Studiu la proiectul de poduri

Studiu la proiectul de poduri de C. T. Lituon

Publicată în Caiet de poezie, vol. 2, Revista fundațiilor regale, București, 1947

Domnișoara Inginer avea inima călită la temperatura cuptoarelor înalte Și mă privea aspru în fiecare dimineață
De câte ori îi povesteam despre anotimpurile zvelte din preajma iubitei,
De câte ori îi spuneam că au înflorit trandafirii nobili din parc Altoiți de grădinarul importat din Olanda.

Toamna aceea, fără spații violete, fără echinocții
— Blestemată de păduri, de luminișurile rare
Și dc ierburile nemenționate în erbare —
Se așternea ca o ultimă aventură
Peste podul ciudat și uriaș al Domnișoarei Inginer,
Nesprijinit nici în zidărie, nici în fier.

Câteodată noaptea, când o cuprindea nebunia pe Domnișoara Inginer, Creșteau laolaltă podurile suspendate, din compas și echer.

Domnișoara Inginer avea inima călită la temperatura cuptoarelor înalte Și mă privea ironic de câte ori îi spuneam
Că încurând iubita mea va părăsi preocupările sale de aloidism,
Că în curând o va vesti Ingerul.

(Lanuri întinse vor rodi pe aproape de închipuirea mea;
Domnișoara Inginer mă va privi mai ironic și mai aspru ca niciodată; Boi blajini vor rumega amintirea strămoșilor
Care au îngenunchiat lângă Fiul lui Dumnezeu).

Câteodată noaptea, când o cuprinde nebunia pe Domnișoara Inginer
Podul nostru, ca o omidă uriașă, ridică spinarea către cer
Susținut doar de focul care se aprinde sălbatic în ochii de Lucifer.

Într-o zi, poate mă voiu sfătui și cu Apolodor din Damasc
Întrebându-l despre obrazul descompus al Domnișoarei Inginer,
Despre podul care o ațâță uriaș și ciudat
Despre Nebunia care o cuprinde la al doilea cântat.