Teribil naufragiu, din norocire fără accident de persoane

Teribil naufragiu, din norocire fără accident de persoane
de Ion Luca Caragiale
1987Teribil naufragiu, din norocire fără accident de persoaneIon Luca Caragiale


Statul nostru avea odată, pe cât își poate aminti oricine, o mare magazie de cărți, pe care o numea Biblioteca Națională.

De mult, foarte de mult nu se mai pomenește despre dânsa.

De multe ori acea magazie plină de înțelepciuni a avut imprudența să se mute cu chirie, ca un amploiat hărbar, de colo până colo, neținând seama că o mutare face cât o inundație, și două cât un foc.

Călătorind multă vreme de colea până colea, ca o corabie îndrăzneață pe întinsele mări, a trebuit până în fine sa se prăpădească în neguri ca oricare Leviathan.

A fost un dezastru, un cumplit nenoroc, o catastrofă memorabilă.

Unde o mai fi sărmana corabie pierdută de atâta vreme în pustiurile zbuciumate ale oceanelor? mai există, oare, sfărămăturile ei? ce s-au făcut scoarțele faimoasei Bibliotece Naționale?

Mister!

Nici un muritor n-ar putea îndrăzni să răspundă la aceste întrebări indiscrete, nici chiar personalul bibliotecei... Căci uitasem să spun că, din norocire pentru statul nostru, deși nu se mai știe de urma Bibliotecii Naționale, personalul ei există și se află în bunăstare, în afară de orice pericol.

Statele de prezență achitate în regulă la Amiralitate, adică la Ministerul Cultelor, sunt o dovadă sigură despre scăparea echipajului complet al corăbiei dispărute. Nici un odăiaș măcar nu s-a pierdut și, ce e mai îmbucurător, nici unul n-a dezertat, cum se-ntâmplă adesea în așa mari catastrofe. Ba încă, ceva și mai îmbucurător, se afirmă pozitiv că echipajul s-a sporit, în urma naufragiului, cu încă vreo trei mateloți, cari sfidează valurile vieții cântând veseli; iar când, o dată pe lună, ajung la liman, iscălesc cu bărbăție neclintită statele de prezență.

Bravi mateloți! cu același sânge rece și pe vreme bună ca și pe tempeste, tot așa de neclintiți și-n siguranța statelor, ca și în primejdia naufragiului. Bravi lupi pe uscat, ca și pe mare!

E drept că la ridicarea și mânținerea sus a moralului și bărbăției lor a contribuit și contribuie mult atitudinea hotărâtă și neclintită a intrepidului lor căpitan.

Aflăm că Amiralitatea Cultelor ar fi intervenit pe lângă Direcția generală C.F.R., secțiunea serviciului maritim, rugându-o a pune să se facă sondaje ăn toate părțile spre a găsi resturile corăbiei înghițite de valuri; o bună măsură — stând atâta în apă, ar putea mucezi; unde mai pui că-n mare sunt și șoareci.