Satirul

 

De prin tufiș, ascuns pe jumătate
Le-a urmărit cu ochi setoși satirul,
Ispititor îi aducea zefirul,
Mireasma trupurilor parfumate.

Căci se scăldau și răsuna potirul
Ce aduna în stâncă, ferecate,
Isvoare reci, șoptind destrăbălate
De rîsul vesel ce-i mărea martirul.

Era Telphusa printre surioare;
Frumoase toate, sprintene, ușoare.
Din stropi de apă înșirau mărgele.

Dar, el, mușcând din buzele cărnoase
Desprinse tufa, alergând spre ele...
Ș'a fost o goană prin păduri umbroase.