Sonet (Iacob Negruzzi)

 

În somn grădina pare cufundată
N'auzi pe ramuri nici o păsărică,
Încet din flori parfumul se ridică
Și al meu suflet dulce îl îmbată.

Și gândul meu se 'ntoarce 'n vremi trecute
Imagini vechi nainte-mi se arată
Atât de vii precum au fost odată
Și ce credeam din minte-mi dispărute.

Văd oare dulci și seri încântătoare
Văd zile negre, chin și desperare
Și printre ele-un chip de mândrie

Zâmbesc acestor visuri de juneță
Ș'apoi m'afund cu 'ncetul în tristeță
Gândind l'a lumii nestatornicie.