Seara de vară

 

În cer albastru, răzlețiți
Se plimbă nouri auriți;
Pădurea învelită-n ceață
Se scaldă-n marea de roșață
Din asfințit. Și la răcoare
Se pleacă spicu-n dormitare,
in codri, — mare, înfocată --
S-arată luna. Și deodată
S-aprinde-a stelelor lucire.
Domnește pace, liniștire...
În suflet tainicele strune
Îmi cântă sfânta rugăciune.

Iunie 1912