Stegarul

 

Drept în coastă îl izbise
Dar cu steagul lângă el
Zăcea-n câmpul de măcel;
Inima își oțelise,
Și pe jumătate dus,
Printre ploaia-ngrozitoare
De ghiulele-omorâtoare,
Steagu-l ridica în sus!

Moartea fulgera din dealuri,
Moartea fulgera din văi;
Pe colnici, poteci și căi,
Curgea sângele în valuri!
De la răsărit l-apus,
Numai fum, numai urgie:
El murea de-o moarte vie,
Steagul țării ținând sus!

Piept la piept luptau Curcanii
Pe al Griviții costiș!...
Tunurile-n curmeziș
Mi-ți luaseră dușmanii!
Hura! Grivita s-a dus!...
Și-ntr-a simțurilor lipse
Steagu-alături-și-l înfipse,
Ca, murind, se stea tot sus!

1877.