Sonet (Mircea Dem. Rădulescu)
Cei buni și cei viteji, cei fără pată,
Cei dornici de viață și de soare
Căzut-au toți pe negrele ogoare:
Privește-ți viii, țară ’nsângerată!
Ei dorm acum sub brazda roditoare,
Sub lanul blond, sub holda ’mbelșugată,
Cu viața lor, cu jertfa lor bogată
Hrănind nădejdea pâinei viitoare...
E țara presărată de morminte
Pierdute pe câmpii și pe coline
Și tot mai rar ne vom aduce-aminte...
Departe de orașe și de lume,
Sub zări însângerate de rubine
Câte-va cruci stinghere, fără nume!