Tiranul și poporul

Tiranul și poporul de George Baronzi

Publicată în volumul Satire, București, 1867

"Frați, frați, frățiori,
Descuiați ale usciori,
Că v-aduce neica pîine
Să v-ajungă și pe mîine;
Cașcaval în pozunar,
Lapte acru-n călimar;
Tufă-n pungă, brînză-n bete
Și-alte muște pe perete,
Moși
Pe groși,
Progres de ploscă
Și negoci de piei de cloșcă;
Libertăți de pușcărie,
Drepturi mari la sărăcie,
Privilege la hoție
Și brevete de sclavie..."
Bieții oameni îl credea,
Ușile îi deschidea
Și tiranul cînd intra
Începea a fluiera,
Mîndru printre ei trece
Și stăpîn mi se făcea;
Lucrurile încurca,
Jurămîntul și-l călca,
Lumea o batjocuora,
Țărișoara turbura.

Tigva merge-atît la apă
Pînă cînd o dată crapă,
Și ființa ce-am ales-o
A-ngriji să nu se strice,
Astăzi vine și ne zice:
"Na-ți-o frîntă că ți-am dres-o !"