Sonet (Pavelescu, 4)
Un călător ce-și digerează hrana,
Cu coșul plin de mezelicuri, sticle,
Mai ponderat ca anticul Pericle
Se-ndreaptă gâfâind spre Sfânta Ana.
El nu-i poet ca Veronica Micle,
Dar simte-n el, când lent își soarbe cana,
O amintire dulce ca tocana
Mâncată ieri în gara de la Sihle.
Se vede într-un sat, lângă scrânciob,
Cu draga lui bând bragă dintr-un ciob,
Și-nduioșat de-atâta... poezie,
Mai mușcă din salamul de Sibiu,
Își zice-n gând: Al dracului să fie!
Frumos e-aici! Să știți c-o să mai viu!