Tămbălăul de ieri
Nu știți! Ieri am auzit pe regele Carol citind românește la Cameră.
Ce a citit știți bine, iar eu am știut și mai bine, de vreme ce v-am dat mesajul înaintea tuturor ziarelor.
Vreau însă să vă spun ceva despre progresele pe care le-a făcut regele în arta de a vorbi… limba românească.
Nu mai știu în care piesă este un belgian care spune următoarele: „Ce curioși oameni sînt englejii! Închipuiți-vă că eu învăț englezește de doi ani, și tot nu știu buche. Ei bine, am auzit că în Anglia pînă și copiii de doi ami vorbesc englezește.”
Cam așa trebuie să-și facă socoteala și regele nostru. Omul acesta stă în blagoslovita noastră țară de 29 ani, și, cu toate astea, pronunță și azi tot: tomnilo’ tepuătaț, parc-ar fi un neamț despachetat de o zi pe pămîntul lui Traian.
Și, cu toate astea, unii au pretenția că bucherul acesta, pe care eu l-aș fi lăsat repetent 29 de ani la românește, e băiat deștept.
Un cetățean turmentat, care asculta din tribuna publică a bătăușilor conservatori, rămînea cu gura căscată de cîte ori scotea vodă cîte o vorbă. La urmă am auzit pe un cetățean spunînd unui vecin:
– Mă neică, mă!
– Ce-i, mă?
– Tu ai înțeles ceva?
– Înțeles, pă dracu!
– Vezi, ai dracului ciocoi! Toți știu talienește!
– Sîc, dă nuntă! Ascultă și ei la vodă; da’ crezi c-a-nțeleseră ceva?
Oi zice și eu ca cetățeanul:
– Înțeles, pă dracu!