Zăcea moartă, muma lor!

Florile înbălsămate
Strânse-ntr-un fiesc avânt
Pentru-a mumei sărbătoare,...
Coronară un mormânt!

1874 Oct. 30.