Sub o salcie pletoasă

 

Sub o salcie pletoasă
Maica Sfântă se opri
Și cu vocea ei duioasă
Către salcie grăi:

„ Dacă îmi cunoști durerea
Și voiești să mi-o alini
Dă-mi din ramurile tale
O cunună fără spini.

Fiul meu e sus pe cruce
Însângerat și-n mare chin
Și cu ea la El m-oi duce
Durerea să i-o alin.”

Atunci salcia miloasă
Crengile și le-a plecat
Maica a-npletit cununa
Și la Golgota-a alergat.

Dar iudeii n-o lăsară
Cu cununa fără spini,
Că voiau ca El să moară
Însângerat și-n mare chin.

De-atunci salcia pletoasă
Nu s-a mai ridicat sus
A rămas așa plecată
Ca să-L plângă pe Iisus.

Tot așa și noi creștinii
Capu-n jos să ni-l plecăm
Și cu inima curată
Lui Iisus să ne-nchinăm