Seara în câmpie
Îmi place să văd seara a câmpului verdeață,
Când aerul e dulce și cerul e senin,
Și sufletu-mi se umple d-o tainică dulceață:
Un râuleț se pierde în vale;-ușor și lin,
Se-mprăștie în mine a gândurilor ceață,
Când stau culcat a lene subt umbră de anin.
Un vântuleț adie prin frunze de anin,
Ș-abia ușor apleacă a câmpului verdeață:
Se pierd la orizonte, se risipesc în ceață
De dealuri dese culme sub cerul cel senin:
Mi-e sufletul în pace, ca cerul e de lin,
Și inima-mi se scaldă în farmec și dulceață.
A dragii mele față, duioasa ei dulceață
Mi-o amintesc acuma: ascuns d-acest anin
Aș vrea să fiu cu dânsa: ea cată-așa de lin
La cel ce rob îi este: acuma. prin verdeață,
De ce n-apare dânsa sub cerul cel senin,
Ca, înger, să alunge din mine trista ceață?
Departe, vai! de dânsa, în mine-i numai ceață,
Caci graiu-i plin de farmec, șa feții ei dulceață
În minte-mi readuce lumină și senin.
E roabă prin saloane; subt umbră de anin
Ar vrea să fie-acuma; prin câmpuri și verdeață
Mai liber este omul și traiul e mai lin.
Nu pot gusta plăcere, nici cugetu-mi nu-i lin
De este ea departe: a îndoielii ceață
Se-ntinde, copleșește și farmec și verdeață...
Nu pot gusta plăcere, și fără de dulceață
E viața-mi: vai! zadarnic, la umbră de anin,
Eu stau culcat alene, sub cerul cel senin.
Căci trist îmi este gândul, da! trist, iar nu senin.
Mi-aduc prea mult aminte: căta așa de lin
La mine, și ca vântul ce foile d-anin
Abia le mișcă-alene, a gândului meu ceață
O alina vorbirea-i cea plină de dulceață!
Dar singur sunt acuma! ce-mi pasă de verdeață!
Verdeață e pe câmpuri, și cerul e senin:
Dulceață e în toate, — când spiritul ți-e lin!
— Dar ceață e în mine: blestem pe cel anin!
- ↑ Această sextină e prima ce a fost făcută în românește. Mircea n-a scris, p-a sa decât mai târziu, dar Prima Sextină a lui a apărut cea dintâi, fiind-că d. Toncescu îmi pierduse pe a mea. Mi-am amintit însă, după ce am făcut sextina ce urmează, primele două strofe din Seara în câmpie, și apoi am terminat-o, făr-a căta a-mi mai aminti versurile primitive din strofele a 3-ea, etc.
Același ritm ca cele precedente.
Strofa a 2-a: versul I-îi greșit la I-ul emistih (Un vântuleț adie) și versul al 3-ea, la al 2-ea em. (se risipesc ca ceață).
Strofa a 3-ea: versul al 2-ea, greșit la I-ul em. (Mi-o amintesc); la al 4-ea, e cezură după cel, și la al. 5-ea, după De ce.
Strofa a 4-a: versul al 5-ea, e cezură după as vrea. Strofa a 5-a: versul I-ii: e cezură după Nu pot, versul al 2-ea; greșit la al 2-ea em. a îndoielii ceață.
Strofa a 6-a: versul al 4-ea: e cezură după abia, versul al 5-ea: greșit la I-ul em: O alina vorbirea-i.
E progres; cinci versuri slabe pe 39.