Steaua (Pillat)

 

Jneapăr verde cum trosnește din rășină
Și în foc se prăbușește-n vâlvătăi,
Vezi, în para-i, toți ciobanii de la stână
Stând în bâtă sus pe golul dintre văi.

Spune baciul: „Măi fărtaților, să fie
Semn curat sau piază rea — nu le-nțelegi.
Așa stea n-am pomenit eu pe tărie,
Hăt! de când îmi paște turma pe Bucegi...“

Tac fârtații, tace baciul, latră câinii.
Steaua crește așa tare că e zi,
Ea coboară de-o poți prinde-n palma mânii...
Mă ciobane de la oi, nu te sfii,

Căci pe ieslea unde Maica Preacurată
A născut între un bou și un asin,
Steaua albă se oprește tremurată,
Călăuza pentru Craii care vin.