Tânguire fără răspuns

 

Picură secundele roșii din pendula veche
sfredelind timpanul meu nocturn:
e sângele sau poate sunt lacrimile
unei amintiri repetate.

Aud o secure bătuta ritmic pe nicovală
și simt că ea îmi va tăia poate viața cândva
pentru vina de a te iubi.

Cât de dens curg păsările nopții
peste umbrela strălucirii
ca un cutremur de constelații.

O liniște care se cerne din vârtejul secundelor
mă face să aud mașinăria iadului
care destramă sufletele.

Nu vine nimeni,
nu mă descântă nimeni –
culorile rugăciunilor inundă undele mohorâte
ale apelor de odinioară.

Această lucrare a fost eliberată în domeniul public de către deținătorul drepturilor de autor.