Spitalul amorului (1852)/2/Leliță Săftiță

 

CÂNTEC DE MAHALA.

Leliță Săftiță!
– Auz neiculiță!
– Dar dacă auzi
De ce nu-mi răspunzi?

Că e mult d-aseară
De când șez p-afară
Poarta-ncunjurând
Și tot așteptând.

Vremea vremuiește,
Cămașa-mi recește,
Luna s-a ascuns,
Ploaia m-a ajuns.

Strășioară pică
Giubelușa-mi strică,
Nu-mi e de giubea
Ca de fermenea,

Că întâiași dată
Azi e înbrăcată,
Și de nu mă crezi
Deschide s-o vezi.

– Dute, dute neică,
Dute de te culcă,
Nu mai sta în drum
Că nu pociŭ acum,

Nu-ți mai pierde somnul
Că mi-a venit omul,
Și nu mă-nlesnesc
Nici să-ți mai vorbesc.

Dute că e noapte
Să n-auză șoapte,
Că e vai de noi,
De noi amândoi.