Sorin

 

Se lasă gerul pe pămînt,
Tu dormi, Sorine, în mormînt...
O! dac-ai fost ca să te duci,
În lumea tristelor năluci,
De ce, frumosule pribag,
Ai mai trecut al vieței prag? —
Suflarea mea, căldura mea,
Lumină! ce n-oiu mai vedea,
Cum te simt eu, și cum te port
În inima mea, mort!...

Singurătate! vino, vin
De liniștește al meu sin —;
Lasă-mă singur cu Sorin...

Lauda mea, sprijinul meu!
Pe care n-am să-l mai văd eu...
Soare! după care gerul
În inimă-mi înfipt-a fierul
Și mi te-a rupt din inimă,
Deșteaptă-te, auzi-mă! —
Sorine! deschide ochii,
Să-i văd cum stau în fundul gropii...
Sorine! descleaștă gura
Pe care boala și-a pus arsura...
Sorine! vorbește, — zi: tată...

O! blăstămată lopată...
Ai turnat pe el pămîntul,
Să nu-i mai aud cuvîntul...
Cumintele tatei, cuminte!
Îmi vine să-mi ies din minte,
Cînd văd prea bine, cînd știu
Că n-am să-l mai văd viu...

Leule! oprește al tău pas,
Durerei mele dă-i glas
Să plîngă sfînta comoară,
Ce nu mai poate să moară...
Dă-mi dinți, inima să-mi rup,
Dă-mi unghii, groapa s-o destup...
Săpați ciocli, goliți mormîntul,
Svîrliți afară tot pămîntul!
Cu sete mare, să mă cobor
În groapă, cu sete, cu dor
Mult, să mă uit la dînsul mult...
A lui gemete să le ascult...

     Sorinule,
     Seninule;
     Minteosule,
     Frumosule!

Sub așternutul de ghiață,
Cine te ține pe brață? —
Cînd plînge vîntul pe morminte,
Cine vine să te alinte? —
Gingașele-ți glume, cui
Drăguțule! tu le spui?...

Nenorocitul de mine!
Zadarnic te caut pe tine;
Zadarnic la zile te chem,
Zadarnic pe groapa ta gem —
Glas, în secriu nu pătrunde;
Din secriu, glas nu răspunde...