Sburătorul - primul articol
| Sburătorul de Eugen Lovinescu Sburătorul, Epiloguri |
| publicat în Sburătorul, anul I, nr. 1, 1919, pag. 1 |
Sburătorul poeziei eliadice ne evoca palidul chip al tânărului ce tulbură visurile fetelor. Simbol al primilor fiori ai vrâstniciei, auroră a dragostei necunoscute și neînțelese ce îmbujorează obrajii pentru a-i îngălbeni apoi de odată, ochi rătăciți în vagul înserarei în așteptarea neașteptatului, dor impetuos de viață și subită aspirație spre neantul morții, foc lăuntric ce mistue, gheață ce înfrigurează, neliniște și liniște — iată ce întrupează palida fantomă a simțurilor ce se deșteaptă la dragoste.
....Și, de altă parte, atâtea senine frunți ce se apleacă peste o foaie de hârtie albă. Fiori nelămuriți, căldură și răceală, aspirații spre frumuseți imposibile și, deodată, toropeală, o adâncă răscolire a întregului suflet, sfiiciune și bizuire nebună, fugă de lume și de realități unită cu credința în himere, neastâmpăr și sete de odihnă... E acelaș „Sburăntor”, acelaș palid domn al visurilor tinere, acelaș sărut al buzelor calde pe frunțile reci, aceeaș mistică logodnă cu ce va să fie. Căci Sburătorul e și apropierea tainică a Muzei...
...Cei ce pornesc această revistă au primit de mult sărutarea Sburătorului. Sunt la mijlocul cărării vieții. N’au uitat însă fiorii de odinioară și nici gustul și desgustul de lume, incapacitatea adaptării și credința în himere imposibile. N’au abdicat de la idealismul lor.
Palidul domn al visurilor nelămurite nu se mai lasă pe raza argintie a lunei. A plecat spre alte generații ce se ridică. În noi și-a desăvârșit însă opera. Nu mai simțim forii de odinioară. Necunoscutul nu ne mai chinuește. Știm ce voim, dar voim cu hotărâre ceeace simțeam odinioară ca un fior tulburător. Cu sânge rece și în deplină conștiință a unei datorii superioare, trecem pe lângă larma vieții, renunțăm la bunuri mai înfloritoare, pentru a ne așterne gândurile și visurile pe pagina albă de hârtie ce se va duce spre tinerii pe care-i sărută astă-zi buzele de foc ale zburătorului.
Căci ne gândim și la cei ce vin. Virilitatea noastră se apleacă fratern peste pubertatea melancolică a generațiilor ce se ridică, pentru a le limpezi greutățile începutului. Le vom fi de folos poate. Și vom fi fericiți de vom reuși să-i smulgem din ghiarele răzvrătirii în care-i aruncă cele dintâi decepții literare. Scriitori maturi și începători, pornim deci la lucru sub ocrotirea aceluiaș tânăr palid care inițiază în dragoste și în artă.
Cât despre program, va ieși din talentul celor ce vor publica la Sburătorul. Meritul revistei va sta în limitele scrisului colaboratorilor lui. Faptele vor dovedi de suntem la înălțimea gândurilor noastre bune. Atât. De vor voi, cititorii vor trage un epilog la sfârșitul încercărilor noastre. De prolog nu e novoe. Cum nu suntem nici prea tineri, nici prea bătrâni, n'avem nici nesiguranțele îndrăznețe ale începătorilor, nici sfârșeala pretențioasă a bătrânilor maeștri. Credem că avem o cumpătare matură. Și ca unică făgăduială, sperăm să punem între paginile Sburătoruluio floare presată: floarea bunului simț, care e mai puțin răspândită decât s'ar crede.