Scrisori către Nicolae Gane

 

Scrisoare

Iași, 1887, noiemvrie 28

Stimabile domnule Gane,

La scrisoarea dumnevoastră am cinstea a răspunde: Tăunul este un fel de muscă lungăreață la trup, de coloare surie-gălbîie, care „mai cu samă, bunăoară, firește, mai departe, vorba burlăcăritului” pișcă vitele (mai ales caii de sex femenin) la partea delicată ... puțin bulbucată... cu bortă la mijloc și nici ca cît aiurea...

Unii țărani drăcoși prind cîte un tăun, îi vîră un paiu în cur, apoi îi dă drumul cu paiul, încît fuge nebun de durere. Și de aici a rămas vorba că „fuge ca tăunul cu paiul în c...” — Prin urmare, zicătoarea se ia cu înțeles de iuțală.

Altfel suntem sănătoși; numai caracuda, urgisită de soartă, aleargă și ea după nevoile ei, mai ca tăunul cu paiul în cur. Cu bine și cu sănătate să dea D-zeu să ne vedem.

I. Creangă