Strigătul inimii

 

Avântă-te, suflet, prin dulce cântare
Și spune la lume, când este trădare,
    Ca s-o deșteptăm!
Căci dulcea-ne țară trădată greu este;
Române, la arme! Poetu-ți dă veste,
    Cu toți să luptăm!

Învinge-vei oare? Nimic nu reține
Torentul ce curge și spre mare vine,
    De însuși împins.
Zdrobește odată și lanțul sclaviei,
Iar după-aceea te dă bucuriei,
    Când tu ai învins!

Vezi cine-n tăcere, pumnalu-și gătește!
Vezi sub aste roze c-aspida-și târăște
    Un corp veninat,
D-aceea acuma, la arme, române!
Nimic decât lupta, alt nu-ți mai rămâne,
    Când ești oprimat;

Când legea cea sanctă vedea-vei călcată...
O lege prin lupte ce fu proclamată!...
    Nu! Nu vei tăcea;
Sub stindardul țării, cu toți ne vom strânge;
Călcătorii legii vor zace în sânge;
    Ne vom răzbuna!

Române,-ți trebuie, spre a te conduce,
Un cap unde mintea, mai mult va străluce,
    Și tu-l vei găsi!
Un om ce renunță la tot pentru țară,
Nu unul ce este o cumplită hiară
    Când poate zdrobi!