Sburătorul: Convorbiri literare

 

CONVORBIRI LITERARE. — Nu poate exista un sentiment mai dureros decât sentimentul celor ce ia în mină un număr din Convorbiri literare, venerabila strajă a începuturilor literaturii noastre. Credeam că odată cu d. S. Mehedinți s-au mistuit toate posibilitățile incompetenții puse de împrejurări în fruntea unei reviste condamnate ani de zile de a se face singură din alăturarea unor articole științifice sau istorico-literare lângă operile poetice ale d-lui Eugen Ciuchi sau lângă stihurile unui magistrat, in care se preamăriau meritele „cărței verzi“ a lui T. Maiorescu cu ocazia războiului balcanic. Calvarul Convorbirilor literare nu s'au sfârșit însă nici cu retragerea d-lui S. Mehedinți în sânul preocupărilor sale didactice: incompetența lui gravă a fost înlocuită cu incompetența zâmbitoare a d-lui Al. Tzigara-Samurcaș. Ce legătură putea fi intre acest cunoscător de ouă văpsite și literatură, este încă o problemă fără soluție. Și pentru d. Tzigara-Samurcaș ca și pentru tenebrosul d. Mehedinți o poezie rămâne tot un sgomot inoportun ca un geam spart sau o salvă de artificii într'o sală de bal. Situația Convorbirilor nu s-a schimbat deci cu nimic: sub raportul literar ea continuă a fi inexistentă. Și va fi mereu așa până ce conducătorii vor înțelege că o revistă adevărată nu e o justapunere de material eterogen, oricare ar fi fost el, ci o massă omogenă organizată prin prestigiul și competența unui singur animator. La conducerea revistelor literare n'au ce căuta istoricii, geografii sau colecționarii cusăturilor naționale ci critici cu un ideal estetic determinat, cu experiență și competentă literară și, mai presus de toate, cu simțul contemporaneității: a imita pe răposați înseamnă a ignora elementul esențial al personalității lor, adică simțul pururi prezent al viabilului.