Senin și Furtună
de Iacob Negruzzi


    Noaptea profundă
    În ea cufundă
Pământul june, reînflorit,

    Bolta senină
    Blândă lumină
Varsă din sânul său aurit.

    Și totul tace
    Divină pace
Peste natură domnește lin,

    Dar o furtună
    Geme și tună
În al meu suflet sdrobit de chin.

    Ah! Nici o rază
    Nu luminează
Noaptea profundă ce m'a cuprins,

    Inima-i ruptă
    De lungă luptă
Ce-amor și ură crud au încins!