Testament pentru fata mea

 

Să nu uitați, oameni,
că eu am secerat pentru voi;
grâne, din toate hotarele.
Toate veștile mari
vouă întâi vi le-am spus,
cântând vi le-am spus,
toate veștile mari.

Steaguri și imnuri am împletit,
aici, printre coase și seceri,
numai steaguri și imnuri,
pentru zorile Binelui.

Eu mă cobor acum,
adânc, în verzile ierburi.
Copila mea, vino pe creștetul munților
coroniță, cunună,
să te-ncredințez viitorului.
Să fii cu oamenii blândă și bună.
Să nu uite ochii tăi mirați,
că toți au fost odată frați,
dar străbătând prin cicluri nisipurile,
și-au uitat unii altora graiul,
și chipurile.

Fata mea, draga mea.
Mânile tale mici,
pașii tăi mici,
să lase urme de aur aici,
unde eu am plâns și-am gemut,
pe-atâtea prispe de lut.
i-am împletit, steaguri și imnuri,
pentru ziua când te vei ivi,
mirată, pe creștetul munților,
printre steaguri și imnuri.