Scrisoare din 1/13 mai, 1898

Scrisoare din 1/13 mai, 1898
de necunoscut


Onoratei Antiste și Reprezentanță comunală

Magnifice Domnule Vicecomite! in Loc.

Sărăcia, nedreptatea și fărădelegea ne apasă greu. Muncim din noapte până'n noapte și spori nu avem. Câmpii nu rodesc. Când este ceva rod prețu bucatelor e slab. Pe lângă astea dările mari de tot felul ne cutropesc, încât din munca noastră cu sudori grele nu ne rămâne nici pentru hrană și îmbrăcăminte. Greul ăsta e cel mai mare. Nerodirea câmpului din anu trecut au îmulțit atât de tare sărăcia încât nu o mai putem duce. Foamea ne ajunge. Datoriile s-au îmulțit așa de mult că averile noastre nu mai prețuiesc atâta cât fac ele. Și pe lângă nevoile ăstea la noi în comună tot se mai țin cheltuielile mari comunale cari până acum ni-au stors toate venitele ce le-am avut. Cheltuielile,- după florenul de dare: floren, apoi pe deasupra 2-5 Fl.pentru islaz de capu de vită, apoi plata păzitorilor de noapte a păzitorilor de vite, coșari, toboșari ș. a.,- o să ne ducă la sapă de lemn. Și pentru ce să cer atâtea cheltuieli? Pe ce să folosesc ele? Pentru vr'un bun al nostru sau al comunei? Nu. Că noi nu vedem nimic; chiar nimic ce să fie în preț așa de mare ca să poată răspunde cheltuielilor mari.Avem noi ceva vrednic de laudă în comuna noastră? Au nis drumurile și potecile în stare bună, ori avem vr'o marvă de prăsilă bună precum bici, vieri după cheltuielile ce le-am plătit. Nimic.Sau nis păzite averile cum trebuie, câmpu și satu? Nimic din toate astea.

Cheltuieli mari: zeci de mii de floreni an pe an plătim și nici un spori, nici un bine pentru noi și comună. Când faceți preliminariul comunal totdeauna se preliminează sume prea mari pentru tate lucrurile. Și precum - auzim- în tot anu se cheltuiesc și peste preliminariu sume mari. Asta e prea mult. Noi nu vedem nimic bine, noi ducem toate din greu, noi flămânzim și umblăm rupți, noi facem toate pentru ca să se cheltuie agoniseala noastră cu ușurință? Pe când noi abia aprindem în cășile noastre seara lumina, pe atunci la casa comunală ard câte cinci șase lumini noaptea întreagă. Pe când noi ședem în frig în cășile noastre, pe atunci se cheltuiesc pentru lemne de ars la comună sute și sute. Cu lucrurile communale se face târguială. Simbriile slujbașilor sunt prea mari ca să-i mai putem ținea pe toți. Starea asta nu mai poate ținea așa fără ca să ne prăpădim. De aceea noi locuitorii comunei ne văităm ca să ascultați durerile noastre(și să înaintați vaitecu acesta și comitetului) ca să ne îndrepte lucrurile de la noi: pe cei vinovați care n'au chivernisit averea comunei să-i facă răspunzători, să ne micșoreze cheltuielile mari cu toate simbriile slujbașilor comunali și să ne îndrepte chiverniseala de până acuma, ca să ne scăpăm de prăpădire.

Vă rugăm să ascultați glasu nostru și să ne scăpați de nedreptatea și fărădelegea care domnesc la nou pentru ca să putem trăi spre folosul și binele comunei și al patriei noastre.

Coșteiu la 1/13 Maiu 1898