Sonet I (Ronsard, Ciorănescu)

 

Când ai să fii bătrână și când vei sta acasă
Torcând ațintindu-ți spre foc ochii căprui
Citind versuri de mine pe gânduri ai să-ți spui:
Ronsard mă preaslăvise pe când eram frumoasă.

Si n-o să ai in jurul tău nici o servitoare
Care prinzând de veste de-un lucru-atât de rar
Să nu tresară grabnic la numele: Ronsard
Ce-a vrut să-ți facă fala pe veci nemuritoare.

Ci eu voiu fi in țărnă o palidă stafie.
Sub mirți, neturburată odihna o să-mi fie
Când tu bătrână, ’n minte trecutu-o să-ti înșiri.

Si-ai să regreți iubirea si recele-ți dispreț.
O n-aștepta, ci pune doar pe iubire preț:
Culege cât e vreme ai vieții trandafiri.