Tragedia lui Othello/Actul III
(3. 1.) IN FAȚA CASTELULUI
Intră Cassio și câțiva muzicanți.
CASSIO
Cântați aici. — V’așteaptă plată bună,
Cântați ceva în cinstea generalului (muzicanții cântă).
Cântați aici. — V’așteaptă plată bună,
Cântați ceva în cinstea generalului (muzicanții cântă).
Intră Clown.
CLOWN
Da ce, muzicanților, instrumentele-astea au fost la Neapol că vorbesc așa pe nas?
Da ce, muzicanților, instrumentele-astea au fost la Neapol că vorbesc așa pe nas?
1 MUZICANT
Cum pe nas?
Cum pe nas?
CLOWN
Păi nu dai aeru pe nas?
Păi nu dai aeru pe nas?
1 MUZICANT
Sunt instrumente de vânt…
Sunt instrumente de vânt…
CLOWN
Atunci fă-le vânt, și șterge-o!
Atunci fă-le vânt, și șterge-o!
1 MUZICANT
Ce vorbă mai e și asta?
Ce vorbă mai e și asta?
CLOWN
Păi nu spui că sunt instrumente de vânt? Luați banii ăștia și aflați că generalului i-a plăcut foarte mult muzica voastră, dar tare-ar vrea să n’o mai audă! Nu-i place gălăgia!
Păi nu spui că sunt instrumente de vânt? Luați banii ăștia și aflați că generalului i-a plăcut foarte mult muzica voastră, dar tare-ar vrea să n’o mai audă! Nu-i place gălăgia!
1 MUZICANT
Bun, nu face nimic.
Bun, nu face nimic.
CLOWN
Dac’aveți muzică d’aia care nu s’aude, dați-i drumul! Dar d’ailaltă, generalul nici nu vrea s’audă…
Dac’aveți muzică d’aia care nu s’aude, dați-i drumul! Dar d’ailaltă, generalul nici nu vrea s’audă…
1 MUZICANT
Imi pare rău, dar muzică să nu s’audă nu avem.
Imi pare rău, dar muzică să nu s’audă nu avem.
CLOWN
Puneți-vă atunci instrumentele ’n cui, și p’aci vă e drumul. Faceți-vă aer! (ies muzicanții)
Puneți-vă atunci instrumentele ’n cui, și p’aci vă e drumul. Faceți-vă aer! (ies muzicanții)
CASSIO
Auzi tu, dragul meu?
Auzi tu, dragul meu?
CLOWN
N’aud niciun «dragul meu». Te-aud pe tine.
N’aud niciun «dragul meu». Te-aud pe tine.
CASSIO
Dar sfârșește odată cu jocurile astea de cuvinte. Ia un mic bănuț de aur și dacă doamna care ’nsoțește pe soția generalului s’a deșteptat, spune-i că un oarecare Cassio ar vrea să-i spuie două vorbe. Fii bun, te rog.
Dar sfârșește odată cu jocurile astea de cuvinte. Ia un mic bănuț de aur și dacă doamna care ’nsoțește pe soția generalului s’a deșteptat, spune-i că un oarecare Cassio ar vrea să-i spuie două vorbe. Fii bun, te rog.
CLOWN
S’a deșteptat, știu eu. Numai să fie deșteaptă și să vie! Dar voi fi așa de drăguț să-i aduc la cunoștiință…
S’a deșteptat, știu eu. Numai să fie deșteaptă și să vie! Dar voi fi așa de drăguț să-i aduc la cunoștiință…
CASSIO
Te rog, dragul meu (iese Clown).
Te rog, dragul meu (iese Clown).
Intră Iago.
— La timp sosești!
IAGO
Dar n’ai dormit deloc?…
Dar n’ai dormit deloc?…
CASSIO
— Ce să mai dorm?
Crăpa de zi când noi ne despărțeam.
Mi-am luat curajul să trimet Emiliei
O vorbă, să o rog să-mi dea prilejul
Să văd pe buna noastră Desdemona…
— Ce să mai dorm?
Crăpa de zi când noi ne despărțeam.
Mi-am luat curajul să trimet Emiliei
O vorbă, să o rog să-mi dea prilejul
Să văd pe buna noastră Desdemona…
IAGO
Mă duc să ți-o trimet… Voi face-așa,
Ca Maurul să fie ocupat,
Să poți vorbi cu ea pe îndelete…
Mă duc să ți-o trimet… Voi face-așa,
Ca Maurul să fie ocupat,
Să poți vorbi cu ea pe îndelete…
CASSIO
Imi faci un bine… (Iago iese) N’am mai pomenit,
Un om așa de bun și cum se cade.
Imi faci un bine… (Iago iese) N’am mai pomenit,
Un om așa de bun și cum se cade.
Intră Emilia.
EMILIA
A, bine că te văd, locotenente.
Imi pare foarte rău de ce-ai pățit…
Dar n’avea teamă… Trece. Desdemona,
Vorbește chiar acuma generalului.
Ea stăruie săraca… Insă Maurul
Dă zor că cel rănit e om cu vază,
In Cypru, și e greu să ’nchidă ochii…
Dar nu-i nevoie să-l mai roage alții,
Că are grije el, și-abia-așteaptă
Prilejul să te facă iarăși om…
A, bine că te văd, locotenente.
Imi pare foarte rău de ce-ai pățit…
Dar n’avea teamă… Trece. Desdemona,
Vorbește chiar acuma generalului.
Ea stăruie săraca… Insă Maurul
Dă zor că cel rănit e om cu vază,
In Cypru, și e greu să ’nchidă ochii…
Dar nu-i nevoie să-l mai roage alții,
Că are grije el, și-abia-așteaptă
Prilejul să te facă iarăși om…
CASSIO
Dar dacă s’ar putea, te rog, să am
Cu ea numai o mică întâlnire…
Așa ’ntre patru ochi…
Dar dacă s’ar putea, te rog, să am
Cu ea numai o mică întâlnire…
Așa ’ntre patru ochi…
EMILIA
— Dar cum să nu?
Poftește, te strecor eu pân’ la dânsa,
— Să-ți poți deschide inima…
— Dar cum să nu?
Poftește, te strecor eu pân’ la dânsa,
— Să-ți poți deschide inima…
CASSIO
— Te rog (ies).
— Te rog (ies).
(3. 2.) ODAE IN CASTEL
Intră Othello, Iago, ofițeri (domni)
OTHELLO
Tu Iago, dă pilotului scrisorile,
Și spune să prezinte senatorilor,
Salutul meu. Mă duc să văd lucrările,
— Tu vino după mine…
Tu Iago, dă pilotului scrisorile,
Și spune să prezinte senatorilor,
Salutul meu. Mă duc să văd lucrările,
— Tu vino după mine…
IAGO
— Vin îndată.
— Vin îndată.
OTHELLO
S’o luăm atuncea spre fortificații.
S’o luăm atuncea spre fortificații.
OFIȚERI
La ordinele tale, Excelență (ies).
La ordinele tale, Excelență (ies).
(3. 3.) GRĂDINA CASTELULUI
Intră Desdemona, Cassio, Emilia.
DESDEMONA
Fii sigur, dragul meu, că pentru tine
Fac tot ce-mi stă’n putință…
Fii sigur, dragul meu, că pentru tine
Fac tot ce-mi stă’n putință…
EMILIA
— Scumpă Doamnă,
Pe soțul meu îl doare-așa de mult,
De par’că-i el în joc!
— Scumpă Doamnă,
Pe soțul meu îl doare-așa de mult,
De par’că-i el în joc!
DESDEMONA
— I-un om de treabă.
— Nu, n’avea grije, Cassio. Voi face,
Din voi doi prieteni buni ca mai ’nainte…
— I-un om de treabă.
— Nu, n’avea grije, Cassio. Voi face,
Din voi doi prieteni buni ca mai ’nainte…
CASSIO
Prea bună Doamnă, orice soartă voi avea,
Rămân pe viață robul tău plecat.
Prea bună Doamnă, orice soartă voi avea,
Rămân pe viață robul tău plecat.
DESDEMONA
Tu ții la soțul meu, și-l prea cunoști…
Cu tine vrea să dea numai o lecție,
Atuncea când te ține la distanță…
Tu ții la soțul meu, și-l prea cunoști…
Cu tine vrea să dea numai o lecție,
Atuncea când te ține la distanță…
CASSIO
De nu m’ar ține însă prea mult, Doamnă!
Și-atunci să-i toarne lumea în ureche
Ba una, împotriva mea, ba alta,
Iar el pe mine, tot mai supărat,
Cu vremea să mă dea de tot uitărei…
De nu m’ar ține însă prea mult, Doamnă!
Și-atunci să-i toarne lumea în ureche
Ba una, împotriva mea, ba alta,
Iar el pe mine, tot mai supărat,
Cu vremea să mă dea de tot uitărei…
DESDEMONA
N’ai nicio grije, — ai cuvântul meu,
Că locul tău rămâne-al tău! Fii sigur,
C’atuncea când îmi iau ceva asupră,
Eu fac! — Iți spun că nu-l mai las în pace,
Il țin până târziu, i-aduc aminte
La masă sau când merge la culcare,
Il fac să nu mai vadă ’n fața ochilor
Decât pe Cassio, fii vesel Cassio,
Nici moartă nu mă las!…
N’ai nicio grije, — ai cuvântul meu,
Că locul tău rămâne-al tău! Fii sigur,
C’atuncea când îmi iau ceva asupră,
Eu fac! — Iți spun că nu-l mai las în pace,
Il țin până târziu, i-aduc aminte
La masă sau când merge la culcare,
Il fac să nu mai vadă ’n fața ochilor
Decât pe Cassio, fii vesel Cassio,
Nici moartă nu mă las!…
Intră Othello și Iago, dela distanță.
EMILIA
— Sosește, Doamnă.
— Sosește, Doamnă.
CASSIO
Să plec atunci…
Să plec atunci…
DESDEMONA
Ba stai să vezi cum îi vorbesc…
Ba stai să vezi cum îi vorbesc…
CASSIO
Nu Doamnă, nu mă simt la largul meu…
Cu alt prilej…
Nu Doamnă, nu mă simt la largul meu…
Cu alt prilej…
DESDEMONA
— Ei bine, fă cum vrei… (iese Cassio)
— Ei bine, fă cum vrei… (iese Cassio)
IAGO
Hm!… Nu-mi prea place…
Hm!… Nu-mi prea place…
OTHELLO
— Ce nu-ți place, Iago?
— Ce nu-ți place, Iago?
IAGO
Știu eu… adică nu… nimica toată!…
Știu eu… adică nu… nimica toată!…
OTHELLO
De Cassio, de nu mă ’nșel, s’a despărțit…
De Cassio, de nu mă ’nșel, s’a despărțit…
IAGO
De Cassio? Aș nu cred… — Cum adică?
S’o șteargă pe furiș când tu intrai?
De Cassio? Aș nu cred… — Cum adică?
S’o șteargă pe furiș când tu intrai?
OTHELLO
Și totuși era el!…
Și totuși era el!…
DESDEMONA
— Iubitul meu,
Ce bine c’ai venit!… A fost aicea
Un biet nenorocit care tânjește
In umbra casei tale, și te roagă…
— Iubitul meu,
Ce bine c’ai venit!… A fost aicea
Un biet nenorocit care tânjește
In umbra casei tale, și te roagă…
OTHELLO
De cine-i vorba?
De cine-i vorba?
DESDEMONA
— Știi și tu, de Cassio…
Iubite, dacă am puțină trecere
In ochii tăi, îl iartă biet sărmanul…
I-un om cinstit… — i-o poți citi în față…
Și care te iubește… Ce-a făcut,
A fost dintr’o scăpare… Te implor,
Recheamă-l…
— Știi și tu, de Cassio…
Iubite, dacă am puțină trecere
In ochii tăi, îl iartă biet sărmanul…
I-un om cinstit… — i-o poți citi în față…
Și care te iubește… Ce-a făcut,
A fost dintr’o scăpare… Te implor,
Recheamă-l…
OTHELLO
— Cum? A fost aici?
— Cum? A fost aici?
DESDEMONA
— A fost,
Așa de amărît, că și-a lăsat
In mine par’că, parte din durere…
Mă doare ’n suflet pentru el… Să-l chem?
— A fost,
Așa de amărît, că și-a lăsat
In mine par’că, parte din durere…
Mă doare ’n suflet pentru el… Să-l chem?
OTHELLO
Nu, nu acuma, dragă Desdemona…
Nu, nu acuma, dragă Desdemona…
DESDEMONA
Dar când?
Dar când?
OTHELLO
— Iubito, mai curând ori mai târziu
— Iubito, mai curând ori mai târziu
DESDEMONA
De pildă azi la cină…
De pildă azi la cină…
OTHELLO
— Astă seară?
— Astă seară?
DESDEMONA
La prânz atuncea, mâne…
La prânz atuncea, mâne…
OTHELLO
— Nu-s acasă.
Iau masa în oraș cu ofițerii.
— Nu-s acasă.
Iau masa în oraș cu ofițerii.
DESDEMONA
Atuncea seara… Ori mai bine Marți…
La prânz… ori dacă vrei de dimineață…
Ori Miercuri… Insă nu și după Miercuri…
Il costă-așa de mult!… La drept vorbind,
Greșala lui, în timp de pace, o dojană
Cel mult îi atrăgea!… Dar fiind război,
E lumea mult mai aspră… Când să vie?…
Hai spune! — Mă întreb, cam ce-ai putea
Să-mi ceri vreodată, ca și eu să stau
Ca tine, și să nu spun un cuvânt…
Cum? Cassio al tău care venea
Cu tine în pețit, — și cum spuneam,
Ceva de tine, ca un leu sărea,
Să n’aibe-atâta trecere la tine?
— Te-asigur, eu aș fi ceva mai bună.
Atuncea seara… Ori mai bine Marți…
La prânz… ori dacă vrei de dimineață…
Ori Miercuri… Insă nu și după Miercuri…
Il costă-așa de mult!… La drept vorbind,
Greșala lui, în timp de pace, o dojană
Cel mult îi atrăgea!… Dar fiind război,
E lumea mult mai aspră… Când să vie?…
Hai spune! — Mă întreb, cam ce-ai putea
Să-mi ceri vreodată, ca și eu să stau
Ca tine, și să nu spun un cuvânt…
Cum? Cassio al tău care venea
Cu tine în pețit, — și cum spuneam,
Ceva de tine, ca un leu sărea,
Să n’aibe-atâta trecere la tine?
— Te-asigur, eu aș fi ceva mai bună.
OTHELLO
Ei bine-atunci să vie când o vrea…
Odată ce-mi ceri tu…
Ei bine-atunci să vie când o vrea…
Odată ce-mi ceri tu…
DESDEMONA
— Și mult îți cer!
E-așa cum te-aș ruga să-ți pui mănușile,
Sau haina că e frig… să vii la masă…
Să faci ceva care și ție-ți place…
Fii sigur, la ’ncercări ceva mai grele,
Și mai primejdioase mi te-aș pune
De-aș vrea să-ți pun iubirea la ’ncercare…
— Și mult îți cer!
E-așa cum te-aș ruga să-ți pui mănușile,
Sau haina că e frig… să vii la masă…
Să faci ceva care și ție-ți place…
Fii sigur, la ’ncercări ceva mai grele,
Și mai primejdioase mi te-aș pune
De-aș vrea să-ți pun iubirea la ’ncercare…
OTHELLO
Dar fac, fac tot, n’auzi?… — Atâta numai,
Fii bună și mă lasă-o clipă singur…
Dar fac, fac tot, n’auzi?… — Atâta numai,
Fii bună și mă lasă-o clipă singur…
DESDEMONA
Dar cum să nu?… Atunci la revedere.
Dar cum să nu?… Atunci la revedere.
OTHELLO
Și vin numaidecît apoi la tine.
Și vin numaidecît apoi la tine.
DESDEMONA (Emiliei)
Să mergem! (lui Othello). Insă ori-ce-ar fi să fie,
A ta sînt, dragul meu, și a ta rămân (ies Desdemona și Emilia)
Să mergem! (lui Othello). Insă ori-ce-ar fi să fie,
A ta sînt, dragul meu, și a ta rămân (ies Desdemona și Emilia)
OTHELLO
Ah, ce mai prefăcută!
Și dacă nu mi-ar fi așa de dragă!
Să nù o mai iubesc? Ar fi ca lumea
Din nou să intre ’n haos…
Ah, ce mai prefăcută!
Și dacă nu mi-ar fi așa de dragă!
Să nù o mai iubesc? Ar fi ca lumea
Din nou să intre ’n haos…
IAGO
Stăpâne drag…
Stăpâne drag…
OTHELLO
— Ai spus ceva tu, Iago?
— Ai spus ceva tu, Iago?
IAGO
Când curte îi făceai, știa și Cassio
De tot ce se ’ntâmpla?…
Când curte îi făceai, știa și Cassio
De tot ce se ’ntâmpla?…
OTHELLO
— Din fir-a-păr…
De ce întrebi?
— Din fir-a-păr…
De ce întrebi?
IAGO
— Știu eu? — Așa-mi veni.
— Dar fără supărare…
— Știu eu? — Așa-mi veni.
— Dar fără supărare…
OTHELLO
— Ce-ți veni?
— Ce-ți veni?
IAGO
Habar n’aveam că el o cunoștea.
Habar n’aveam că el o cunoștea.
OTHELLO
Dar cum să nu? Făcea chiar legătura…
Dar cum să nu? Făcea chiar legătura…
IAGO
Intr'adevăr?
Intr'adevăr?
OTHELLO
— Ei cum «într’adevăr»?
Adică te ’ndoiești cumva de Cassio?
— Ei cum «într’adevăr»?
Adică te ’ndoiești cumva de Cassio?
IAGO
Ba nu… Știu eu?
Ba nu… Știu eu?
OTHELLO
— Ei spune tot ce știi…
— Ei spune tot ce știi…
IAGO
Știu eu?…
Știu eu?…
OTHELLO
— «Știu eu»! Dai zor mereu cu asta!
De par’că ai avea în gând un monstru
Ce nù poate să nască!… — Spune omule,
Doar singur îmi șopteai mai adineaurea,
Că nu-ți prea place… Ce anume?… Vorba ei,
Cu Cassio?… Iar când îți spun că-i omul meu,
Dai iar din cap, și spui mirat: Intr’adevăr?
De par’că ți-a trecut prin cap deodată,
Știu eu?… o grozăvie… — Dacă ții,
La mine, spune-ți gândul…
— «Știu eu»! Dai zor mereu cu asta!
De par’că ai avea în gând un monstru
Ce nù poate să nască!… — Spune omule,
Doar singur îmi șopteai mai adineaurea,
Că nu-ți prea place… Ce anume?… Vorba ei,
Cu Cassio?… Iar când îți spun că-i omul meu,
Dai iar din cap, și spui mirat: Intr’adevăr?
De par’că ți-a trecut prin cap deodată,
Știu eu?… o grozăvie… — Dacă ții,
La mine, spune-ți gândul…
IAGO
— Drag stăpâne,
Tu știi cât te iubesc…
— Drag stăpâne,
Tu știi cât te iubesc…
OTHELLO
— Știu foarte bine…
Și tocmai fiindcă știu că mă iubești,
Și vorbele cu grije-ți cumpănești,
De aceea-aceste șovăeli mă miră…
La orișicare altu-ar fi o tactică…
Din partea unui om onest sunt, însă,
Un fel de răbufneli ce dau pe față
Un suflet care și-a pierdut răbdarea…
— Știu foarte bine…
Și tocmai fiindcă știu că mă iubești,
Și vorbele cu grije-ți cumpănești,
De aceea-aceste șovăeli mă miră…
La orișicare altu-ar fi o tactică…
Din partea unui om onest sunt, însă,
Un fel de răbufneli ce dau pe față
Un suflet care și-a pierdut răbdarea…
IAGO
Aș pune mâna ’n foc pentru un Cassio…
Aș pune mâna ’n foc pentru un Cassio…
OTHELLO
Și eu.
Și eu.
IAGO
— Un om să fie așa cum pare…
Ori dacă nu, la cè bun să mai fie?
— Un om să fie așa cum pare…
Ori dacă nu, la cè bun să mai fie?
OTHELLO
Așa-ar fi drept: să fie-așa cum pare…
Așa-ar fi drept: să fie-așa cum pare…
IAGO
De-aceea-l cred pe Cassio un om…
De-aceea-l cred pe Cassio un om…
OTHELLO
Ei cum adică, numai pentru asta?
Te rog, vorbește… Spune ce-ai pe suflet…
Văd bine, ai în inimă un ghimpe…
Dă-i drumul, haide, nu-ți cruța cuvintele…
Ei cum adică, numai pentru asta?
Te rog, vorbește… Spune ce-ai pe suflet…
Văd bine, ai în inimă un ghimpe…
Dă-i drumul, haide, nu-ți cruța cuvintele…
IAGO
Stăpâne, sunt supusul tău plecat,
Dar iartă-mă, eu nu am libertatea
Pe care-o are cel din urmă sclav…
Să-mi spun, zici, gândul… Bun, dar dacă gândul
Mă minte ori mă doare? — Cine are,
O inimă atâta de curată,
Ca temeri uneori nesăbuite
Să nu se cuibărească, și să țină
Acolo clacă poate zi și noapte,
Alăturea de gândurile bune?…
Stăpâne, sunt supusul tău plecat,
Dar iartă-mă, eu nu am libertatea
Pe care-o are cel din urmă sclav…
Să-mi spun, zici, gândul… Bun, dar dacă gândul
Mă minte ori mă doare? — Cine are,
O inimă atâta de curată,
Ca temeri uneori nesăbuite
Să nu se cuibărească, și să țină
Acolo clacă poate zi și noapte,
Alăturea de gândurile bune?…
OTHELLO
Conspiri deci împotriva unui prieten!
Il vezi în grea primejdie și-l lași
Strein de tot ce ’n suflet te frământă!
Conspiri deci împotriva unui prieten!
Il vezi în grea primejdie și-l lași
Strein de tot ce ’n suflet te frământă!
IAGO
Dar dacă ’ntâmplător eu mă înșel?
Și dacă sunt o fire păcătoasă,
Ce-și face griji din tot ce îi năzare?
Și dacă râvna mea își plăzmuiește
Vedenii din senin? De ce un om,
Ca tine, înțelept, ar ține seamă
De ceea ce e poate o părere,
Și grije și necaz și-ar face, bietul,
Din ori și ce trăznae a lui Iago?
La ce ți-ar folosi? Ți-ar prinde bine,
Și crezi că face de un om ca mine
Să-mi dau pe față…
Dar dacă ’ntâmplător eu mă înșel?
Și dacă sunt o fire păcătoasă,
Ce-și face griji din tot ce îi năzare?
Și dacă râvna mea își plăzmuiește
Vedenii din senin? De ce un om,
Ca tine, înțelept, ar ține seamă
De ceea ce e poate o părere,
Și grije și necaz și-ar face, bietul,
Din ori și ce trăznae a lui Iago?
La ce ți-ar folosi? Ți-ar prinde bine,
Și crezi că face de un om ca mine
Să-mi dau pe față…
OTHELLO
— Ce vrei tu să spui?
— Ce vrei tu să spui?
IAGO
Știi bine că de-avem ceva pe lume,
E numele, și-atât!… — Imi fură punga,
Să zicem cineva… puțin îmi pasă!
A fost a mea și e a lui acuma!
— O pungă a trecut din mână ’n mână…
Dar cine îmi dosește reputația,
Mă fură de ceva ce nu-i slujește,
Da ’n schimb pe mine, vai, mă sărăcește.
Știi bine că de-avem ceva pe lume,
E numele, și-atât!… — Imi fură punga,
Să zicem cineva… puțin îmi pasă!
A fost a mea și e a lui acuma!
— O pungă a trecut din mână ’n mână…
Dar cine îmi dosește reputația,
Mă fură de ceva ce nu-i slujește,
Da ’n schimb pe mine, vai, mă sărăcește.
OTHELLO
Dar pentru Dumnezeu, hai spune-odată!
Dar pentru Dumnezeu, hai spune-odată!
IAGO
Imi pare rău dar inima să-mi fie
La tine ’n palmă, tot sub cheie-aș ține-o!
Imi pare rău dar inima să-mi fie
La tine ’n palmă, tot sub cheie-aș ține-o!
OTHELLO
Ha!
Ha!
IAGO
— Nu cădea în ghiara geloziei…
I-un monstru cu ochi verzi ce se hrănește
Din carnea chiar pe care-o chinuiește…
— Ferice de bărbatul care-și poartă
Cu nepăsare coarnele în lume,
Dar ce blestem pe capul celui care
Cu cât mai înșelat, cu-atât îl doare.
— Nu cădea în ghiara geloziei…
I-un monstru cu ochi verzi ce se hrănește
Din carnea chiar pe care-o chinuiește…
— Ferice de bărbatul care-și poartă
Cu nepăsare coarnele în lume,
Dar ce blestem pe capul celui care
Cu cât mai înșelat, cu-atât îl doare.
OTHELLO
Ah Doamne Dumnezeule!
Ah Doamne Dumnezeule!
IAGO…
Bogat ești când de bani puțin îți pasă.
Sărac, este bogatu ’ngrijorat.
Ferească Dumnezeu de ori și ce
Dar mai ales de oarba gelozie…
Bogat ești când de bani puțin îți pasă.
Sărac, este bogatu ’ngrijorat.
Ferească Dumnezeu de ori și ce
Dar mai ales de oarba gelozie…
OTHELLO
Dar ce vrei tu să spui? — Mă vezi adică,
La lună suspinându-mi bănuelile,
Și palid dând târcoale geloziei?
A fi în îndoială e: a ști!
— Aș fi un prost — cum foarte bine spui —
Să-mi pierd eu vremea, liniștea să-mi pierd,
Cu fel de fel de năzăriri și mofturi,
Să fiu gelos de pildă că nevasta
Mănâncă bine, cântă, e frumoasă,
Primește lume, râde și dansează!…
Când ea-i cinstită, toate sunt virtuți.
Și n’am să-mi fac dintr’o scădere-a mea,
Motiv să-i bănuiesc onestitatea.
Doar ochi avea când m’a ales… — Nu, Iago,
Să văd cu ochii mei, și după-aceea…
Dar lucru-odată dovedit, — la naiba,
Cu dragostea, și deci cu gelozia.
Dar ce vrei tu să spui? — Mă vezi adică,
La lună suspinându-mi bănuelile,
Și palid dând târcoale geloziei?
A fi în îndoială e: a ști!
— Aș fi un prost — cum foarte bine spui —
Să-mi pierd eu vremea, liniștea să-mi pierd,
Cu fel de fel de năzăriri și mofturi,
Să fiu gelos de pildă că nevasta
Mănâncă bine, cântă, e frumoasă,
Primește lume, râde și dansează!…
Când ea-i cinstită, toate sunt virtuți.
Și n’am să-mi fac dintr’o scădere-a mea,
Motiv să-i bănuiesc onestitatea.
Doar ochi avea când m’a ales… — Nu, Iago,
Să văd cu ochii mei, și după-aceea…
Dar lucru-odată dovedit, — la naiba,
Cu dragostea, și deci cu gelozia.
IAGO
Imi pare bine, fiindcă-atunci și mie
Mai lesne îmi va fi să te slujesc.
In cuget împăcat ți-oi spune deci,
Că n’am dovezi… dar vezi-ți de nevastă…
Păzește-te de dânsa și de Cassio…
Deschide ochii, nu te ’ncrede… — M’ar durea…
Să văd că suferi de pe urma bunătăței,
Nobleței… Știi ce sunt Venețianele…
Ce pozne fac bărbaților, săracii…
Virtutea lor e: nu să nu înșele…
Ci doar să nu se vadă că înșeală…
Imi pare bine, fiindcă-atunci și mie
Mai lesne îmi va fi să te slujesc.
In cuget împăcat ți-oi spune deci,
Că n’am dovezi… dar vezi-ți de nevastă…
Păzește-te de dânsa și de Cassio…
Deschide ochii, nu te ’ncrede… — M’ar durea…
Să văd că suferi de pe urma bunătăței,
Nobleței… Știi ce sunt Venețianele…
Ce pozne fac bărbaților, săracii…
Virtutea lor e: nu să nu înșele…
Ci doar să nu se vadă că înșeală…
OTHELLO
Așa să fie?
Așa să fie?
IAGO
— Și-a ’nșelat părintele,
Fugind cu tine; — moartă după tine,
Făcea, știi bine, pe mironosița!…
— Și-a ’nșelat părintele,
Fugind cu tine; — moartă după tine,
Făcea, știi bine, pe mironosița!…
OTHELLO
E drept…
E drept…
IAGO
— Așa de tânără, și totuși,
S’arunce praf în ochii unui tată,
Un om stăpân pe sine într’atâta,
Că bietul te-a crezut un vrăjitor!…
Dar iartă păcătosului de mine…
Vorbesc doar din iubire pentru tine…
— Așa de tânără, și totuși,
S’arunce praf în ochii unui tată,
Un om stăpân pe sine într’atâta,
Că bietul te-a crezut un vrăjitor!…
Dar iartă păcătosului de mine…
Vorbesc doar din iubire pentru tine…
OTHELLO
Și drept vorbești…
Și drept vorbești…
IAGO
— Dar văd că te cam clatină…
— Dar văd că te cam clatină…
OTHELLO
Pe mine? Nicidecum… dar nicidecum…
Pe mine? Nicidecum… dar nicidecum…
IAGO
Mă tem că da… Dar crede-mă c’o fac…
Din dragoste… Văd bine că te tulbură…
Și tare m’ar durea să-ți faci păreri,
Din ceea ce-i o simplă bănuială…
Mă tem că da… Dar crede-mă c’o fac…
Din dragoste… Văd bine că te tulbură…
Și tare m’ar durea să-ți faci păreri,
Din ceea ce-i o simplă bănuială…
OTHELLO
Aș nu…
Aș nu…
IAGO
Când mie nici prin gând nu mi-a trecut…
Cu Cassio sunt prieten bun. — Dar uite,
Te văd cam abătut…
Când mie nici prin gând nu mi-a trecut…
Cu Cassio sunt prieten bun. — Dar uite,
Te văd cam abătut…
OTHELLO
— Aș nu, puțin…
De fapt n’am nicio grije, Desdemona…
— Aș nu, puțin…
De fapt n’am nicio grije, Desdemona…
IAGO
Ar fi păcat să crezi ceva de dânsa…
Ar fi păcat să crezi ceva de dânsa…
OTHELLO
Și totuși e ciudat…
Și totuși e ciudat…
IAGO
— Ciudat îmi pare,
Și mie dacă-i vorba! — Nu-i ciudat,
Ca ea atâtea cereri să respingă,
Cu vârsta-i și cu rangul potrivite,
Cu felul țărei… — potriviri, de care
Natura ține seamă totdeauna?…
Să nu miroasă-a nestatornicie,
A gust bolnav, și minte deșucheată?
— Vorbesc în general… mă ierți… Dar dacă,
Să zicem, într’o bună zi-și revine:
Și altora, de-acasă, comparându-te,
Iși frânge mânile?…
— Ciudat îmi pare,
Și mie dacă-i vorba! — Nu-i ciudat,
Ca ea atâtea cereri să respingă,
Cu vârsta-i și cu rangul potrivite,
Cu felul țărei… — potriviri, de care
Natura ține seamă totdeauna?…
Să nu miroasă-a nestatornicie,
A gust bolnav, și minte deșucheată?
— Vorbesc în general… mă ierți… Dar dacă,
Să zicem, într’o bună zi-și revine:
Și altora, de-acasă, comparându-te,
Iși frânge mânile?…
OTHELLO
— Bun, bun, la revedere…
Tu vezi, și-mi spune tot ce-ți sare ’n ochi…
Emilia la fel… Acuma, lasă-mă…
— Bun, bun, la revedere…
Tu vezi, și-mi spune tot ce-ți sare ’n ochi…
Emilia la fel… Acuma, lasă-mă…
IAGO (plecând)
Te las cu bine…
Te las cu bine…
OTHELLO
— Hm!… de ce am luat-o?
— I-un om onest… De bună seamă știe,
Cu mult mai mult decât îi stă pe limbă…
— Hm!… de ce am luat-o?
— I-un om onest… De bună seamă știe,
Cu mult mai mult decât îi stă pe limbă…
IAGO (întorcându-se)
O vorbă numai… Cred că n’ar fi rău,
Să-i lași în voie… Să te faci nis-nai…
Pe Cassio, deși cu vrednicie,
Și-ocupă locul, poate-ar fi mai bine
Să-l ții îndepărtat un cârd de vreme…
Să-i prinzi mișcarea, felul cum se poartă…
Observă dacă pune stăruință,
Și nu te mai slăbește Desdemona…
Citește ’n toate astea… Iar pe mine,
Mă lasă pân’atuncea bănuielilor,
— C’așa sunt eu, o fire păcătoasă —
Și crede-o, te conjur, nevinovată…
O vorbă numai… Cred că n’ar fi rău,
Să-i lași în voie… Să te faci nis-nai…
Pe Cassio, deși cu vrednicie,
Și-ocupă locul, poate-ar fi mai bine
Să-l ții îndepărtat un cârd de vreme…
Să-i prinzi mișcarea, felul cum se poartă…
Observă dacă pune stăruință,
Și nu te mai slăbește Desdemona…
Citește ’n toate astea… Iar pe mine,
Mă lasă pân’atuncea bănuielilor,
— C’așa sunt eu, o fire păcătoasă —
Și crede-o, te conjur, nevinovată…
OTHELLO
O nu te teme, sunt stăpân pe mine…
O nu te teme, sunt stăpân pe mine…
IAGO
Te las atunci cu bine, Excelență… (iese Iago)
Te las atunci cu bine, Excelență… (iese Iago)
OTHELLO
Ce bun și cum se cade Florentin!…
Ce bine vede el în fundul lucrurilor…
— O clipă s’o ia razna Desdemona,
Și fie ea de ființa mea legată
Cu coardele puternice-ale inimei,
In stradă o arunc, să nu se vadă!
Să fie cu putință?… Nu sunt alb…
Și nu am arta omului de lume…
Cu anii mi se pare merg la vale…
Dar nu chiar într’atât ca să mă ’nșele…
Și fapt e că mă ’nșeală… — Ce-mi rămâne,
E ura!… Ah, de ce m’am însurat!
Să ai asemeni creaturi e bine,
Dar nu și pofta lor nesățioasă…
Mai bine broască într’un fund de beci,
Decât un colț de inimă în care
Mai au și alții loc… — E soarta noastră,
A celor mari… Cei mici sunt mai feriți…
Ne pasc pe lume două mari ursite:
A morței, mi se pare, și a coarnelor…
Dar vine…
Ce bun și cum se cade Florentin!…
Ce bine vede el în fundul lucrurilor…
— O clipă s’o ia razna Desdemona,
Și fie ea de ființa mea legată
Cu coardele puternice-ale inimei,
In stradă o arunc, să nu se vadă!
Să fie cu putință?… Nu sunt alb…
Și nu am arta omului de lume…
Cu anii mi se pare merg la vale…
Dar nu chiar într’atât ca să mă ’nșele…
Și fapt e că mă ’nșeală… — Ce-mi rămâne,
E ura!… Ah, de ce m’am însurat!
Să ai asemeni creaturi e bine,
Dar nu și pofta lor nesățioasă…
Mai bine broască într’un fund de beci,
Decât un colț de inimă în care
Mai au și alții loc… — E soarta noastră,
A celor mari… Cei mici sunt mai feriți…
Ne pasc pe lume două mari ursite:
A morței, mi se pare, și a coarnelor…
Dar vine…
Intră Desdemona și Emilia.
— Cum adică, să mă ’nșele?
Atuncea nici în cer să nu mai credem!…
Atuncea nici în cer să nu mai credem!…
DESDEMONA
Othello scumpul meu, e masa gata…
Și osapeții te-așteaptă doar pe tine…
Othello scumpul meu, e masa gata…
Și osapeții te-așteaptă doar pe tine…
OTHELLO
E vina mea…
E vina mea…
DESDEMONA
Dar rău arăți la față…
Othello, ai ceva?
Dar rău arăți la față…
Othello, ai ceva?
OTHELLO
— Aici, sub frunte…
— Aici, sub frunte…
DESDEMONA
Ei vezi dacă nu dormi? Dar nu-i nimica…
O clipă numai să te leg, și trece. (îl leagă cu o batistă)
Ei vezi dacă nu dormi? Dar nu-i nimica…
O clipă numai să te leg, și trece. (îl leagă cu o batistă)
OTHELLO
Dar nu vezi că e mică? Dă-o ’ncolo!… (o desface și aruncă, ea o scapă jos)
— Să mergem.
Dar nu vezi că e mică? Dă-o ’ncolo!… (o desface și aruncă, ea o scapă jos)
— Să mergem.
DESDEMONA
— Ce păcat că nu ți-e bine…
— Ce păcat că nu ți-e bine…
Ies Othello și Desdemona.
EMILIA
A, uite mult dorita mea batistă!
E ’ntâiul dar al ei dela Othello.
De câte ori nebunul meu de Iago,
M’a tot rugat s’o fur!… Pentrucă Màurul
I-a spus să n’o mai scoată dela sân,
Ca ochii ei din cap ea o păstrează,
— O strânge ’ncet la piept, și o sărută…
Modelul am să ’ncerc să-l copiez,
Și-l dau lui Iago… Nu știu ce-o fi vrând…
I-un gust al lui… De ce să nu i-l fac?
A, uite mult dorita mea batistă!
E ’ntâiul dar al ei dela Othello.
De câte ori nebunul meu de Iago,
M’a tot rugat s’o fur!… Pentrucă Màurul
I-a spus să n’o mai scoată dela sân,
Ca ochii ei din cap ea o păstrează,
— O strânge ’ncet la piept, și o sărută…
Modelul am să ’ncerc să-l copiez,
Și-l dau lui Iago… Nu știu ce-o fi vrând…
I-un gust al lui… De ce să nu i-l fac?
Reintră Iago
IAGO
Cum? Singură pe-aici?
Cum? Singură pe-aici?
EMILIA
— Să nu faci gură!…
Că am ceva…
— Să nu faci gură!…
Că am ceva…
IAGO
— A, știu și eu că am…
— A, știu și eu că am…
EMILIA
Anume ce?
Anume ce?
IAGO
— Nevastă fără minte.
— Nevastă fără minte.
EMILIA
Dar ce-mi dai dacă am și o batistă?…
Dar ce-mi dai dacă am și o batistă?…
IAGO
Batistă?
Batistă?
EMILIA
— Da. Batista Desdemonei.
De care îmi băteai într’una capul.
— Da. Batista Desdemonei.
De care îmi băteai într’una capul.
IAGO
Dar cum de i-ai suflat-o?
Dar cum de i-ai suflat-o?
EMILIA
— N’am furat-o.
Dar nu știu cum… pe semne i-a căzut…
Iar eu sosind la timp, am ridicat-o.
O vezi?
— N’am furat-o.
Dar nu știu cum… pe semne i-a căzut…
Iar eu sosind la timp, am ridicat-o.
O vezi?
IAGO
— Ei bravo, dă-o ’ncoa, nevastă.
— Ei bravo, dă-o ’ncoa, nevastă.
EMILIA
De ce mă tot rugai s’o trag la stânga?
De ce mă tot rugai s’o trag la stânga?
IAGO
E treaba mea. (smulgându-i-o)
E treaba mea. (smulgându-i-o)
EMILIA
— Dar dacă nu-ți mai trebuie,
I-o dau mai bine înapoi, — săraca,
Să vadă că-i lipsește, ’nebunește!
— Dar dacă nu-ți mai trebuie,
I-o dau mai bine înapoi, — săraca,
Să vadă că-i lipsește, ’nebunește!
IAGO
Am eu nevoie… Vezi să nu te afle…
— Hai, șterge-o-acuma! (iese Emilia)
Am eu nevoie… Vezi să nu te afle…
— Hai, șterge-o-acuma! (iese Emilia)
IAGO
— Mă reped la Cassio,
Și las să cadă ’n casa lui batista,
Ca el să dea de ea… Un moft ca ăsta,
Când ești gelos, e literă de lege!
Să vezi ce dănănae o să iasă!…
Othello-i ca un om ce-a luat otravă…
Otravă e de fapt și bănuiala…
Iți place — aproape la ’nceput, da ’n sânge,
Cu vremea ’mprăștiindu-se, te arde
Și umflă ca o baie de catran!
— Ei nu spun eu? Poftim! Priviți-i mutra!
— Mă reped la Cassio,
Și las să cadă ’n casa lui batista,
Ca el să dea de ea… Un moft ca ăsta,
Când ești gelos, e literă de lege!
Să vezi ce dănănae o să iasă!…
Othello-i ca un om ce-a luat otravă…
Otravă e de fapt și bănuiala…
Iți place — aproape la ’nceput, da ’n sânge,
Cu vremea ’mprăștiindu-se, te arde
Și umflă ca o baie de catran!
— Ei nu spun eu? Poftim! Priviți-i mutra!
Reintră Othello
Nici macul somnoros, nici mătrăguna
Nici toate băuturile din lume
In tine nu mai pot să pue somnul
In care până eri te legănai…
Nici toate băuturile din lume
In tine nu mai pot să pue somnul
In care până eri te legănai…
OTHELLO
Ei cum adică? Ea? Să mă înșele?
Ei cum adică? Ea? Să mă înșele?
IAGO
Dar lasă, generale…
Dar lasă, generale…
OTHELLO
— Fugi de-aicea!
M’ai pus pe roată! Ce mai vrei cu mine?
Mai bine-aș fi de-abinelea ’nșelat,
Decât muncit de zeci de mii de gânduri…
— Fugi de-aicea!
M’ai pus pe roată! Ce mai vrei cu mine?
Mai bine-aș fi de-abinelea ’nșelat,
Decât muncit de zeci de mii de gânduri…
IAGO
Dar nu se poate…
Dar nu se poate…
OTHELLO
— Ce-mi păsa de clipele,
Pe care ea le da destrăbălărei?
Vedeam, știam ceva? Ori mă costa?
Dormeam buștean, eram senin și vesel,
Nici urma vr’unui Cassio pe buze.
Când furi pe cineva fără să știe,
Inseamnă că nimic nu i-ai furat.
— Ce-mi păsa de clipele,
Pe care ea le da destrăbălărei?
Vedeam, știam ceva? Ori mă costa?
Dormeam buștean, eram senin și vesel,
Nici urma vr’unui Cassio pe buze.
Când furi pe cineva fără să știe,
Inseamnă că nimic nu i-ai furat.
IAGO
Imi pare rău…
Imi pare rău…
OTHELLO
— Putea un regiment,
Din ea să se înfrupte, ce-mi păsa?
Adio-acuma liniște și pace,
Adio bătălii, adio armii
Ce fac dintr’o ambiție virtute,
Adio armăsari care nechează,
Trompete-asurzitoare, — adio tobe
Ce fac atâtea inimi să tresalte,
Și surle care auzul sfredelesc,
Drapele care fâlfâie, Adio,
O lume de mândrie și noblețe,
De pompă și de glorie bărbată,
Adio tunuri care au în glas
Ceva par’că din trăsnetul lui Joe,
Adio tot ce-a fost cândva Othello!
— Putea un regiment,
Din ea să se înfrupte, ce-mi păsa?
Adio-acuma liniște și pace,
Adio bătălii, adio armii
Ce fac dintr’o ambiție virtute,
Adio armăsari care nechează,
Trompete-asurzitoare, — adio tobe
Ce fac atâtea inimi să tresalte,
Și surle care auzul sfredelesc,
Drapele care fâlfâie, Adio,
O lume de mândrie și noblețe,
De pompă și de glorie bărbată,
Adio tunuri care au în glas
Ceva par’că din trăsnetul lui Joe,
Adio tot ce-a fost cândva Othello!
IAGO
Dar cum se poate?
Dar cum se poate?
OTHELLO
— Haide ticălosule,
Dovada că nevasta mea mă ’nșeală! (l’apucă de gât)
Arată, dovedește-mi-o aevea…
Căci dacă nu, pe sufletul din mine,
Mai bine te nășteai pe lume câine,
Decât să ai cu ura mea a face.
— Haide ticălosule,
Dovada că nevasta mea mă ’nșeală! (l’apucă de gât)
Arată, dovedește-mi-o aevea…
Căci dacă nu, pe sufletul din mine,
Mai bine te nășteai pe lume câine,
Decât să ai cu ura mea a face.
IAGO
Aici adică am ajuns?
Aici adică am ajuns?
OTHELLO
— Dovada!
Dovada-auzi? — Și înc’așa dovadă,
Ca ’n ea un fir de păr să nu clintească!
Ori dacă nu, e vai și amar de tine!
— Dovada!
Dovada-auzi? — Și înc’așa dovadă,
Ca ’n ea un fir de păr să nu clintească!
Ori dacă nu, e vai și amar de tine!
IAGO
Stăpâne drag…
Stăpâne drag…
OTHELLO
Bârfește-o cât vei vrea, și scoate-mi sufletul!
Dar ia-ți, dacă mă ’nșeli, orice nădejde!
— Pe capul tău să cadă toate trăznetele,
Să plângă Cerul, Iadul să se ’ntunece,
Pe lume nu-i pedeapsă atât de mare,
Cât crima ta mârșavă s’o plătească!
Bârfește-o cât vei vrea, și scoate-mi sufletul!
Dar ia-ți, dacă mă ’nșeli, orice nădejde!
— Pe capul tău să cadă toate trăznetele,
Să plângă Cerul, Iadul să se ’ntunece,
Pe lume nu-i pedeapsă atât de mare,
Cât crima ta mârșavă s’o plătească!
IAGO
Ah Doamne Dumnezeule, ai milă!
Ești om? Mai ai o inimă în tine?
Mă dau bătut… A fi onest i-un viciu!
Smintit ce-am fost să vreau să fac un bine!…
Ah lume păcătoasă, ia aminte,
A fi onest e azi o nebunie!
Ce lecție mi-ai dat! — Voi ține minte,
Și nu voi mai iubi de-aci ’nainte… (vrea să iasă)
Ah Doamne Dumnezeule, ai milă!
Ești om? Mai ai o inimă în tine?
Mă dau bătut… A fi onest i-un viciu!
Smintit ce-am fost să vreau să fac un bine!…
Ah lume păcătoasă, ia aminte,
A fi onest e azi o nebunie!
Ce lecție mi-ai dat! — Voi ține minte,
Și nu voi mai iubi de-aci ’nainte… (vrea să iasă)
OTHELLO
Să nu pleci, nu! Rămâi, onestitate.
Să nu pleci, nu! Rămâi, onestitate.
IAGO
Rămân un om cu cap de azi încolo.
Rămân un om cu cap de azi încolo.
OTHELLO
O cred și nu o cred nevinovată…
Și cred că ai și n’ai de loc dreptate…
Imi trebuie dovezi… — Obrazul ei,
Era ca al Dianei de curat,
Și-acuma-i negru și mânjit cum este-al meu…
Să trec prin ștreang, otravă sau pumnale,
Prin limbi de foc, sau smoală care ’năbușe,
Și nu mă las! — Dovezi, dovezi, dovezi!
O cred și nu o cred nevinovată…
Și cred că ai și n’ai de loc dreptate…
Imi trebuie dovezi… — Obrazul ei,
Era ca al Dianei de curat,
Și-acuma-i negru și mânjit cum este-al meu…
Să trec prin ștreang, otravă sau pumnale,
Prin limbi de foc, sau smoală care ’năbușe,
Și nu mă las! — Dovezi, dovezi, dovezi!
IAGO
Văd bine că te mistuie-o văpaie…
De-ai ști ce rău îmi pare c’am aprins-o!…
— Ai vrea dovezi…
Văd bine că te mistuie-o văpaie…
De-ai ști ce rău îmi pare c’am aprins-o!…
— Ai vrea dovezi…
OTHELLO
— Aș vrea!… Chiar vreau dovezi!
— Aș vrea!… Chiar vreau dovezi!
IAGO
Chiar vrei… chiar vrei… Și ce dovezi de pildă?
Să fim chiar martori, să căscăm chiar gura?!…
Chiar vrei… chiar vrei… Și ce dovezi de pildă?
Să fim chiar martori, să căscăm chiar gura?!…
OTHELLO
Ah trăznetul să cadă peste Cassio!
Ah trăznetul să cadă peste Cassio!
IAGO
Doar nu vrei să se dea chiar în spectacol…
La naiba, dacă-i vorba să ajungă
Să facă pe nebunii ’n fața altora,
Să facă tot ce fac sub ochii tăi!…
Doar nu sunt tapi nerușinați, maimuțe,
Sau lupi întărâtați, — și nici beți turtă!
Și totuși spun că s’ar putea ivi
Anume ’mprejurări, anume semne…
Și-atunci, adus la ușa adevărului,
Ușor și tu te vei putea convinge…
Doar nu vrei să se dea chiar în spectacol…
La naiba, dacă-i vorba să ajungă
Să facă pe nebunii ’n fața altora,
Să facă tot ce fac sub ochii tăi!…
Doar nu sunt tapi nerușinați, maimuțe,
Sau lupi întărâtați, — și nici beți turtă!
Și totuși spun că s’ar putea ivi
Anume ’mprejurări, anume semne…
Și-atunci, adus la ușa adevărului,
Ușor și tu te vei putea convinge…
OTHELLO
Să-mi dai dovada vie că mă ’nșeală.
Să-mi dai dovada vie că mă ’nșeală.
IAGO
Așa însărcinări nu prea mă’ncântă…
Dar fie… Fiindcă n’am avut de lucru…
Intrat în horă, trebue să joc:
Dormeam — odată — alăturea de Cassio…
O groaznică durere de gingii,
Imi luase somn și tot…
Sunt oamnei slabi de înger care ’n somn,
Iși dau pe față gândul… — ăsta-i Cassio!
Și numai ce-l aud: «Ah Desdemona!…
Fereşte-te, iubito, să ne-ascundem!»
Și mâna mi-o strângea și răsucea,
Oftând: «odorul meu»!… și sărutându-mă,
Să-mi soarbă par’că mierea de pe buze!…
Trecea apoi piciorul peste-al meu,
Și iar ofta, și iar mă săruta,
Strigând: «Ah, cum poți sta lângă un Màur!»
Așa însărcinări nu prea mă’ncântă…
Dar fie… Fiindcă n’am avut de lucru…
Intrat în horă, trebue să joc:
Dormeam — odată — alăturea de Cassio…
O groaznică durere de gingii,
Imi luase somn și tot…
Sunt oamnei slabi de înger care ’n somn,
Iși dau pe față gândul… — ăsta-i Cassio!
Și numai ce-l aud: «Ah Desdemona!…
Fereşte-te, iubito, să ne-ascundem!»
Și mâna mi-o strângea și răsucea,
Oftând: «odorul meu»!… și sărutându-mă,
Să-mi soarbă par’că mierea de pe buze!…
Trecea apoi piciorul peste-al meu,
Și iar ofta, și iar mă săruta,
Strigând: «Ah, cum poți sta lângă un Màur!»
OTHELLO
Ce grozăvie, vai ce grozăvie!
Ce grozăvie, vai ce grozăvie!
IAGO
In vis, îți spun!… Era numai în vis!…
In vis, îți spun!… Era numai în vis!…
OTHELLO
Inseamnă că a fost ceva ’nainte.
O fi el vis, da-i limpede ca ziua…
Inseamnă că a fost ceva ’nainte.
O fi el vis, da-i limpede ca ziua…
IAGO
Și vine să se-adauge la altele,
O leacă mai nesigure…
Și vine să se-adauge la altele,
O leacă mai nesigure…
OTHELLO
— O sfâșii!…
— O sfâșii!…
IAGO
Dar fii cu minte… N’am văzut nimica!…
S’a dat… ori încă nu… Știu eu?… — Ia spune-mi,
Au n’ai văzut la dânsa o batistă?
Avea pe margini niște fragi, căpșuni…
Dar fii cu minte… N’am văzut nimica!…
S’a dat… ori încă nu… Știu eu?… — Ia spune-mi,
Au n’ai văzut la dânsa o batistă?
Avea pe margini niște fragi, căpșuni…
OTHELLO
Batista mea!… Chiar dela mine-o are!…
Batista mea!… Chiar dela mine-o are!…
IAGO
Habar n’aveam!… — Dar cu așa batistă,
Sunt sigur, am văzut chiar azi pe Cassio,
— Ștergându-și barba…
Habar n’aveam!… — Dar cu așa batistă,
Sunt sigur, am văzut chiar azi pe Cassio,
— Ștergându-și barba…
OTHELLO
— Cu batista mea?
— Cu batista mea?
IAGO
Cu ea!… — sau una chiar la fel cu ea!…
I-acelaș lucru… și-i un lucru ’n plus…
Cu ea!… — sau una chiar la fel cu ea!…
I-acelaș lucru… și-i un lucru ’n plus…
OTHELLO
Tâlharul, zece mii de vieți să aibe,
De mine tot nu scapă!…
Acum m’am luminat. — De azi încolo,
Cinstite Iago, cruce-am pus iubirei!
La naiba-acum cu toate!
— Ridică-te din neguri, răzbunare,
Coroană, tron al inimei: Iubire,
Predă-te urei negre și haine!
Te umflă, piept, de tot veninu ’n tine,
Turnat de limbi grozave de aspidă!
Tâlharul, zece mii de vieți să aibe,
De mine tot nu scapă!…
Acum m’am luminat. — De azi încolo,
Cinstite Iago, cruce-am pus iubirei!
La naiba-acum cu toate!
— Ridică-te din neguri, răzbunare,
Coroană, tron al inimei: Iubire,
Predă-te urei negre și haine!
Te umflă, piept, de tot veninu ’n tine,
Turnat de limbi grozave de aspidă!
IAGO
Dar ai puțin răbdare…
Dar ai puțin răbdare…
OTHELLO
— Sânge! Sânge!…
— Sânge! Sânge!…
IAGO
Răbdare, ai răbdare, o să treacă…
Răbdare, ai răbdare, o să treacă…
OTHELLO
Să-mi treacă? Nu! Ca Pontul Euxin,
Ce nu cunoaște — o clipă de reflux,
Ci apele și ghețurile-și mână,
Mereu spre Helespont și Propontida,
Așa în mine patimi sângeroase
In urmă lasă tot ce-a fost iubire,
Și fără să se uite înapoi,
Năvală dau la țărmul râzbunărei,
In ea să se înnece!… (îngenuche, jură)
— Cer de marmură,
La tine în genunchi eu vin cu vorba,
Pe veci legat de tine cu o vorbă!…
Să-mi treacă? Nu! Ca Pontul Euxin,
Ce nu cunoaște — o clipă de reflux,
Ci apele și ghețurile-și mână,
Mereu spre Helespont și Propontida,
Așa în mine patimi sângeroase
In urmă lasă tot ce-a fost iubire,
Și fără să se uite înapoi,
Năvală dau la țărmul râzbunărei,
In ea să se înnece!… (îngenuche, jură)
— Cer de marmură,
La tine în genunchi eu vin cu vorba,
Pe veci legat de tine cu o vorbă!…
IAGO
Rămâi așa… (îngenuche) Fiți martore, voi stele,
Ce magic pâlpâiți de-asupra noastră,
Și voi de pretutindeni elemente,
Fiți martore că Iago-și pune astăzi:
Pricepere, și inimă, și braț,
In slujba crunt lovitului Othello…
— O vorbă, și sunt gata să-l răzbun,
De-ar fi să curgă sânge dintr’o vorbă!… (se ridică)
Rămâi așa… (îngenuche) Fiți martore, voi stele,
Ce magic pâlpâiți de-asupra noastră,
Și voi de pretutindeni elemente,
Fiți martore că Iago-și pune astăzi:
Pricepere, și inimă, și braț,
In slujba crunt lovitului Othello…
— O vorbă, și sunt gata să-l răzbun,
De-ar fi să curgă sânge dintr’o vorbă!… (se ridică)
OTHELLO
Primește ’ntreaga mea recunoștiință.
Dar tu să știi că vorba mea e vorbă!
Te pun din clipa asta la ’ncercare:
De Cassio să aflu în trei zile:
Că nu mai e!
Primește ’ntreaga mea recunoștiință.
Dar tu să știi că vorba mea e vorbă!
Te pun din clipa asta la ’ncercare:
De Cassio să aflu în trei zile:
Că nu mai e!
IAGO
— Că nu mai e pe lume!
Bun! gata! — Insă ea, să mai trăiască…
— Că nu mai e pe lume!
Bun! gata! — Insă ea, să mai trăiască…
OTHELLO
O bestie ca ea? — O desmățată?
Tu vii cu mine! — Sst!… mă duc să caut
Ceva mai potrivit pentru un demon
Așa de ’ncântător!… De astăzi, Iago,
Ești tu locotenentul meu…
O bestie ca ea? — O desmățată?
Tu vii cu mine! — Sst!… mă duc să caut
Ceva mai potrivit pentru un demon
Așa de ’ncântător!… De astăzi, Iago,
Ești tu locotenentul meu…
IAGO (cu onctuoasă reverență)
— Pe viață! (ies)
— Pe viață! (ies)
(3. 4.) IN FAȚA CASTELULUI
Intră Desdemona, Emilia și Clown
DESDEMONA
Nu știi, nebune, unde stă locotenent Cassio?
Nu știi, nebune, unde stă locotenent Cassio?
CLOWN
Nicăeri.
Nicăeri.
DESDEMONA
Cum asta?
Cum asta?
CLOWN
Un soldat nu stă pe loc! Inaintează!
Un soldat nu stă pe loc! Inaintează!
DESDEMONA
Ei taci. Spune, unde locuiește?
Ei taci. Spune, unde locuiește?
CLOWN
A spune unde locuiește e a spune o minciună.
A spune unde locuiește e a spune o minciună.
DESDEMONA
De ce?
De ce?
CLOWN
Fiindcă nu știu. Și a spune ce nu știi, nu-i a spune o minciună?
Fiindcă nu știu. Și a spune ce nu știi, nu-i a spune o minciună?
DESDEMONA
Dar nu poți afla?
Dar nu poți afla?
CLOWN
Intreabă și vei afla, bate și ți se va deschide!
Intreabă și vei afla, bate și ți se va deschide!
DESDEMONA
Du-te și-l caută. Adu-l aci. Spune-i că am rugat pe domnul General, și merge bine.
Du-te și-l caută. Adu-l aci. Spune-i că am rugat pe domnul General, și merge bine.
CLOWN
Așa mai merge! — Atunci merg și eu! (pleacă)
Așa mai merge! — Atunci merg și eu! (pleacă)
DESDEMONA
Dar cum să-mi pierd, Emilia, batista?
Dar cum să-mi pierd, Emilia, batista?
EMILIA
Păcat…
Păcat…
DESDEMONA
— Mai bine punga mi-o pierdeam!
— Pungi, pungi întregi de aur! — Am noroc
Că Màurul meu drag e om cu cap,
Că cine știe ce păreri își mai făcea…
— Mai bine punga mi-o pierdeam!
— Pungi, pungi întregi de aur! — Am noroc
Că Màurul meu drag e om cu cap,
Că cine știe ce păreri își mai făcea…
EMILIA
Adică… nu-i gelos?
Adică… nu-i gelos?
DESDEMONA
— Gelos, Othello?
Pe semne-o fi la ei un soare care
Le ia din sânge nebunia asta…
— Gelos, Othello?
Pe semne-o fi la ei un soare care
Le ia din sânge nebunia asta…
EMILIA
A, uite vine!
A, uite vine!
DESDEMONA
— Nu-l las până ce
Pe Cassio aci nu mi-l aduce…
— Nu-l las până ce
Pe Cassio aci nu mi-l aduce…
Intră Othello
Iubite cum mai merge?
OTHELLO
— Bine, scumpo.
(aparte) — Ce mare prefăcută!… — Ce mai face,
Frumoasa Desdemona?
— Bine, scumpo.
(aparte) — Ce mare prefăcută!… — Ce mai face,
Frumoasa Desdemona?
DESDEMONA
— Mulțumesc…
— Mulțumesc…
OTHELLO
Dă-mi mâna (i-o dă) — Ai o mână cam fierbinte!
Dă-mi mâna (i-o dă) — Ai o mână cam fierbinte!
DESDEMONA
E mâna mea… O mână caldă, tânără…
E mâna mea… O mână caldă, tânără…
OTHELLO
Dar care-arată-o inimă ușoară…
Și darnică… Da, da, o mână caldă…
Imi spune parcă să te țin sub cheie,
In post și rugăciuni… mătănii… chinuri…
— Asudă cald în ea un drăcușor
Ce dă din coarne… Da, i-o mână bună,
Și sinceră…
Dar care-arată-o inimă ușoară…
Și darnică… Da, da, o mână caldă…
Imi spune parcă să te țin sub cheie,
In post și rugăciuni… mătănii… chinuri…
— Asudă cald în ea un drăcușor
Ce dă din coarne… Da, i-o mână bună,
Și sinceră…
DESDEMONA
— Se poate… E chiar mâna
Cu care nu de mult ți-am dat o inimă…
— Se poate… E chiar mâna
Cu care nu de mult ți-am dat o inimă…
OTHELLO
O inimă dedea în dar o mână,
Pe vremuri… — astăzi mâna dă o inimă…
Heraldica e alta…
O inimă dedea în dar o mână,
Pe vremuri… — astăzi mâna dă o inimă…
Heraldica e alta…
DESDEMONA
— Nu știu cum e…
Dar știu că mi-ai promis ceva, Othello…
— Nu știu cum e…
Dar știu că mi-ai promis ceva, Othello…
OTHELLO
Anume ce, copilă?
Anume ce, copilă?
DESDEMONA
— Am trimis,
Să vie-aicea Cassio…
— Am trimis,
Să vie-aicea Cassio…
OTHELLO
— Mă doare…
Mă doare capul ăsta blestemat…
— Dă-mi rogu-te, batista…
— Mă doare…
Mă doare capul ăsta blestemat…
— Dă-mi rogu-te, batista…
DESDEMONA (dându-i)
— Da, iubite.
— Da, iubite.
OTHELLO…
A nu, batista dată, știi, de mine…
A nu, batista dată, știi, de mine…
DESDEMONA
Aceia nu-i la mine…
Aceia nu-i la mine…
OTHELLO
— Nu?
— Nu?
DESDEMONA
— De ce?
— De ce?
OTEHELLO
Păcat. — O dase mamei o țigancă,
Un fel de ghicitoare cu ghiocul…
S’o aibe ca s’o ție credincioasă,
Și credincios să-l ție și pe tata…
Iar dacă dimpotrivă o va pierde,
Sau da cuiva, să n’o mai vadă ’n ochi,
Și tata după altele s’alerge!
Pe patul morței ea mi-a dat-o mie,
Ca dac’ar fi vreodată să mă ’nsor,
S’o dau alesei mele. — Și ți-am dat-o!
Ba încă ți-am atras și luarea-aminte:
«Păstreaz-o ca pe ochii tăi din cap.
Căci altfel vai de tine și de mine…».
Păcat. — O dase mamei o țigancă,
Un fel de ghicitoare cu ghiocul…
S’o aibe ca s’o ție credincioasă,
Și credincios să-l ție și pe tata…
Iar dacă dimpotrivă o va pierde,
Sau da cuiva, să n’o mai vadă ’n ochi,
Și tata după altele s’alerge!
Pe patul morței ea mi-a dat-o mie,
Ca dac’ar fi vreodată să mă ’nsor,
S’o dau alesei mele. — Și ți-am dat-o!
Ba încă ți-am atras și luarea-aminte:
«Păstreaz-o ca pe ochii tăi din cap.
Căci altfel vai de tine și de mine…».
DESDEMONA
Așa să fie?
Așa să fie?
OTHELLO
— Cum să fie altfel?
— E ’n firul ei țesută o magie…
O mamă a pădurei ce văzuse
Rotind luceferi timp de două veacuri,
Cu vrăji amestecate o urzise,
Punând blestem în viermii de mătase,
Stropind-o àpoi cu boiaua stoarsă
Din inimi de fecioară, ca la urmă,
S’o scalde în leșie de mumie.
— Cum să fie altfel?
— E ’n firul ei țesută o magie…
O mamă a pădurei ce văzuse
Rotind luceferi timp de două veacuri,
Cu vrăji amestecate o urzise,
Punând blestem în viermii de mătase,
Stropind-o àpoi cu boiaua stoarsă
Din inimi de fecioară, ca la urmă,
S’o scalde în leșie de mumie.
DESDEMONA
Vai Doamne sfinte…
Vai Doamne sfinte…
OTHELLO
— Vezi, păstreaz-o bine…
— Vezi, păstreaz-o bine…
DESDEMONA
Atunci mai bine nu mi-o mai dedeai…
Atunci mai bine nu mi-o mai dedeai…
OTHELLO
De ce?
De ce?
DESDEMONA
— Așa ciudat te uiți, Othello…
— Așa ciudat te uiți, Othello…
OTHELLO
Ai dat-o, ai pierdut-o, n’o mai ai?
Ai dat-o, ai pierdut-o, n’o mai ai?
DESDEMONA
Ne aibe ceru ’n pază…
Ne aibe ceru ’n pază…
OTHELLO
— I tot ce-mi spui?
— I tot ce-mi spui?
DESDEMONA
Pierdută? Nu… — Și ce dacă ar fi?…
Pierdută? Nu… — Și ce dacă ar fi?…
OTHELLO
Cum «ce dacă ar fi»?
Cum «ce dacă ar fi»?
DESDEMONA
— Dar nu-i pierdută.
— Dar nu-i pierdută.
OTHELLO
Să văd atuncea. Ad’o.
Să văd atuncea. Ad’o.
DESDEMONA
— Ți-o aduc.
Dar nu acum… Vrei numai să mă faci…
Să uit de bietul Cassio… — Să-l chem?…
— Ți-o aduc.
Dar nu acum… Vrei numai să mă faci…
Să uit de bietul Cassio… — Să-l chem?…
OTHELLO
Incep să-mi fac păreri… Mi-aduci batista?
Incep să-mi fac păreri… Mi-aduci batista?
DESDEMONA
Iți spun, nu mai găsești un om ca el…
Iți spun, nu mai găsești un om ca el…
OTHELLO
Batista!
Batista!
DESDEMONA
— Nu mai spui nimic de Cassio?
— Nu mai spui nimic de Cassio?
OTHELLO
Batista!
Batista!
IAGO
— E un om ce și-a legat,
De tine visul lui de-o viață ’ntreagă,
A fost cu tine în război…
— E un om ce și-a legat,
De tine visul lui de-o viață ’ntreagă,
A fost cu tine în război…
OTHELLO
— Batista!
— Batista!
DESDEMONA
Puțină milă…
Puțină milă…
OTHELLO
— Piei din calea mea! (iese)
— Piei din calea mea! (iese)
EMILIA
Și omul ăsta nu-i gelos?
Și omul ăsta nu-i gelos?
DESDEMONA
— Dar ce-are?
O fi batista asta fermecată…
Imi pare-așa de rău că am pierdut-o…
— Dar ce-are?
O fi batista asta fermecată…
Imi pare-așa de rău că am pierdut-o…
EMILIA
Așa-s bărbații… Țin și ei un an,
Sau doi… Se ’ndoapă cât au gust de noi…
Și-odată săturați, — ne dau cu tifla!…
— A, uite vine Cassio cu Iago.
Așa-s bărbații… Țin și ei un an,
Sau doi… Se ’ndoapă cât au gust de noi…
Și-odată săturați, — ne dau cu tifla!…
— A, uite vine Cassio cu Iago.
Intră Cassio și Iago
IAGO
Alt chip să știi că nu-i. Acață-te,
De ea! Scăparea… (o vede) Uite-o!
Alt chip să știi că nu-i. Acață-te,
De ea! Scăparea… (o vede) Uite-o!
DESDEMONA
— Ce mai nou,
Prea bunul nostru Cassio?
— Ce mai nou,
Prea bunul nostru Cassio?
CASSIO
— Nimica…
Decât doar păsul meu cel vechi, Domniță.
La tine e nădejdea, numai tu,
Din Cassio poți face iar un Cassio,
Poți face locul să-mi găsesc în inima,
In care am crezut o vieață ’ntreagă.
Dar trebuie zorit… Dacă greșala,
E-așa de mare, vai, că nici isprăvile,
De eri, cum nici durerile de-acuma,
Și nici un viitor întreg, — nimica
In stare nu mai e să mă răscumpere,
Să-mi spuie cel puțin, ca ’mprumutând
O mască resemnată, să m’arunc
Din nou în viață, ’n voia întâmplărei.
— Nimica…
Decât doar păsul meu cel vechi, Domniță.
La tine e nădejdea, numai tu,
Din Cassio poți face iar un Cassio,
Poți face locul să-mi găsesc în inima,
In care am crezut o vieață ’ntreagă.
Dar trebuie zorit… Dacă greșala,
E-așa de mare, vai, că nici isprăvile,
De eri, cum nici durerile de-acuma,
Și nici un viitor întreg, — nimica
In stare nu mai e să mă răscumpere,
Să-mi spuie cel puțin, ca ’mprumutând
O mască resemnată, să m’arunc
Din nou în viață, ’n voia întâmplărei.
DESDEMONA
Dar nu-i momentul cel mai potrivit…
Bărbatul meu e alt bărbat… E ’n toane…
— De nerecunoscut!… Nu l-am slăbit,
Iți spun, o clipă!… Mi-am atras și neplăceri…
Mai trebuie răbdare… Fac ce pot…
— Mai mult decât aș face pentru mine…
Dar nu-i momentul cel mai potrivit…
Bărbatul meu e alt bărbat… E ’n toane…
— De nerecunoscut!… Nu l-am slăbit,
Iți spun, o clipă!… Mi-am atras și neplăceri…
Mai trebuie răbdare… Fac ce pot…
— Mai mult decât aș face pentru mine…
IAGO
E tare supărat?
E tare supărat?
EMILIA
— Mai adineaurea,
Plecă tunând și fulgerând…
— Mai adineaurea,
Plecă tunând și fulgerând…
IAGO
— Ei, mie-mi spui?
Dar nu-l știu eu pe Othello cum în luptă
Urla când i-asvârlea un tun în aer,
Soldații, și-i smulgea ca prin făcut
Un om delângă el?… Să nu știu eu
Cum tună el și fulgeră?… Semn rău…
Mă duc să-l văd… să știi că nu-i a bună…
— Ei, mie-mi spui?
Dar nu-l știu eu pe Othello cum în luptă
Urla când i-asvârlea un tun în aer,
Soldații, și-i smulgea ca prin făcut
Un om delângă el?… Să nu știu eu
Cum tună el și fulgeră?… Semn rău…
Mă duc să-l văd… să știi că nu-i a bună…
DESDEMONA
Te rog dă fuga… (iese Iago) — Poate-o veste rea,
De-acasă… un complot poate în Cypru
Il tulbură așa… In clipe grele,
Iți vine să te legi de orice lucru,
Din ciudă și necaz par’că pe viață…
Căci nu te doare uneori un deget
Și simți dureri din tălpi și până ’n creștet?
Doar nu e omul înger, ca să fie
O viață ’ntreagă bun ca ’n noaptea nunței…
Ah, ce nesăbuită-am fost, Emilia:
Am vrut să-i fac o vină, eu fiind martorul,
Și martoru-a mințit…
Te rog dă fuga… (iese Iago) — Poate-o veste rea,
De-acasă… un complot poate în Cypru
Il tulbură așa… In clipe grele,
Iți vine să te legi de orice lucru,
Din ciudă și necaz par’că pe viață…
Căci nu te doare uneori un deget
Și simți dureri din tălpi și până ’n creștet?
Doar nu e omul înger, ca să fie
O viață ’ntreagă bun ca ’n noaptea nunței…
Ah, ce nesăbuită-am fost, Emilia:
Am vrut să-i fac o vină, eu fiind martorul,
Și martoru-a mințit…
EMILIA
— Dă doamne,
Să fie numai trebi de stat la mijloc,
Și nu vreo cășunare de bărbat…
— Dă doamne,
Să fie numai trebi de stat la mijloc,
Și nu vreo cășunare de bărbat…
DESDEMONA
Ei cum așa? De ce să-i cășuneze?
Ei cum așa? De ce să-i cășuneze?
EMILIA
Dar nu știi, Doamnă, cum sunt azi bărbații?
Și apoi gelozia-i gelozie…
Un monstru care naște din el însuși,
Făcut cu sine însuși…
Dar nu știi, Doamnă, cum sunt azi bărbații?
Și apoi gelozia-i gelozie…
Un monstru care naște din el însuși,
Făcut cu sine însuși…
DESDEMONA
— Ține Doamne,
Pe monstru-atunci departe de Othello…
— Ține Doamne,
Pe monstru-atunci departe de Othello…
EMILIA
Amin, amin.
Amin, amin.
DESDEMONA
— Dar să mă duc să-l caut.
Tu Cassio, mai plimbă-te pe-aicea.
In orice toane-ar fi, eu nu-l slăbesc…
— Dar să mă duc să-l caut.
Tu Cassio, mai plimbă-te pe-aicea.
In orice toane-ar fi, eu nu-l slăbesc…
CASSIO
Iți mulțumesc din inimă, Domniță. (ies Desdemona și Emilia)
Iți mulțumesc din inimă, Domniță. (ies Desdemona și Emilia)
Intră Bianca
BIANCA
Aci erai, iubite?
Aci erai, iubite?
CASSIO
— Cum se face,
Că ești pe-aici, frumoasa mea Bianca?
Iți jur c’aveam de gând să vin la tine.
— Cum se face,
Că ești pe-aici, frumoasa mea Bianca?
Iți jur c’aveam de gând să vin la tine.
BIANCA
Și eu veneam la tine, scumpe Cassio.
De-atâta timp să nu vii pe la mine!
Sunt, uite, șapte zile și mai bine…
De opt ori câte douăzeci și patru…
Și știi că timpul trece mai încet
Atuncea când iubești…
Și eu veneam la tine, scumpe Cassio.
De-atâta timp să nu vii pe la mine!
Sunt, uite, șapte zile și mai bine…
De opt ori câte douăzeci și patru…
Și știi că timpul trece mai încet
Atuncea când iubești…
CASSIO
— Mă iartă, dragă…
Am fost tot timpul foarte necăjit…
Dar n’avea nicio grije, mă răscumpăr…
(dându-i batista Desdemonei) (i-o flutură)
Ești bună tu să-mi copiezi modelul?
— Mă iartă, dragă…
Am fost tot timpul foarte necăjit…
Dar n’avea nicio grije, mă răscumpăr…
(dându-i batista Desdemonei) (i-o flutură)
Ești bună tu să-mi copiezi modelul?
BIANCA
De unde ai batista asta, Cassio?
Aha pricep, o nouă prietenie!
Acum văd eu de ce-ai lipsit atâta…
De unde ai batista asta, Cassio?
Aha pricep, o nouă prietenie!
Acum văd eu de ce-ai lipsit atâta…
— Mă supăr, ăsta-mi ești?
CASSIO
— Bianca dragă,
Aruncă-ți bănuielile la câini!
Poftim acum! Atât mai trebuia !
O prietenă!… De asta-mi arde mie!…
— Bianca dragă,
Aruncă-ți bănuielile la câini!
Poftim acum! Atât mai trebuia !
O prietenă!… De asta-mi arde mie!…
BIANCA
Atunci de unde-i?
Atunci de unde-i?
CASSIO
— Jur că nici nu știu.
Am dat de ea la mine în odae…
Și cum îmi place, până-i aflu urma,
Aș vrea să-i iau modelul… Ia-o, rogu-te,
Și lasă-mă o clipă…
— Jur că nici nu știu.
Am dat de ea la mine în odae…
Și cum îmi place, până-i aflu urma,
Aș vrea să-i iau modelul… Ia-o, rogu-te,
Și lasă-mă o clipă…
BIANCA
— Dar de ce?
— Dar de ce?
CASSIO
Aștept aci să treacă generalul.
Și nu e, cred, cuminte să mă vadă
Acuma cu-o femeie…
Aștept aci să treacă generalul.
Și nu e, cred, cuminte să mă vadă
Acuma cu-o femeie…
BIANCA
— Cum se poate?…
— Cum se poate?…
CASSIO
Tu știi cât te iubesc…
Tu știi cât te iubesc…
BIANCA
— Atâta rău!
Dar hai cu mine câțiva pași măcar…
Și vino noaptea asta mai de vreme…
— Atâta rău!
Dar hai cu mine câțiva pași măcar…
Și vino noaptea asta mai de vreme…
CASSIO
L’aștept aci… să nu mă depărtez… (face pași cu ea)
Dar dacă-ți spun că vin apoi la tine!…
L’aștept aci… să nu mă depărtez… (face pași cu ea)
Dar dacă-ți spun că vin apoi la tine!…
BIANCA
Ei bine atunci… Mă plec împrejurărilor. (ies)
Ei bine atunci… Mă plec împrejurărilor. (ies)