Stigletul și canarul

Fabula VI - Stigletul și canarul

de
Antioh Cantemir
tradus în română de
Alecu Donici

O față schimbătoare ș-un grai meșteșugit

Sunt chipuri lesnicioase pre om de amăgit;

Dar prin așa mijloace

Nu-nșeli pre dobitoace

Ce nu știu vorbă dulce, nici zâmbet iscusit.

Cu un stigleț canarul îmblând după mâncare,

Sosi-ntr-un loc, pe care

Sta lațuri coperite cu cânepă de-ajuns

Ș-un om pândea-n ascuns.

Canarul de îndată,

Având ispita-n faptă,

Căci nu de mult scăpase din temnița vărgată.

A zis l-al său tovarăș: noi trebui să fugim

De ast loc unde lesne putem să ne robim;

Acea sămânță bună scop rău în sine are.

Nu este nici un om

Atât de galantom

Să lase pe câmp roduri cu bună cugetare;

Haideți în altă parte!..

— Așa! îți vine bine să dai poveți deșarte,

Răspunse lui stiglețul. — Cu gușa plină, vrei

Și hrana să mi-o iei!

Zicând aceste, zboară, la cânepă se lasă,

Ciupește două fire, le află prea gustoase;

Dar vai! îndată simte c-a lui picior e strâns.

Pândașul sosind iute din tufe, l-a și prins,

Și pentru jucărie l-a dat unor băieți.

Din fabulă vedeți:

Că sfaturile bune ne sunt de trebuință

La relele ce-adese ne vin pe neștiință.