Sonet (Doamnei E.P.)

 

Doamnei E. P...

Și iarăși... zică lumea ce va zice:
Arhipelagul soră nu-ți găsești:
Ești cum îi fraga când se pârguiește,
Și-o știi iubita mea Eurydice.

Că vii din iad, ori cine o ghicește,
Sau de nu vii, noi știm c-a Evei fiice
Se nasc de drept Proserpinei amice,
Și totuș’ văd c-amorul ne muncește.

Acum vin iar și bat la a ta ușă,
Grecoaică rea cu zâmbetul pe gură
Și ochii mari de blândă vițelușă.

Și de cum-va simți somnul ca te fură,
Cu porți de fier te-nchide ca-n cătușe,
Caci altfel, zeu, îți intru-n bătătură.