←Semnalizări (II) Semnalizări (III)
de Ilarie Voronca
Contimporanul, IV, nr. 52, aprilie 1925


Antrepozit lăuntric, mădular astral, danț trist
în arpegiul vagoanelor bemoli lunari, arc stingher
noapte: umbra cetății toată zvârlită peste cer
pentru conștiința orașului țignal de gardist.
Privești conjunctivita fereștilor fapt divers
pod nechezând lacrimi în gunoi suflet de închiriat
dureros în vărgarea străzilor pas și steag sângerat
peste casele de piatră zbor pierdut gând șters.
Auzi clopot vocalizând, toamnă cu act dotal
mărturii cer autodidact fâlfâiri surdină
ochi de sare te-au urmărit în embrion lumină
rană și chioșc de lemn, vânt prea sentimental.
De aici pulpele umblă ca în abecedar
ultimul cub tremură în rubin
cântecul lovește strâns până în intestin
mușchi și ghips sărutul interzis amnar.
Pe sub lămpi cu cămăși de noapte înger stereotip
extragi rădăcina pătrată a stelelor iată
în migrena orașului inimă galvanizată
lună cu robinet închis făină linotip.