Sonet (Shakespeare)

 

Eu nu cred că sunt piedeci la unirea
A două inimi ce credință-și țin,
Iubire-adevărată nu-i iubirea,
Ce piere când în cale-i piedeci vin.
Iubirea-i ca o stea nemișcătoare,
Ce calea le-o arată la năieri,
Statornică în furtuni îngrozitoare,
Ea-i tot aceeași astăzi ca și ieri.
Iubirea nu-i a vremii jucărie, —
Tu frumusețe, doar, cu vremea treci. —
Ea nu se schimbă ori-ce-ar fi să vie.

Aceeași ea rămâne ’n veci de veci.
De mi se dovedește cam mințit
Nimic n’am scris și nimeni n’a iubit.