Sonet (Din tot ce ne-a fost drag mai înainte)

 

Din tot ce ne-a fost drag mai înainte
Povești rămân și cântece-nvechite;
Ne fură clipele, pe nesimțite,
Din flori mirosul, sensul din cuvinte:

Și-n liniștea-nserării, ce ne-nghite,
Ca frunzele uscate pe morminte,
Se scutură aducerile-aminte
Pe inimile noastre ostenite.

Ruini suntem, și orice gând ne doare,
Căci e făcut din temeri și regrete.
Te blestemăm, și totuși, cu ce sete

Întindem buzele tremurătoare,
Vrăjita-ți undă să ne mai îmbete,
Viață pururea fermecătoare!