Salonul

 

Dumineca viitoare, 31 oct., se deschide la Ateneu Salonul anual de pictură și sculptură. Dintre bucățile admise, o comisiune specială va fi și ales pe cele mai de seamă pentru secția romînă de la Expoziția din Paris.

Am avut norocul să pot intra la Salon înainte de deschiderea-i oficială. Erau acolo cîțiva cunoscători, cari făceau observațiuni tehnice ce eu nu prea am înțeles. Eu, drept să spun, nu pot avea pretenția că știu judeca producțiile de arte plastice: îmi lipsește prea mult educațiunea specială a priceperii. Din pricina aceasta desigur eu, în fața unei lucrări, îi văy defectele mai degrab decît calitățile. Aș putea spune mult mai ușor de ce nu-mi place o lucrare decît de ce alta îmi place; pot dar spune de pe acuma că mi-au displăcut multe din lucrările expuse și mult mai puține mi-au plăcut — între acestea, cu deosebire, o idilă romană de d. Kimon Loghi.

O dare de seamă mai amănunțită despre salon, fără nici o pretenție de cunoscător, voi face, după slaba mea pricepere, într-o cronică viitoare a Universului.

Deocamdată, constat că la Salon — din ce pricină, nu pot ști — maestrul Grigorescu nu ia parte.

Oricine se va-ntreba, dar, cu ce pictură romînească ne prezentăm la Paris; căci fără să se supere tinerii noștri artiști, nici unul nu are în lucrările lui așa-numitul genuin. Toate lucrările, cele remarcabile, ca și cele mai slabe, sunt lucrări de școală, tot atît de franceze, germane sau italiene pe cît de romîne, ba poate chiar mai mult. Producțiunile după maniera lui Grigorescu, se-nțelege, nu contează, cum nu contează-n literatură nici o producție în maniera lui Eminescu sau a lui Coșbuc. (Se găsesc totdeauna oameni cari cred că succesul se datorește manierii, nu mîinii.)

A expune la Paris pictură romînească fără Grigorescu este a renunța la un succes sigur pentru a risca să trecem foarte puțin luați în seamă, și vorbesc numai de elementul genuin, fără să mai pomenesc de incomparabila putere creatoare a ilustrului maestru.

Să sperăm că dd. comisari însărcinați cu alegerea bucăților pentru Paris vor ști să obțină adeziunea marelui nostru artist — onoarea vremii noastre — fără concursul căruia ne-am prezenta cu mult mai slabi pentru o expoziție universală.