Sfiiciune
Un fior prin vine-mi trece, când eu cat în a ei față.
Îm simt capu că-i fierbinte, îm simt limba ca de ghiață;
Îndoiala pentru mine e un chin nesuferit:
Uneori îi ghicesc gândul și amoru-i tăinuit.
Nu pot însă cu căldură să-i vorbesc de-a mea iubire,
Și când vroi prin grai a-i zice tot ce simte a mea fire,
Să-i șoptesc când mi-este gândul de amoru-mi cel tăcut,
Eu mă turbur, pălesc, tremur, glasu-mi piere, rămân mut.
- ↑ Versuri de 16 (și 15), împărțite în 8 și 8 (sau 7); tetrametre de peonul al 3-ea (OO — O), cu accent secundar pe prima, uneori pe a doua, această tonică scurtându-se înaintea lungii de pe a treia: îm simt limba-mi se notează: OO — O. Rime îndestulătoare; prima slabă, fiindcă în față nu e diftonga ia.