Sburătorul Literar - Cuvânt de încheere
Cu acest număr, Sburătorul își încetează apariția. Am putea spune că trei ani s-a luptat cu indiferența publică; de fapt, el nu s-a luptat însă nici o singură clipă. Linia lui trasă de mai înainte excludea complicitatea interesului masselor cititoare; în țări și mai culte (în Franța sau în Germania) nu există o singură revistă săptămânală care să poată rezista numai prin literatură; toate își fac pivotul din actualitate.
Inlăturând-o ca desăvârșire, spațiul celor trei ani de apariție a Sburătorului este încă destul de lung; meritul nu revine, dealtfel, cititorului român, ci resistenței noastre morale și materiale. Cu riscul de a intra în categoria beatitudinii universale, privim cu satisfacție drumul parcurs; munca nu ne-a fost nerodnică. Scopul Sburătorului nu era să publice literatura scriitorilor de talent, ce au stat lângă noi dela primul până la ultimul număr; nu era să devină punctul de plecare a zeci de volume apărute mai întâi în paginile lui. El era altul: să descopere talente tinere, să le disciplineze și să le impună prin insistența și autoritatea sa. Fiindcă ne-am încheiat activitatea, putem afirmă categoric: și-l-a ajuns. N-a existat niciodată o revistă română, care, cu mijloace atât de puține și într-un timp atât de restrâns, să fi creat, din necunoscut, atâtea valori literare pozitive: unele deplin formate și recunoscute, altele făgăduind recolta literaturii de mâine. Din vatra Sburătorului și-au pornit primul sbor: Ion Barbu, Camil Petrescu, Camil Baltazar, Alexandrina Scurta, Alice Soare, Emil Dorian, Vladimir Streinu, Virgiliu Moscovici, M. Celarianu, I. Valerian, Sanda Movilă, G. Silviu și Ilarie Voronca; din vatra lui, mai ales, s-a desprins marele talent al lui Brăescu. In momentul când unii tineri se întreabă de avem literatură, el este o apariție definitivă, cu care se poate cinsti orice literatură. Sub protecția acestor valori noi, pentru care s-a străduit, Sburătorul poate avea odihna conștiinții împăcate.