Tratatul privind Uniunea Europeană

←

→

proiecte surori: articol pe Wikipedia, categorie la Commons, element Wikidata.

10428Tratatul privind Uniunea Europeană

MAIESTATEA SA REGELE BELGIENILOR,

MAIESTATEA SA REGINA DANEMARCEI,

PREȘEDINTELE REPUBLICII FEDERALE GERMANIA,

PREȘEDINTELE REPUBLICII ELENE,

MAIESTATEA SA REGELE SPANIEI,

PREȘEDINTELE REPUBLICII FRANCEZE,

PREȘEDINTELE IRLANDEI,

PREȘEDINTELE REPUBLICII ITALIENE,

ALTEȚA SA REGALĂ MARELE DUCE AL LUXEMBURGULUI,

MAIESTATEA SA REGINA ȚĂRILOR DE JOS,

PREȘEDINTELE REPUBLICII PORTUGHEZE,

MAIESTATEA SA REGINA REGATULUI UNIT AL MARII BRITANII ȘI IRLANDEI DE NORD,

HOTĂRÂȚI să treacă la o nouă etapă în procesul de integrare europeană inițiat prin crearea Comunităților Europene,

REAMINTIND importanța istorică a sfârșitului divizării continentului european și necesitatea stabilirii unor baze solide pentru arhitectura Europei viitoare,

CONFIRMÂND atașamentul lor la principiile libertății, democrației și respectării drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și ale statului de drept,

DORIND să întărească solidaritatea între popoarele lor, respectând istoria, cultura și tradițiile acestora,

DORIND să consolideze caracterul democratic și eficacitatea funcționării instituțiilor, pentru ca acestea să-și poată îndeplini mai bine, într-un cadru instituțional unic, misiunile care le sunt încredințate,

HOTĂRÂȚI să-și consolideze economiile, precum și să le asigure convergența, și să stabilească o uniune economică și monetară care să includă, în conformitate cu dispozițiile prezentului tratat, o monedă unică și stabilă,

HOTĂRÂȚI să promoveze progresul economic și social al popoarelor lor, în cadrul realizării pieței interne și al întăririi coeziunii și protecției mediului și să pună în aplicare politici care să asigure, în paralel, progresul în domeniul integrării economice și în celelalte domenii,

HOTĂRÂȚI să instituie o cetățenie comună pentru resortisanții țărilor lor,

HOTĂRÂȚI să pună în aplicare o politică externă și de securitate comună, care să cuprindă stabilirea, în perspectivă, a unei politici de apărare comune, care ar putea conduce, la momentul potrivit, la o apărare comună, consolidând astfel identitatea și independența Europei, cu scopul de a promova pacea, securitatea și progresul în Europa și în lume,

REAFIRMÂNDU-ȘI obiectivul de a facilita libera circulație a persoanelor, garantând totodată siguranța și securitatea popoarelor lor, prin introducerea în prezentul tratat a unor dispoziții privind justiția și afacerile interne,

HOTĂRÂȚI să continue procesul de creare a unei uniuni din ce în ce mai strânse între popoarele Europei, în care deciziile să fie luate cât mai aproape de cetățeni, în conformitate cu principiul subsidiarității,

ÎN PERSPECTIVA etapelor următoare care vor trebui parcurse pentru a progresa în direcția integrării europene,

AU DECIS să instituie o Uniune Europeană și au desemnat în acest scop, în calitate de plenipotențiari:

Maiestatea Sa Regele Belgienilor, pe:

Mark Eyskens,

ministrul afacerilor externe;

Philippe Maystadt,

ministrul finanțelor;

Maiestatea Sa Regina Danemarcei, pe:

Uffe Ellemann-Jensen,

ministrul afacerilor externe;

Anders Fogh Rasmussen,

ministrul afacerilor economice;

Președintele Republicii Federale Germania, pe:

Hans-Dietrich Genscher,

ministrul federal al afacerilor externe;

Theodor Waigel,

ministrul federal al finanțelor;

Președintele Republicii Elene, pe:

Antonios Samaras,

ministrul afacerilor externe;

Efthymios Christodoulou,

ministrul economiei naționale;

Maiestatea Sa Regele Spaniei, pe :

Francisco Fernández Ordóñez,

ministrul afacerilor externe;

Carlos Solchaga Catalán,

ministrul economiei și finanțelor;

Președintele Republicii Franceze, pe:

Roland Dumas,

ministrul afacerilor externe;

Pierre Beregovoy,

ministrul economiei, finanțelor și bugetului;

Președintele Irlandei, pe:

Gerard Collins,

ministrul afacerilor externe;

Bertie Ahern,

ministrul finanțelor;

Președintele Republicii Italiene, pe:

Gianni De Michelis,

ministrul afacerilor externe;

Guido CarLi,

ministrul trezoreriei;

Alteța Sa Regală Marele Duce DE Luxemburg, pe:

Jacques F. Poos,

Viceprim-ministru,

ministrul afacerilor externe;

Jean-Claude Juncker,

ministrul finanțelor;

Maiestatea Sa Regina țărilor de jos, pe:

Hans van den Broek,

ministrul afacerilor externe;

Willem Kok,

ministrul finanțelor;

Președintele Republicii Portugheze, pe:

Joâo de Deus Pinheiro,

ministrul afacerilor externe;

Jorge Braga De Macedo,

ministrul finanțelor;

Maiestatea Sa Regina Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, pe:

Rt. Hon. Douglas Hurd,

ministrul afacerilor externe și al Commonwealth;

Hon. Francis Maude,

Secretar financiar al Trezoreriei;

care, după ce au făcut schimb de depline puteri, găsite în bună și cuvenită formă

Au convenit cele ce urmează:

Titlul I

Dispoziții comune

ARTICOLUL A

Prin prezentul tratat, Înaltele Părți Contractante instituie între ele o Uniune Europeană, denumită în continuare „Uniune”.

Prezentul tratat marchează o nouă etapă în procesul de creare a unei uniuni din ce în ce mai strânse între popoarele Europei, în care deciziile să fie luate cât mai aproape posibil de cetățeni.

Uniunea se întemeiază pe Comunitățile Europene, completate de politicile și formele de cooperare instituite de prezentul tratat. Aceasta are misiunea de a organiza, într-un mod coerent și solidar, relațiile dintre statele membre și dintre popoarele acestora.

ARTICOLUL B

Uniunea își propune următoarele obiective:

promovarea unui progres economic și social echilibrat și durabil, în special prin crearea unui spațiu fără frontiere interne, prin întărirea coeziunii economice și sociale și prin stabilirea unei uniuni economice și monetare incluzând, în perspectivă, o monedă unică, în conformitate cu dispozițiile prezentului tratat;

afirmarea identității sale pe scena internațională, în special prin punerea în aplicare a unei politici externe și de securitate comune, inclusiv prin stabilirea, în perspectivă, a unei politici de apărare comune, care ar putea conduce, la momentul potrivit, la o apărare comună;

întărirea protecției drepturilor și intereselor resortisanților statelor membre prin instituirea unei cetățenii a Uniunii;

dezvoltarea unei cooperări strânse în domeniul justiției și afacerilor interne;

menținerea integrală a acquis-ului comunitar și dezvoltarea acestuia cu scopul de a examina, în conformitate cu procedura stabilită în articolul N alineatul (2), în ce măsură politicile și formele de cooperare instituite prin prezentul tratat ar trebui revizuite, în vederea asigurării eficacității mecanismelor și instituțiilor comunitare.

Obiectivele Uniunii sunt îndeplinite în conformitate cu dispozițiile prezentului tratat, în condițiile și la termenele prevăzute de acesta, cu respectarea principiului subsidiarității, așa cum este definit în articolul 3b din Tratatul de instituire a Comunității Europene.

ARTICOLUL C

Uniunea dispune de un cadru instituțional unic care asigură coerența și continuitatea acțiunilor întreprinse în vederea atingerii obiectivelor sale, respectând și dezvoltând totodată acquis-ul comunitar.

Uniunea veghează, în special, la coerența ansamblului acțiunii sale externe în cadrul politicilor sale în domeniul relațiilor externe, de securitate, economice și de dezvoltare. Consiliul și Comisia au responsabilitatea de a asigura această coerență. Acestea asigură, fiecare în cadrul competențelor sale, punerea în aplicare a acestor politici.

ARTICOLUL D

Consiliul European impulsionează dezvoltarea Uniunii și definește orientările politice generale ale acesteia.

Consiliul European reunește șefii de stat sau de guvern ai statelor membre, precum și președintele Comisiei. Aceștia sunt asistați de miniștrii afacerilor externe ai statelor membre și de un membru al Comisiei. Consiliul European se întrunește cel puțin de două ori pe an, sub președinția șefului de stat sau de guvern al statului membru care deține președinția Consiliului.

Consiliul European prezintă Parlamentului European un raport după fiecare reuniune, precum și un raport scris anual privind progresele realizate de Uniune.

ARTICOLUL E

Parlamentul European, Consiliul, Comisia și Curtea de Justiție își exercită atribuțiile în condițiile și în scopurile stabilite, pe de o parte, de dispozițiile Tratatelor de instituire a Comunităților Europene și ale tratatelor și actelor ulterioare care le-au modificat și completat și, pe de altă parte, de celelalte dispoziții ale prezentului tratat.

ARTICOLUL F

(1) Uniunea respectă identitatea națională a statelor membre, ale căror sisteme de guvernare se întemeiază pe principiile democratice.

(2) Uniunea respectă drepturile fundamentale, așa cum sunt garantate de Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, semnată la Roma la 4 noiembrie 1950, și așa cum rezultă acestea din tradițiile constituționale comune statelor membre, ca principii generale de drept comunitar.

(3) Uniunea își asigură mijloacele necesare pentru atingerea obiectivelor și pentru realizarea în bune condiții a politicilor sale.

Titlul II

Dispoziții DE MODIFICARE A Tratatului

de instituire a Comunității Economice Europene

în vederea INSTITUIRII Comunității Europene

ARTICOLUL G

Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene se modifică în conformitate cu dispozițiile prezentului articol, în scopul instituirii unei Comunități Europene.

A. În întreg tratatul:

1. Termenul „Comunitatea Economică Europeană” se înlocuiește cu termenul „Comunitatea Europeană”.

B. În prima parte „Principiile”:

2. Articolul 2 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 2

Comunitatea are ca misiune, prin stabilirea unei piețe comune, a unei uniuni economice și monetare și prin punerea în aplicare a politicilor sau acțiunilor comune prevăzute la

articolele 3 și 3a, să promoveze dezvoltarea armonioasă și echilibrată a activităților economice în întreaga Comunitate, o creștere durabilă și neinflaționistă care să respecte mediul, un grad înalt de convergență a performanțelor economice, un nivel înalt de ocupare a forței de muncă și de protecție socială, creșterea nivelului de trai și a calității vieții, coeziunea economică și socială și solidaritatea între statele membre.”

3. Articolul 3 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 3

Pentru realizarea scopurilor prevăzute la articolul 2, acțiunea Comunității cuprinde, în condițiile și în conformitate cu termenele stabilite în prezentul tratat:

(a) eliminarea, între statele membre, a taxelor vamale și a restricțiilor cantitative la intrarea și ieșirea mărfurilor, precum și a oricăror alte măsuri cu efect echivalent;

(b) o politică comercială comună;

(c) o piață internă caracterizată prin eliminarea, între statele membre, a obstacolelor care stau în calea liberei circulații a mărfurilor, persoanelor, serviciilor și capitalurilor;

(d) măsuri privind intrarea și circulația persoanelor în piața internă în conformitate cu articolul 100c;

(e) o politică comună în domeniile agriculturii și pescuitului;

(f) o politică comună în domeniul transporturilor;

(g) un sistem care împiedică denaturarea concurenței pe piața internă;

(h) apropierea legislațiilor interne în măsura necesară funcționării pieței comune;

(i) o politică în domeniul social care include un Fond Social European;

(j) întărirea coeziunii economice și sociale;

(k) o politică în domeniul mediului;

(l) întărirea competitivității industriei Comunității;

(m) promovarea cercetării și dezvoltării tehnologice;

(n) încurajarea creării și dezvoltării de rețele transeuropene;

(o) o contribuție la realizarea unui nivel ridicat de protecție a sănătății;

(p) o contribuție la o educație și o formare de calitate, precum și la înflorirea culturilor statelor membre;

(q) o politică în domeniul cooperării pentru dezvoltare;

(r) asocierea țărilor și a teritoriilor de peste mări în vederea creșterii schimburilor și a continuării efortului comun de dezvoltare economică și socială;

(s) o contribuție la întărirea protecției consumatorilor;

(t) măsuri în domeniile energiei, protecției civile și turismului.”

4. Se introduce următorul articol:

„Articolul 3a

(1) Pentru realizarea scopurilor prevăzute la articolul 2, acțiunea statelor membre și a Comunității cuprinde, în condițiile și în conformitate cu termenele prevăzute de prezentul tratat, instituirea unei politici economice bazate pe strânsa coordonare a politicilor economice ale statelor membre, pe piața internă și pe definirea obiectivelor comune, și conduse în conformitate cu principiul unei economii de piață deschise, în care concurența este liberă.

(2) În paralel, în condițiile și în conformitate cu termenele și procedurile prevăzute de prezentul tratat, această acțiune cuprinde stabilirea irevocabilă a ratelor de schimb, care va conduce la introducerea unei monede unice, ECU, precum și definirea și aplicarea unei politici monetare și a unei politici de schimb unice, al căror obiectiv principal este menținerea stabilității prețurilor și, fără a aduce atingere acestui obiectiv, susținerea politicilor economice generale în Comunitate, în conformitate cu principiul unei economii de piață deschise, în care concurența este liberă.

(3) Această acțiune a statelor membre și a Comunității implică respectarea următoarelor principii directoare: prețuri stabile, finanțe publice și condiții monetare sănătoase, precum și o balanță de plăți stabilă.”

5. Se introduce următorul articol:

„Articolul 3b

Comunitatea acționează în limitele competențelor care îi sunt conferite și ale obiectivelor care îi sunt atribuite prin prezentul tratat.

În domeniile care nu sunt de competența sa exclusivă, Comunitatea nu intervine, în conformitate cu principiul subsidiarității, decât în cazul și în măsura în care obiectivele acțiunii preconizate nu pot fi realizate într-un mod satisfăcător de statele membre, însă pot fi realizate mai bine la nivel comunitar datorită dimensiunilor sau efectelor acțiunii preconizate.

Acțiunea Comunității nu poate depăși ceea ce este necesar în vederea atingerii obiectivelor prezentului tratat.”

6. Articolul 4 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 4

(1) Realizarea misiunilor încredințate Comunității este asigurată de:

un Parlament European;

un CONSILIU;

o Comisie;

o Curte de Justiție;

o Curte de Conturi.

Fiecare instituție acționează în limitele atribuțiilor care îi sunt conferite prin prezentul tratat.

(2) Consiliul și Comisia sunt sprijinite de un Comitet Economic și Social și de un Comitet al Regiunilor, care exercită funcții consultative.”

7. Se introduc următoarele articole:

„Articolul 4a

Se înființează, în conformitate cu procedurile prevăzute de prezentul tratat, un Sistem European al Băncilor Centrale, denumit în continuare „SEBC”, și o Bancă Centrală Europeană, denumită în continuare „BCE”; acestea acționează în limitele competențelor care le sunt conferite prin prezentul tratat și prin statutele SEBC și BCE, denumite în continuare „Statutul SEBC", anexat la prezentul tratat.

Articolul 4b

Se înființează o Bancă Europeană de Investiții care funcționează în limitele atribuțiilor care îi sunt conferite prin prezentul tratat și prin statutul anexat acestuia.”

Articolul 6 se elimină și articolul 7 devine articolul 6. Al doilea paragraf al acestuia se înlocuiește cu următorul text:

„Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 189c, poate adopta orice reglementare în vederea interzicerii acestor discriminări.”

Articolele 8, 8a, 8b și 8c devin articolele 7, 7a, 7b, respectiv 7c.

C. Se introduce partea următoare:

„PARTEA A DOUA

CETĂȚENIA UNIUNII'

Articolul 8

Se instituie cetățenia Uniunii.

Este cetățean al Uniunii orice persoană care are cetățenia unui stat membru.

Cetățenii Uniunii se bucură de drepturile și au obligațiile prevăzute de prezentul tratat.

Articolul 8a

Orice cetățean al Uniunii are dreptul de liberă circulație și de ședere pe teritoriul statelor membre, sub rezerva limitărilor și condițiilor prevăzute de prezentul tratat și de dispozițiile de aplicare a acestuia.

Consiliul poate adopta dispoziții care urmăresc facilitarea exercitării drepturilor menționate la alineatul (l); cu excepția cazului în care prezentul tratat dispune altfel, Consiliul hotărăște în unanimitate la propunerea Comisiei și după obținerea avizului conform al Parlamentului European.

Articolul 8b

Orice cetățean al Uniunii, care își are reședința într-un stat membru și care nu este resortisant al acestuia, are dreptul de a alege și de a fi ales la alegerile locale din statul membru în care își are reședința, în aceleași condiții ca și resortisanții acelui stat. Acest drept se va exercita în condițiile care trebuie stabilite până la 31 decembrie 1994 de Consiliu, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European; aceste norme de aplicare pot prevedea dispoziții derogatorii în cazul în care probleme specifice ale unui stat membru justifică acest lucru.

Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 138 alineatul (3) și dispozițiilor adoptate pentru aplicarea acestuia, orice cetățean al Uniunii care își are reședința într-un stat membru și care nu este resortisant al acestuia are dreptul de a alege și de a fi ales la alegerile pentru Parlamentul European în statul membru în care își are reședința, în aceleași condiții ca resortisanții acelui stat. Acest drept se va exercita în condițiile care trebuie stabilite până la 31 decembrie 1993 de Consiliu, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European; aceste norme de aplicare pot prevedea dispoziții derogatorii în cazul în care probleme specifice ale unui stat membru justifică acest lucru.

Articolul 8c

Orice cetățean al Uniunii beneficiază, pe teritoriul unei țări terțe în care nu este reprezentat statul membru al cărui resortisant este, de protecție din partea autorităților diplomatice și consulare ale oricărui stat membru, în aceleași condiții ca și cetățenii acelui stat. Înainte de 31 decembrie 1993, statele membre stabilesc între ele normele necesare și angajează negocierile internaționale necesare în vederea asigurării acestei protecții.

Articolul 8d

Orice cetățean al Uniunii are dreptul de a adresa petiții Parlamentului European, în conformitate cu dispozițiile articolului 138d.

Orice cetățean al Uniunii se poate adresa Ombudsmanului instituit în conformitate cu dispozițiile articolului 138e.

Articolul 8e

Până la 31 decembrie 1993, apoi la fiecare trei ani, Comisia prezintă Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și Social un raport privind aplicarea dispozițiilor prezentei părți. Acest raport ține seama de dezvoltarea Uniunii.

Pe această bază și fără a aduce atingere celorlalte dispoziții ale prezentului tratat, Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European, poate adopta dispoziții care urmăresc să completeze drepturile prevăzute de prezenta parte, dispoziții a căror adoptare o recomandă statelor membre, în conformitate cu normele lor constituționale.”

D. Părțile a doua și a treia sunt reunite sub titlul următor:

„PARTEA A TREIA

'POLITICILE COMUNITĂȚII'”

și în această parte:

În articolul 49, prima teză se înlocuiește cu următorul text:

„La intrarea în vigoare a prezentului tratat, Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 189b și după consultarea Comitetului Economic și Social, adoptă, prin directive sau regulamente, măsurile necesare în vederea realizării treptate a liberei circulații a lucrătorilor, așa cum este definită la articolul 48, și în special:”

În articolul 54, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) Pentru a pune în aplicare programul general sau, în lipsa acestui program, pentru parcurgerea unei etape în realizarea libertății de stabilire pentru o activitate determinată, Consiliul, acționând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 189b și după consultarea Comitetului Economic și Social, hotărăște prin intermediul directivelor.”

În articolul 56, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) Înainte de expirarea perioadei de tranziție, Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European, adoptă directivele privind coordonarea actelor cu putere de lege și actelor administrative menționate anterior. Cu toate acestea, la sfârșitul celei de-a doua etape, Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 189b, adoptă directivele privind coordonarea dispozițiilor care țin, în fiecare stat membru, de domeniul actelor administrative.”

Articolul 57 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 57

În vederea facilitării accesului la activitățile independente și la exercitarea lor, Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 189b, adoptă directivele privind recunoașterea reciprocă a diplomelor, certificatelor și a altor titluri.

În același scop, Consiliul adoptă, înainte de expirarea perioadei de tranziție, directivele privind coordonarea actelor cu putere de lege și actelor administrative ale statelor membre în ceea ce privește accesul la activitățile independente și la exercitarea lor. Consiliul hotărăște în unanimitate, la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European, asupra directivelor a căror aplicare în cel puțin un stat membru implică o modificare a principiilor legislative existente ale regimului profesiilor în ceea ce privește formarea și condițiile de acces ale persoanelor fizice. În celelalte cazuri, Consiliul hotărăște în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 189b.

În ceea ce privește profesiile medicale, paramedicale și farmaceutice, liberalizarea treptată a restricțiilor va fi subordonată coordonării condițiilor lor de exercitare în diferitele state membre.”

Titlul capitolului 4 se înlocuiește cu următorul titlu:

„Capitolul 4

Capitalurile și plățile”

Se introduc următoarele articole:

„Articolul 73a

De la 1 ianuarie 1994, articolele 67 - 73 se înlocuiesc cu articolele 73b – 73g.

Articolul 73b

În temeiul dispozițiilor prezentului capitol, toate restricțiile privind circulația capitalurilor între statele membre, precum și între statele membre și țări terțe sunt interzise.

În temeiul dispozițiilor prezentului capitol, toate restricțiile privind plățile între statele membre, precum și între statele membre și țări terțe sunt interzise.

Articolul 73c

Articolul 73b nu aduce atingere aplicării, în raport cu țările terțe, a restricțiilor existente la 31 decembrie 1993, în temeiul dreptului intern sau comunitar, în ceea ce privește circulația capitalurilor având ca destinație țări terțe sau provenind din țări terțe, în cazul în care acestea implică investiții directe, inclusiv investițiile imobiliare, stabilirea, prestarea de servicii financiare sau admiterea de titluri pe piețele de capital.

Străduindu-se să realizeze obiectivul liberei circulații a capitalurilor între statele membre și țări terțe, în cea mai mare măsură posibilă și fără a aduce atingere celorlalte capitole ale prezentului tratat, Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei, poate adopta măsuri privind circulația capitalurilor având ca destinație țări terțe sau provenind din țări terțe, în cazul în care acestea implică investiții directe, inclusiv investițiile imobiliare, stabilirea, prestarea de servicii financiare sau admiterea de titluri pe piețele de capital. Pentru adoptarea acelor măsuri care, întemeiate fiind pe dispozițiile prezentului alineat, sunt mai puțin favorabile decât cele în vigoare în dreptul comunitar în ceea ce privește liberalizarea circulației capitalurilor având ca destinație țări terțe sau provenind din țări terțe, este necesară unanimitatea.

Articolul 73d

Articolul 73b nu aduce atingere dreptului pe care îl au statele membre:

de a aplica dispozițiile incidente ale legislației lor fiscale care stabilesc o distincție între contribuabilii ce nu se află în aceeași situație în ceea ce privește reședința lor sau locul în care le sunt investite capitalurile;

de a lua toate măsurile indispensabile pentru a combate încălcarea legilor și a regulamentelor proprii, în special în domeniul fiscal sau al controlului prudențial al instituțiilor financiare, de a stabili proceduri de declarare a circulației capitalurilor în scopul informării administrative sau statistice sau de a lua măsuri justificate de motive privind ordinea sau siguranța publică.

Prezentul capitol nu aduce atingere posibilității de a aplica restricții privind dreptul de stabilire care sunt compatibile cu prezentul tratat.

Măsurile și procedurile prevăzute la alineatele (l) și (2) nu trebuie să constituie un mijloc de discriminare arbitrară și nici o restrângere mascată a liberei circulații a capitalurilor și a plăților, astfel cum este aceasta definită la articolul 73b.

Articolul 73e

Prin derogare de la articolul 73b, statele membre care beneficiază la 31 decembrie 1993 de o derogare în temeiul dreptului comunitar în vigoare sunt autorizate să mențină, până la 31 decembrie 1995 cel târziu, restricțiile la circulația de capital autorizate prin derogările existente la această dată.

Articolul 73f

În cazul în care, în împrejurări excepționale, circulația capitalurilor provenind din sau având ca destinație țări terțe provoacă sau amenință să provoace dificultăți grave pentru funcționarea uniunii economice și monetare, Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei și după consultarea BCE, poate adopta în raport cu țări terțe măsuri de salvgardare pentru o perioadă care nu poate depăși șase luni, în cazul în care aceste măsuri sunt strict necesare.

Articolul 73g

În cazul în care, în situațiile menționate la articolul 228a, este considerată necesară o acțiune a Comunității, Consiliul, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 228a, poate adopta în raport cu țările terțe în cauză măsurile urgente necesare în ceea ce privește circulația capitalurilor și plățile.

Fără a aduce atingere articolului 224 și atât timp cât Consiliul nu a luat măsuri în conformitate cu alineatul (l), un stat membru poate lua, din rațiuni politice grave și din motive de urgență, măsuri unilaterale împotriva unei țări terțe în ceea ce privește circulația capitalurilor și plățile. Comisia și celelalte state membre sunt informate despre aceste măsuri cel târziu la data intrării lor în vigoare.

Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei, poate decide că statul membru în cauză este obligat să modifice sau să elimine măsurile în discuție. Președintele Consiliului informează Parlamentul European cu privire la deciziile luate de Consiliu.

Articolul 73h

Până la 1 ianuarie 1994, se aplică următoarele dispoziții:

Fiecare stat membru se angajează să autorizeze, în moneda statului membru în care își are reședința creditorul sau beneficiarul, plățile aferente schimburilor de mărfuri, de servicii și de capital, precum și transferurile de capital și de salarii, în măsura în care circulația mărfurilor, a serviciilor, a capitalurilor și a persoanelor este liberalizată între statele membre în conformitate cu prezentul tratat.

Statele membre se declară dispuse să treacă la liberalizarea plăților lor dincolo de ceea ce este prevăzut de paragraful precedent, în măsura în care situația lor economică, în general, și starea balanței lor de plăți, în special, permit acest lucru.

În măsura în care schimburile de mărfuri, servicii și capitaluri sunt limitate numai de restricții la plățile aferente, se aplică prin analogie, în vederea eliminării treptate a acestor restricții, dispozițiile prezentulului capitol și ale capitolelor privind eliminarea restricțiilor cantitative și la liberalizarea serviciilor.

Statele membre se angajează să nu introducă între ele noi restricții la transferurile aferente tranzacțiilor invizibile enumerate în lista din anexa III la prezentul tratat.

Eliminarea treptată a restricțiilor existente se efectuează în conformitate cu dispozițiile articolelor 63 - 65, în măsura în care ea nu este reglementată prin dispozițiile alineatelor (1) și (2) din prezentul capitol.

Dacă este cazul, statele membre se consultă cu privire la măsurile care trebuie luate pentru a permite efectuarea plăților și a transferurilor prevăzute de prezentul articol; aceste măsuri nu pot aduce atingere obiectivelor enunțate în prezentul tratat.”

Articolul 75 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 75

În vederea aplicării articolului 74 și ținând seama de aspectele speciale ale transporturilor, Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 189c și după consultarea Comitetului Economic și Social, stabilește:

norme comune aplicabile transporturilor internaționale având punctul de plecare sau destinația pe teritoriul unui stat membru, sau traversând teritoriul unuia sau mai multor state membre;

condițiile de admitere a transportatorilor nerezidenți pentru a efectua transporturi naționale într-un stat membru;

măsurile care permit îmbunătățirea siguranței transportului;

orice altă dispoziție utilă.

Dispozițiile menționate la alineatul (1) literele (a) și (b) se adoptă în cursul perioadei de tranziție.

Prin derogare de la procedura prevăzută la alineatul (1), dispozițiile privind principiile regimului transporturilor și a căror aplicare ar putea aduce o atingere gravă nivelului de viață și de ocupare a forței de muncă în anumite regiuni, precum și exploatării echipamentelor de transport, ținând seama de necesitatea unei adaptări la dezvoltarea economică care rezultă din instituirea pieței comune, se adoptă de Consiliu, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European și a Comitetului Economic și Social”.

În partea a treia, formularea titlului I se înlocuiește cu următorul text:

„TITLUL V

REGULILE COMUNE PRIVIND CONCURENȚA, impozitarea ȘI APROPIEREA LEGISLAȚIILOR”

La articolul 92 alineatul (3),

se introduce următoarea literă:

ajutoarele destinate promovării culturii și conservării patrimoniului, în cazul în care acestea aduc modificări condițiilor schimburilor comerciale și ale concurenței în Comunitate într-o măsură care contravine interesului comun.”

litera (d) devine litera (e).

Articolul 94 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 94

Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European, poate adopta toate reglementările utile în vederea aplicării articolelor 92 și 93, și poate stabili, în special, condițiile de aplicare a articolului 93 alineatul (3) și categoriile de ajutoare care sunt exceptate de la această procedură.”

Articolul 99 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 99

Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European și a Comitetului Economic și Social, adoptă dispozițiile privind armonizarea legislațiilor privind impozitul pe cifra de afaceri, accizele și alte impozite indirecte, în măsura în care această armonizare este necesară pentru a asigura instituirea și funcționarea pieței interne în termenul stabilit în articolul 7a.”

Articolul 100 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 100

Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European și a Comitetului Economic și Social, adoptă directive pentru apropierea actelor cu putere de lege și actelor administrative ale statelor membre care au un impact direct asupra instituirii sau funcționării pieței comune.”

Articolul 100a alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

(1) Prin derogare de la articolul 100 și cu excepția cazului în care prezentul tratat dispune altfel, următoarele dispoziții se aplică în vederea realizării obiectivelor enunțate la articolul 7a. Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 189b și după consultarea Comitetului Economic și Social, adoptă măsurile privind apropierea actelor cu putere de lege și actelor administrative ale statelor membre care au ca obiect stabilirea și funcționarea pieței comune.”

Se introduce următorul articol:

„Articolul 100c

Consiliul, hotărând în unanimitate, la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European, stabilește țările terțe ai căror resortisanți sunt obligați să posede o viză la trecerea frontierelor externe ale statelor membre.

Cu toate acestea, în cazul în care într-o țară terță survine o situație de urgență care confruntă Comunitatea cu amenințarea unui aflux brusc de resortisanți din această țară, Consiliul poate, hotărând cu majoritate calificată la recomandarea Comisiei, să impună ca obligatorie, pentru o perioadă care nu poate depăși șase luni, obținerea unei vize de către resortisanții țării respective. Obligativitatea vizei introdusă de prezentul alineat poate fi prelungită în conformitate cu procedura prevăzută la alineatul (1).

Începând cu 1 ianuarie 1996, Consiliul va adopta cu majoritate calificată deciziile prevăzute la alineatul (1). Înainte de această dată, Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European, adoptă măsurile privind introducerea unui model tip de viză.

În domeniile menționate de prezentul articol, Comisia este obligată să analizeze orice cerere formulată de un stat membru și prin care se urmărește ca aceasta să facă o propunere Consiliului.

Prezentul articol nu aduce atingere exercitării responsabilităților care revin statelor membre în ceea ce privește menținerea ordinii publice și salvgardarea securității interne.

Prezentul articol se aplică altor subiecte în cazul în care se hotărăște astfel în conformitate cu articolul K.9 din dispozițiile Tratatului privind Uniunea Europeană privind cooperarea în domeniile justiției și afacerilor interne, sub rezerva condițiilor de vot stabilite în același timp.

Dispozițiile convențiilor în vigoare între statele membre privind domeniile reglementate de prezentul articol rămân în vigoare, atât timp cât conținutul lor nu a fost înlocuit de directive sau de măsuri luate în conformitate cu prezentul articol.”

Se introduce următorul articol:

„Articolul 100d

Comitetul de coordonare alcătuit din înalți funcționari, instituit prin articolul K.4 din Tratatul privind Uniunea Europeană, contribuie, fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 151, la pregătirea lucrărilor Consiliului în domeniile menționate la articolul 100c.”

În partea a treia, titlul II, capitolele 1, 2 și 3 se înlocuiesc cu următorul text:

„Titlul VI

Politica economică 'și monetară

CAPITOLUL 1

POLITICA ECONOMICĂ

'

Articolul 102a

Statele membre își conduc politicile economice pentru a contribui la realizarea obiectivelor Comunității, astfel cum sunt acestea definite la articolul 2 și în contextul orientărilor generale menționate la articolul 103 alineatul (2). Statele membre și Comunitatea acționează respectând principiul unei economii de piață deschise, în care concurența este liberă, favorizând o alocare eficientă a resurselor, în conformitate cu principiile stabilite la articolul 3a.

Articolul 103

Statele membre își consideră politicile economice ca fiind o chestiune de interes comun și le coordonează în cadrul Consiliului, în conformitate cu articolul 102a.

Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la recomandarea Comisiei, elaborează un proiect privind orientările generale ale politicilor economice ale statelor membre și ale Comunității și prezintă Consiliului European un raport în acest sens.

Consiliul European, pe baza raportului Consiliului, dezbate pentru a ajunge la o concluzie privind orientările generale ale politicilor economice ale statelor membre și ale Comunității.

În temeiul acestei concluzii, Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, adoptă o recomandare care stabilește aceste orientări generale. Consiliul informează Parlamentul European cu privire la recomandarea sa.

În scopul asigurării unei coordonări mai strânse a politicilor economice și a unei convergențe susținute a performanțelor economice ale statelor membre, Consiliul, pe baza rapoartelor prezentate de Comisie, supraveghează evoluția economică în fiecare dintre statele membre și în Comunitate, precum și conformitatea politicilor economice cu orientările generale menționate la alineatul (2), și efectuează periodic o evaluare de ansamblu.

Pentru a realiza această supraveghere multilaterală, statele membre transmit Comisiei informații privind măsurile importante pe care le-au luat în domeniul politicii lor economice, precum și orice altă informație pe care o consideră necesară.

În cazul în care, în cadrul procedurii prevăzute la alineatul (3), se constată că politicile economice ale unui stat membru nu sunt conforme cu orientările generale prevăzute la alineatul (2) sau că acestea riscă să compromită buna funcționare a uniunii economice și monetare, Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la recomandarea Comisiei, poate adresa recomandările necesare statului membru în cauză. Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei, poate decide să facă publice recomandările sale.

Președintele Consiliului și Comisia raportează Parlamentului European cu privire la rezultatele supravegherii multilaterale. În cazul în care Consiliul a făcut publice recomandările sale, președintele Consiliului poate fi invitat să se prezinte în fața comisiei competente a Parlamentului European.

Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 189c, poate stabili metodele procedurii de supraveghere multilaterală menționată la alineatele (3) și (4) ale prezentului articol.

Articolul 103a

Fără a aduce atingere celorlalte proceduri prevăzute de prezentul tratat, Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei, poate adopta măsurile corespunzătoare situației economice, în special în cazul în care survin dificultăți grave în aprovizionarea cu anumite produse.

În cazul în care un stat membru întâmpină dificultăți sau este amenințat de dificultăți grave datorită unor evenimente excepționale care îi scapă de sub control, Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei, poate acorda statului membru respectiv, în anumite condiții, o asistență financiară comunitară. În cazul în care dificultățile grave sunt cauzate de catastrofe naturale, Consiliul hotărăște cu majoritate calificată. Președintele Consiliului informează Parlamentul European cu privire la decizia luată.

Articolul 104

BCE și băncilor centrale ale statelor membre, denumite în continuare „bănci centrale naționale”, le este interzis să acorde credite fără acoperire sau orice alt tip de credit instituțiilor sau organelor Comunității, administrațiilor centrale, autorităților regionale sau locale, celorlalte autorități publice, celorlalte organisme sau întreprinderi publice din statele membre; este de asemenea interzisă și achiziționarea directă de la acestea a instrumentelor datoriei lor de BCE sau de băncile centrale naționale.

Alineatul (l) nu se aplică instituțiilor publice de credit care, în cadrul punerii la dispoziție de lichidități de băncile centrale, beneficiază din partea băncilor centrale naționale și a BCE de același tratament ca și instituțiile private de credit.

Articolul 104a

Este interzisă orice măsură care nu se bazează pe considerente de ordin prudențial și care stabilește un acces privilegiat la instituțiile financiare pentru instituțiile sau organele comunitare, pentru administrațiile centrale, autoritățile regionale sau locale, pentru celelalte autorități publice sau alte organisme ori întreprinderi publice din statele membre.

Până la l ianuarie 1994, Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 189c, stabilește definițiile în vederea aplicării interdicției prevăzute la alineatul (l).

Articolul 104b

Comunitatea nu răspunde pentru angajamentele administrațiilor centrale, ale autorităților regionale sau locale, ale celorlalte autorități publice sau ale altor organisme ori întreprinderi publice ale unui stat membru, și nici nu poate prelua aceste angajamente, fără a aduce atingere garanțiilor financiare reciproce pentru realizarea în comun a unui proiect specific. Un stat membru nu răspunde pentru angajamentele administrațiilor centrale, ale autorităților regionale sau locale, ale celorlalte autorități publice sau ale altor organisme ori întreprinderi publice ale unui alt stat membru, și nici nu poate prelua aceste angajamente, fără a aduce atingere garanțiilor financiare reciproce pentru realizarea în comun a unui anumit proiect.

Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 189c, poate preciza, dacă este cazul, definițiile pentru aplicarea interdicțiilor prevăzute la articolul 104 și de prezentul articol.

Articolul 104c

Statele membre evită deficitele publice excesive.

Pentru a identifica erorile evidente, Comisia supraveghează evoluția situației bugetare și nivelul datoriei publice în statele membre. Comisia examinează în special dacă a fost respectată disciplina bugetară, întemeindu-se în acest sens pe următoarele două criterii:

În cazul în care raportul dintre deficitul public planificat sau realizat și produsul intern brut depășește o valoare de referință, cu excepția situației în care:

raportul a fost diminuat în mod considerabil și constant și atinge un nivel apropiat de valoarea de referință;

depășirea valorii de referință a fost doar excepțională și temporară și respectivul raport rămâne apropiat de valoarea de referință;

în cazul în care raportul dintre datoria publică și produsul intern brut depășește o valoare de referință, cu excepția situației în care acest raport scade suficient și se apropie de valoarea de referință într-un ritm satisfăcător.

Valorile de referință sunt precizate în Protocolul privind procedura aplicabilă în cazul deficitelor excesive, care este anexat la prezentul tratat.

În cazul în care un stat membru nu satisface exigențele acestor criterii sau ale unuia dintre ele, Comisia elaborează un raport. Raportul Comisiei examinează în egală măsură dacă deficitul public depășește cheltuielile publice de investiții și ține seama de toți ceilalți factori incidenți, inclusiv de poziția economică și bugetară pe termen mediu a statului membru.

Comisia poate de asemenea să elaboreze un raport în cazul în care, deși exigențele care decurg din aceste criterii au fost respectate, apreciază că există riscul unui deficit excesiv într-un stat membru.

Comitetul menționat la articolul 109c avizează raportul Comisiei.

În cazul în care Comisia consideră că există un deficit excesiv într-un stat membru sau că există riscul de a se produce un astfel de deficit, transmite un aviz Consiliului.

Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la recomandarea Comisiei și ținând seama de eventualele observații ale statului membru vizat, decide, după o evaluare globală, dacă există sau nu un deficit excesiv.

În cazul în care, în conformitate cu alineatul (6), decide că există un deficit excesiv, Consiliul adresează recomandări statului membru respectiv pentru ca acesta să pună capăt situației într-un anumit termen. Sub rezerva dispozițiilor alineatului (8), aceste recomandări nu sunt făcute publice.

În cazul în care constată că nici o acțiune urmată de efecte nu a fost întreprinsă în termenul dat, ca răspuns la recomandările sale, Consiliul poate face publice aceste recomandări.

În cazul în care un stat membru persistă în a nu da curs recomandărilor Consiliului, acesta poate hotărî să someze statul membru să ia, într-un termen stabilit, măsuri de reducere a deficitului, reducere considerată necesară pentru remedierea situației.

Într-un asemenea caz, Consiliul poate cere statului membru respectiv să prezinte rapoarte după un calendar precis, pentru a putea examina eforturile de ajustare acceptate de acest stat membru.

Dreptul la acțiune prevăzut la articolele 169 și 170 nu poate fi exercitat în cadrul alineatelor (1) - (9) ale prezentului articol.

Atât timp cât un stat membru nu se conformează unei decizii luate în temeiul alineatului (9), Consiliul poate decide să aplice sau, dacă este cazul, să intensifice una sau mai multe dintre următoarele măsuri:

să solicite statului membru în cauză ca, înainte de a emite obligațiuni și titluri, să publice informații suplimentare care urmează să fie precizate de Consiliu;

să invite Banca Europeană de Investiții să-și revizuiască politica de împrumuturi față de statul membru respectiv;

să solicite statului membru respectiv să constituie, pe lângă Comunitate, un depozit fără dobândă, de un nivel corespunzător, până când, din punctul de vedere al Consiliului, deficitul excesiv va fi corectat;

să aplice amenzi într-un cuantum corespunzător.

Președintele Consiliului informează Parlamentul European cu privire la deciziile luate.

Consiliul abrogă, în tot sau în parte, deciziile sale menționate la alineatele (6) - (9) și (11) în măsura în care, din punctul de vedere al Consiliului, deficitul excesiv în statul membru respectiv a fost corectat. În cazul în care, anterior, Consiliul a făcut publice recomandările sale, acesta declară public, din momentul abrogării deciziei menționate la alineatul (8), că în acel stat membru nu mai există deficit excesiv.

În cazul în care adoptă deciziile menționate la alineatele (7) - (9), (11) și (12), Consiliul hotărăște, la recomandarea Comisiei, cu o majoritate de două treimi din voturile membrilor săi, ponderate în conformitate cu articolul 148 alineatul (2), voturile reprezentantului statului membru respectiv nefiind luate în considerare.

Dispozițiile complementare privind aplicarea procedurii descrise în prezentul articol sunt cuprinse în Protocolul privind procedura aplicabilă în cazul deficitelor excesive, anexat la prezentul tratat.

Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European și a BCE, adoptă dispozițiile corespunzătoare care vor înlocui protocolul respectiv.

Sub rezerva celorlalte dispoziții ale prezentului alineat, Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European, stabilește, până la l ianuarie 1994, normele și definițiile pentru aplicarea dispozițiilor protocolului respectiv.

CAPITOLUL 2

POLITICA MONETARĂ

'

Articolul 105

Obiectivul principal al SEBC este menținerea stabilității prețurilor. Fără a aduce atingere obiectivului care vizează stabilitatea prețurilor, SEBC susține politicile economice generale din Comunitate pentru a contribui la realizarea obiectivelor Comunității, așa cum sunt ele definite la articolul 2. SEBC acționează în conformitate cu principiul unei economii de piață deschise în care concurența este liberă, favorizând alocarea eficientă a resurselor și respectând principiile stabilite la articolul 3a.

Sarcinile fundamentale ale SEBC constau în:

definirea și aplicarea politicii monetare a Comunității;

desfășurarea operațiunilor de schimb în conformitate cu articolul 109;

deținerea și administrarea rezervelor valutare oficiale ale statelor membre ;

promovarea bunei funcționări a sistemelor de plăți.

A treia liniuță a alineatului (2) se aplică fără a aduce atingere deținerii și administrării fondurilor de rulment în valută de către guvernele statelor membre.

BCE este consultată:

în privința oricărui act comunitar propus în domeniile care sunt de competența sa;

de autoritățile naționale, în privința oricărui proiect de reglementare în domeniile care sunt de competența sa, dar în limitele și în condițiile stabilite de Consiliu, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 106 alineatul (6).

În domeniile care sunt de competența sa, BCE poate prezenta avize instituțiilor sau organelor comunitare corespunzătoare sau autorităților naționale.

SEBC contribuie la buna desfășurare a politicilor promovate de autoritățile competente în ceea ce privește controlul prudențial al instituțiilor de credit și stabilitatea sistemului financiar.

Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei, după consultarea BCE și cu avizul conform al Parlamentului European, poate încredința BCE misiuni specifice legate de politicile în materie de control prudențial al instituțiilor de credit și al altor instituții financiare, cu excepția întreprinderilor de asigurări.

Articolul 105a

BCE este singura împuternicită să autorizeze emisiunea de bancnote în Comunitate. BCE și băncile centrale naționale pot emite asemenea bilete. Bancnotele emise de BCE și de băncile centrale naționale sunt singurele care circulă legal în interiorul Comunității.

Statele membre pot emite monede metalice, sub rezerva aprobării de BCE a volumului emisiunii. Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 189c și după consultarea BCE, poate adopta măsuri pentru armonizarea valorilor unitare și a specificațiilor tehnice ale tuturor monedelor metalice destinate circulației, în măsura în care acest lucru este necesar pentru asigurarea bunei lor circulații în interiorul Comunității.

Articolul 106

SEBC este compus din BCE și din băncile centrale naționale.

BCE are personalitate juridică.

SEBC este condus de organele de decizie ale BCE, care sunt: Consiliul Guvernatorilor și Comitetul Director.

Statutul SEBC este definit într-un protocol anexat la prezentul tratat.

Articolele 5.1, 5.2, 5.3, 17, 18, 19.1, 22, 23, 24, 26, 32.2, 32.3, 32.4, 32.6, 33. l litera (a) și 36 din Statutul SEBC pot fi modificate de Consiliu, hotărând fie cu majoritate calificată la recomandarea BCE și după consultarea Comisiei, fie în unanimitate la propunerea Comisiei și după consultarea BCE. În ambele cazuri este necesar avizul conform al Parlamentului European.

Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, fie la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European și a BCE, fie la recomandarea BCE și după consultarea Parlamentului European și a Comisiei, adoptă dispozițiile prevăzute la articolele 4, 5.4, 19.2, 20, 28.1, 29.2, 30.4 și 34.3 din Statutul SEBC.

Articolul 107

În exercitarea competențelor și în îndeplinirea misiunilor și îndatoririlor care le-au fost conferite prin prezentul tratat și prin Statutul SEBC, nici BCE, nici vreo bancă centrală națională și nici vreun membru oarecare al organelor lor de decizie nu poate solicita sau accepta instrucțiuni din partea instituțiilor sau organelor comunitare, a guvernelor statelor membre sau a oricărui alt organism. Instituțiile și organele comunitare, precum și guvernele statelor membre se angajează să respecte acest principiu și să nu încerce să influențeze membrii organelor de decizie ale BCE sau ale băncilor centrale naționale în îndeplinirea misiunii lor.

Articolul 108

Fiecare stat membru asigură, cel mai târziu la data instituirii SEBC, compatibilitatea legislației sale interne, inclusiv a statutului băncii sale centrale naționale, cu prezentul tratat și cu Statutul SEBC.

Articolul 108a

Pentru îndeplinirea misiunilor care au fost încredințate SEBC, BCE, în conformitate cu prezentul tratat și cu condițiile stabilite în Statutul SEBC:

adoptă regulamente în măsura necesară îndeplinirii misiunilor definite la articolul 3.1 prima liniuță, la articolele 19.1, 22 sau 25.2 din Statutul SEBC, precum și în cazurile prevăzute de actele Consiliului menționate la articolul 106 alineatul (6);

ia deciziile necesare îndeplinirii misiunilor încredințate SEBC în conformitate cu prezentul tratat și cu Statutul SEBC;

emite recomandări și avize.

Regulamentul are aplicabilitate generală. Toate dispozițiile acestuia sunt obligatorii și se aplică direct pe teritoriul tuturor statelor membre.

Recomandările și avizele nu sunt obligatorii.

Toate dispozițiile deciziei sunt obligatorii pentru destinatarii pe care îi desemnează.

Articolele 190, 191 și 192 se aplică regulamentelor și deciziilor adoptate de BCE.

BCE poate hotărî publicarea deciziilor, recomandărilor și avizelor sale.

În limitele și în condițiile stabilite de Consiliu, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 106 alineatul (6), BCE este abilitată să aplice întreprinderilor amenzi și sancțiuni cu titlu cominatoriu în cazul nerespectării regulamentelor și deciziilor sale.

Articolul 109

Prin derogare de la articolul 228, Consiliul, hotărând în unanimitate la recomandarea BCE sau a Comisiei, după consultarea BCE în vederea ajungerii la un consens compatibil cu obiectivul stabilității prețurilor și după consultarea Parlamentului European, în conformitate cu procedura stabilită la alineatul (3) pentru aranjamentele prevăzute de acesta, poate încheia acorduri formale privind sistemul ratelor de schimb pentru ECU în raport cu monedele necomunitare. Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la recomandarea BCE sau a Comisiei și după consultarea BCE în vederea ajungerii la un consens compatibil cu obiectivul stabilității prețurilor, poate adopta, modifica sau renunța la cursurile centrale ale ECU în sistemul cursurilor de schimb. Președintele Consiliului informează Parlamentul European cu privire la adoptarea, modificarea sau renunțarea la cursurile centrale ale ECU.

În lipsa unui sistem al ratei de schimb în raport cu una sau mai multe monede necomunitare în înțelesul alineatului (1), Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, fie la recomandarea Comisiei și după consultarea BCE, fie la recomandarea BCE, poate formula orientările generale ale politicii de schimb în raport cu aceste monede. Aceste orientări generale nu aduc atingere obiectivului principal al SEBC, și anume menținerea stabilității prețurilor.

Prin derogare de la articolul 228, în cazul în care acordurile asupra unor probleme privind regimul monetar sau de schimb trebuie să facă obiectul negocierilor între Comunitate și unul sau mai multe state sau organizații internaționale, Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la recomandarea Comisiei și după consultarea BCE, decide asupra formulelor de negociere și încheiere a acestor acorduri. Aceste formule trebuie să asigure Comunității exprimarea unei poziții unice. Comisia este asociată pe deplin la negocieri.

Acordurile încheiate în temeiul prezentului alineat sunt obligatorii pentru instituțiile Comunității, pentru BCE și pentru statele membre.

Sub rezerva alineatului (1), Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei și după consultarea BCE, decide poziția ocupată de Comunitate la nivel internațional în ce privește chestiunile de interes deosebit pentru uniunea economică și monetară, și, hotărând în unanimitate, decide asupra reprezentării sale, cu respectarea repartizării competențelor prevăzută la articolele 103 și 105.

Fără a aduce atingere competențelor și acordurilor comunitare în domeniul uniunii economice și monetare, statele membre pot negocia în cadrul organismelor internaționale și pot încheia acorduri internaționale.

CAPITOLUL 3

DISPOZIȚII INSTITUȚIONALE

'

Articolul 109a

Consiliul Guvernatorilor BCE este constituit din membrii Comitetului Director al BCE și din guvernatorii băncilor centrale naționale.

Comitetul Director este constituit din președinte, un vicepreședinte și alți patru membri.

Președintele, vicepreședintele și ceilalți membri ai Comitetului Director sunt numiți de comun acord de guvernele statelor membre la nivelul șefilor de stat sau de guvern, la recomandarea Consiliului și după consultarea Parlamentului European și a Consiliului Guvernatorilor BCE, dintre persoane a căror autoritate și experiență profesională în domeniul monetar sau bancar sunt recunoscute.

Mandatul acestora este pe termen de opt ani și nu poate fi reînnoit.

Doar resortisanții statelor membre pot fi membri ai Comitetului Director.

Articolul 109b

Președintele Consiliului și un membru al Comisiei pot participa fără drept de vot la reuniunile Consiliului Guvernatorilor BCE.

Președintele Consiliului poate să propună o moțiune spre deliberare Consiliului Guvernatorilor BCE.

Președintele BCE este invitat să participe la reuniunile Consiliului în cazul în care acesta deliberează asupra chestiunilor privind obiectivele și misiunile SEBC.

BCE prezintă Parlamentului European, Consiliului și Comisiei, precum și Consiliului European, un raport anual privind activitatea SEBC și politica monetară din anul precedent și din anul în curs. Președintele BCE prezintă acest raport Consiliului și Parlamentului European, care poate organiza o dezbatere generală pe acest temei.

Președintele BCE și ceilalți membri ai Comitetului Director pot, la cererea Parlamentului European sau din proprie inițiativă, să fie audiați de comisiile competente ale Parlamentului European.

Articolul 109c

În vederea promovării coordonării politicilor statelor membre în măsura necesară funcționării pieței interne, se înființează un Comitet Monetar cu caracter consultativ.

Acest Comitet are misiunea:

să urmărească situația monetară și financiară a statelor membre și a Comunității, precum și regimul general al plăților statelor membre și să prezinte periodic Consiliului și Comisiei un raport în această privință;

să formuleze avize, la cererea Consiliului sau Comisiei ori din proprie inițiativă, destinate acestor instituții;

fără a aduce atingere articolului 151, să contribuie la pregătirea lucrărilor Consiliului menționate la articolele 73f și 73g, la articolul 103 alineatele (2), (3), (4) și (5), la articolele 103a, 104a, 104b și 104c, la articolul 109e alineatul (2), la articolul 109f alineatul (6), la articolele 109h și 109i, la articolul 109j alineatul (2) și la articolul 109k alineatul (1);

să examineze, cel puțin o dată pe an, situația circulației capitalurilor și a libertății plăților, astfel cum rezultă acestea din aplicarea prezentului tratat și din măsurile luate de Consiliu; această examinare se referă la toate măsurile privind circulația capitalurilor și plățile; Comitetul prezintă Consiliului și Comisiei un raport cu privire la rezultatele acestei examinări.

Statele membre și Comisia desemnează, fiecare în parte, doi membri ai Comitetului Monetar.

La începutul celei de-a treia etape se înființează un Comitet Economic și Financiar. Comitetul Monetar menționat la alineatul (1) se dizolvă.

Comitetul Economic și Financiar are misiunea:

să formuleze avize, la cererea Consiliului sau Comisiei ori din proprie inițiativă, destinate acestor instituții;

să urmărească situația economică și financiară a statelor membre și a Comunității și să prezinte periodic un raport Consiliului și Comisiei în această privință, în special asupra relațiilor financiare cu țări terțe și cu instituții internaționale;

fără a aduce atingere articolului 151, să contribuie la pregătirea lucrărilor Consiliului menționate la articolele 73f și 73g, la articolul 103 alineatele (2), (3), (4) și (5), la articolele 103a, 104a, 104b și 104c, la articolul 105 alineatul (6), la articolul 105a alineatul (2), la articolul 106 alineatele (5) și (6), la articolele 109, 109h, 109i alineatele (2) și (3), la articolul 109k alineatul (2) și la articolul 109l alineatele (4) și (5) și să execute celelalte misiuni consultative și pregătitoare care îi sunt încredințate de Consiliu;

să examineze, cel puțin o dată pe an, situația privind circulația capitalurilor și libertatea plăților, astfel cum rezultă acestea din aplicarea tratatului și a măsurilor luate de Consiliu; această examinare cuprinde toate măsurile privind circulația capitalurilor și plățile; Comitetul prezintă Comisiei și Consiliului un raport privind rezultatele acestei examinări.

Statele membre, Comisia și BCE desemnează fiecare cel mult doi membri ai Comitetului.

Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei și după consultarea BCE și a comitetului menționat de prezentul articol, stabilește metodele de alcătuire a Comitetului Economic și Financiar. Președintele Consiliului informează Parlamentul European în legătură cu această decizie.

Pe lângă misiunile stabilite la alineatul (2), în cazul și în măsura în care există state membre care beneficiază de o derogare în temeiul articolelor 109k și 109l, Comitetul urmărește situația monetară și financiară, precum și regimul general al plăților acestor state membre și prezintă periodic un raport Consiliului și Comisiei în această privință.

Articolul 109d

Pentru problemele care țin de domeniul de aplicare a articolului 103 alineatul (4), a articolului 104c, cu excepția alineatului (14), a articolelor 109, 109j, 109k și a articolului 109l alineatele (4) și (5), Consiliul sau un stat membru poate cere Comisiei să formuleze, după caz, o recomandare sau o propunere. Comisia examinează această cerere și prezintă fără întârziere concluziile sale Consiliului.

CAPITOLUL 4

DISPOZIȚII TRANZITORII

'

Articolul 109e

A doua etapă a realizării uniunii economice și monetare începe la l ianuarie 1994.

Înainte de această dată:

fiecare stat membru:

adoptă, în raport cu necesitățile, măsurile corespunzătoare pentru a se conforma interdicțiilor menționate la articolul 73b, fără să aducă atingere articolului 73e, articolului 104 și articolului 104a alineatul (1);

stabilește, în cazul în care este necesar, pentru a permite evaluarea prevăzută la litera (b), programe multianuale destinate să asigure convergența durabilă necesară realizării uniunii economice și monetare, și în special în ceea ce privește stabilitatea prețurilor și caracterul solid al finanțelor publice;

Consiliul, pe baza unui raport al Comisiei, evaluează progresele realizate în materie de convergență economică și monetară, în special în ceea ce privește stabilitatea prețurilor și caracterul solid al finanțelor publice, precum și progresele realizate în aplicarea legislației comunitare privind piața internă.

Articolul 104, articolul 104a alineatul (1), articolul 104b alineatul (1) și articolul 104c, cu excepția alineatelor (1), (9), (11) și (14), se aplică de la începutul celei de-a doua etape.

Articolul 103a alineatul (2), articolul 104c alineatele (1), (9) și (11), articolul 105, 105 A, 107, 109, 109a și 109 B și articolul 109c alineatele (2) și (4) se aplică de la începutul celei de-a treia etape.

În cursul celei de-a doua etape, statele membre se străduiesc să evite deficitele publice excesive.

În cursul celei de-a doua etape, fiecare stat membru inițiază, dacă este cazul, procesul care să conducă la independența băncii sale centrale, în conformitate cu dispozițiile articolului 108.

Articolul 109f

Cu începere de la data trecerii la cea de a doua etapă, se înființează și își exercită activitatea un Institut Monetar European, denumit în continuare „IME”; acesta are personalitate juridică și este condus și administrat de un Consiliu constituit dintr-un președinte și din guvernatorii băncilor centrale naționale, dintre care unul este vicepreședinte.

Președintele este numit de comun acord de guvernele statelor membre la nivelul șefilor de stat sau de guvern, la recomandarea Comitetului Guvernatorilor băncilor centrale din statele membre, denumit în continuare „Comitetul Guvernatorilor”, sau a Consiliului IME, după caz, și după consultarea Parlamentului European și a Consiliului. Președintele este ales dintre persoane a căror autoritate și experiență profesională în domeniul monetar sau bancar sunt recunoscute. Președintele IME trebuie să fie resortisant al unui stat membru. Consiliul IME numește vicepreședintele.

Statutul IME figurează într-un protocol anexat la prezentul tratat.

Comitetul Guvernatorilor se dizolvă la începutul celei de-a doua etape.

IME:

întărește cooperarea dintre băncile centrale naționale;

întărește coordonarea politicilor monetare ale statelor membre pentru a asigura stabilitatea prețurilor;

supervizează funcționarea Sistemului Monetar European;

efectuează consultări privind problemele care sunt de competența băncilor centrale naționale și care aduc atingere stabilității instituțiilor și piețelor financiare;

preia funcțiile asumate până atunci de Fondul European de Cooperare Monetară, care se desființează; procedura de desființare se stabilește în Statutul IME;

facilitează utilizarea ECU și îi supraveghează dezvoltarea, inclusiv buna funcționare a sistemului de compensații în ECU.

În vederea pregătirii celei de-a treia etape, IME:

pregătește instrumentele și procedurile necesare aplicării politicii monetare unice în cursul celei de-a treia etape;

încurajează, în cazul în care este necesar, armonizarea regulilor și practicilor privind colectarea datelor, elaborarea și difuzarea statisticilor în domeniul care este de competența sa;

elaborează regulile operațiunilor care trebuie întreprinse de băncile centrale naționale în cadrul SEBC;

încurajează eficacitatea plăților transfrontaliere;

supervizează pregătirea tehnică a biletelor de bancă în ECU.

Până la 31 decembrie 1996 cel târziu, IME precizează cadrul reglementar, organizatoric și logistic de care SEBC are nevoie pentru a-și îndeplini sarcinile în a treia etapă. La data instituirii sale, acest cadru este prezentat BCE, care decide în această privință.

Hotărând cu majoritate de două treimi din membrii Consiliului său, IME poate:

să formuleze avize sau recomandări privind orientarea generală a politicii monetare și a politicii de schimb, precum și măsurile aferente acestora luate în fiecare stat membru;

să prezinte guvernelor și Consiliului avize sau recomandări privind politicile susceptibile să afecteze situația monetară internă sau externă în Comunitate și, în special, funcționarea Sistemului Monetar European;

să adreseze recomandări autorităților monetare din statele membre privind realizarea politicii lor monetare.

IME poate decide în unanimitate să facă publice avizele și recomandările sale.

IME este consultat de Consiliu în legătură cu orice act comunitar propus în domeniul care este de competența sa.

În limitele și în condițiile stabilite de Consiliu, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European și a IME, acesta din urmă este consultat de autoritățile statelor membre în legătură cu orice proiect de reglementare în domeniul care este de competența sa.

Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European și a IME, poate încredința IME alte sarcini pentru pregătirea celei de-a treia etape.

În cazurile în care prezentul tratat conferă BCE un rol consultativ, până la înființarea BCE referirile la aceasta sunt considerate ca referiri la IME.

În cazurile în care prezentul tratat conferă IME un rol consultativ, până la 1 ianuarie 1994, referirile la IME sunt considerate ca referiri la Comitetul Guvernatorilor.

În cursul celei de-a doua etape, se consideră că termenul „BCE” din articolele 173, 175, 176, 177, 180 și 215 se referă la IME.

Articolul 109g

Compoziția valutară a coșului ECU rămâne neschimbată.

Încă de la începutul celei de-a treia etape, valoarea ECU se stabilește în mod irevocabil, în conformitate cu articolul 109l alineatul (4).

Articolul 109h

În caz de dificultăți sau de amenințare gravă cu dificultăți în balanța de plăți a unui stat membru, provenind fie dintr-un dezechilibru global al balanței, fie din natura devizelor de care acesta dispune, și susceptibile în special să compromită funcționarea pieței comune sau realizarea progresivă a politicii comerciale comune, Comisia examinează fără întârziere situația acestui stat, precum și acțiunea pe care a întreprins-o sau pe care o poate întreprinde în conformitate cu dispozițiile prezentului tratat, utilizând toate mijloacele de care dispune. Comisia recomandă statului în cauză măsurile pe care să le adopte.

În cazul în care acțiunea întreprinsă de un stat membru și măsurile sugerate de Comisie nu par suficiente pentru a aplana dificultățile sau amenințările cu dificultăți, Comisia recomandă Consiliului, după consultarea Comitetului menționat la articolul 109c, asistența reciprocă și metodele corespunzătoare.

Comisia informează periodic Consiliul în legătură cu situația respectivă și cu evoluția acesteia.

Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, acordă asistența reciprocă; acesta adoptă directivele sau deciziile care stabilesc condițiile și normele de aplicare. Asistența reciprocă poate avea, în special, forma:

unei acțiuni concertate pe lângă alte organizații internaționale cărora li se pot adresa statele membre;

unor măsuri necesare pentru a evita devierile traficului comercial în cazul în care țara în dificultate menține sau restabilește restricții cantitative față de țările terțe;

acordării de credite limitate din partea altor state membre, sub rezerva consimțământului acestora.

În cazul în care Consiliul nu a acordat asistența reciprocă recomandată de Comisie sau în care asistența reciprocă acordată și măsurile luate sunt insuficiente, Comisia autorizează statul în dificultate să ia măsurile de salvgardare pentru care definește condițiile și normele de aplicare.

Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, poate revoca această autorizare și modifica aceste condiții și norme de aplicare.

Sub rezerva dispozițiilor articolului 109k alineatul (6), prezentul articol nu se mai aplică de la începutul celei de-a treia etape.

Articolul 109i

În cazul apariției unei crize neprevăzute în balanța de plăți și dacă o decizie în înțelesul articolului 109h alineatul (2) nu se ia de îndată, statul membru respectiv poate lua, cu titlu provizoriu, măsurile de salvgardare necesare. Aceste măsuri trebuie să provoace cât mai puține perturbări în funcționarea pieței comune și să nu depășească limita absolut necesară pentru remedierea dificultăților neprevăzute care au apărut.

Comisia și celelalte state membre trebuie să fie informate cu privire la aceste măsuri de salvgardare cel târziu la data la care acestea intră în vigoare. Comisia poate recomanda Consiliului asistența reciprocă, în conformitate cu articolul 109h.

Pe baza avizului Comisiei și după consultarea Comitetului menționat la articolul 109c, Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, poate decide că statul respectiv este obligat să modifice, să suspende sau să suprime măsurile de salvgardare menționate mai sus.

Sub rezerva dispozițiilor articolului 109k alineatul (6), prezentul articol nu se mai aplică de la începutul celei de-a treia etape.

Articolul 109j

Comisia și IME prezintă Consiliului un raport privind progresele efectuate de statele membre în îndeplinirea obligațiilor care le revin pentru realizarea uniunii economice și monetare. Aceste rapoarte examinează în special dacă legislația internă a fiecărui stat membru, inclusiv statutul băncii centrale naționale, este compatibilă cu articolele 107 și 108 din prezentul tratat și cu Statutul SEBC. Rapoartele examinează, de asemenea, dacă a fost realizat un grad înalt de convergență durabilă, analizând în ce măsură fiecare stat membru a îndeplinit următoarele criterii:

realizarea unui grad înalt de stabilitate a prețurilor; acesta rezultă dintr-o rată a inflației apropiată de cea a cel mult trei state membre care au cele mai bune rezultate în materie de stabilitate a prețurilor;

caracterul solid al finanțelor publice; acesta rezultă dintr-o situație bugetară care nu cunoaște un deficit public excesiv în înțelesul articolului 104c alineatul (6);

respectarea limitelor normale de fluctuație prevăzute de mecanismul ratei de schimb al Sistemului Monetar European, timp de cel puțin doi ani, fără devalorizarea monedei în raport cu cea a altui stat membru;

caracterul durabil al convergenței atinse de statul membru și al participării sale la mecanismul ratei de schimb al Sistemului Monetar European, care se reflectă în nivelul ratelor dobânzilor pe termen lung.

Cele patru criterii prevăzute de prezentul alineat și perioadele corespunzătoare pe durata cărora fiecare dintre acestea trebuie să fie respectat sunt precizate într-un protocol anexat la prezentul tratat. Rapoartele Comisiei și ale IME iau de asemenea în considerare dezvoltarea ECU, rezultatele integrării piețelor, situația și evoluția balanțelor de plăți curente, precum și o examinare a evoluției costurilor salariale unitare și al altor indici de prețuri.

Pe baza acestor rapoarte, Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la recomandarea Comisiei, evaluează:

pentru fiecare stat membru, dacă îndeplinește condițiile necesare pentru adoptarea unei monede unice;

dacă majoritatea statelor membre îndeplinește condițiile necesare pentru a adopta o monedă unică,

și transmite concluziile sale, sub formă de recomandări, Consiliului întrunit la nivelul șefilor de stat și de guvern. Parlamentul European este consultat și își transmite avizul Consiliului întrunit la nivelul șefilor de stat sau de guvern.

Luând în considerare în mod corespunzător rapoartele menționate la alineatul (1) și avizul Parlamentului European menționat la alineatul (2), Consiliul, înrunit la nivelul șefilor de stat și de guvern, hotărând cu majoritate calificată cel târziu până la 31 decembrie 1996:

decide, pe baza recomandărilor Comisiei, menționate la alineatul (2), dacă majoritatea statelor membre îndeplinește condițiile necesare pentru adoptarea unei monede unice;

decide dacă este cazul, pentru Comunitate, să intre în cea de-a treia etapă,

și, în cazul unui răspuns afirmativ,

stabilește data intrării în vigoare a celei de-a treia etape.

În cazul în care la sfârșitul anului 1997 nu a fost stabilită data începutului celei de-a treia etape, aceasta începe la l ianuarie 1999. Până la l iulie 1998, Consiliul, întrunit la nivelul șefilor de stat sau de guvern, după repetarea procedurii prevăzute la alineatele (1) și (2), cu excepția celei de-a doua liniuțe a alineatul (2), ținând seama de rapoartele menționate la alineatul (1) și de avizul Parlamentului European, confirmă, cu majoritate calificată și pe baza recomandărilor Consiliului menționate la alineatul (2), care sunt statele membre ce îndeplinesc condițiile necesare pentru adoptarea unei monede unice.

Articolul 109k

În cazul în care, în conformitate cu articolul 109j alineatul (3), a fost luată decizia privind stabilirea datei, Consiliul, pe baza recomandărilor sale menționate la articolul 109j alineatul (2), hotărând cu majoritate calificată la recomandarea Comisiei, decide dacă unele dintre statele membre fac obiectul unei derogări, astfel cum este aceasta definită la alineatul (3) al prezentului articol și, în caz afirmativ, care sunt aceste state. Aceste state membre sunt denumite în continuare „state membre care fac obiectul unei derogări”.

În cazul în care Consiliul a confirmat, în temeiul articolului 109j alineatul (4), care sunt acele state membre care îndeplinesc condițiile necesare pentru adoptarea unei monede unice, statele membre care nu îndeplinesc aceste condiții fac obiectul unei derogări, astfel cum este aceasta definită în alineatul (3) al prezentului articol. Aceste state membre sunt denumite în continuare „state membre care fac obiectul unei derogări".

Cel puțin o dată la doi ani sau la cererea unui stat membru care face obiectul unei derogări, Comisia și BCE prezintă un raport Consiliului, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 109j alineatul (1). După consultarea Parlamentului European și după discutarea în cadrul Consiliului întrunit la nivelul șefilor de stat sau de guvern, Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei, decide care state membre ce fac obiectul unei derogări îndeplinesc condițiile necesare pe baza criteriilor stabilite la articolul 109j alineatul (1) și pune capăt derogărilor privind aceste state membre.

O derogare în înțelesul alineatului (1) implică faptul că următoarele articole nu se aplică statului membru respectiv: articolul 104c alineatele (9) și (11), articolul 105 alineatele (1), (2), (3) și (5), articolul 105a, 108a și 109 și articolul 109a alineatul (2) litera (b). Excluderea acestui stat membru și a băncii sale centrale naționale de la drepturile și obligațiile din cadrul SEBC este menționată la capitolul IX din Statutul SEBC.

La articolul 105 alineatele (1), (2) și (3), la articolele 105a, 108a și 109 și la articolul 109a alineatul (2) litera (b), prin „state membre” se înțeleg statele membre care nu fac obiectul unei derogări.

Dreptul de vot al statelor membre care fac obiectul unei derogări este suspendat pentru deciziile Consiliului la care se referă articolele din prezentul tratat menționate la alineatul (3). În acest caz, prin derogare de la articolul 148 și articolul 189a alineatul (1), prin majoritate calificată se înțeleg două treimi din voturile reprezentanților statelor membre care nu fac obiectul unei derogări, ponderate în conformitate cu articolul 148 alineatul (2), iar unanimitatea acestor state membre este necesară pentru orice act care presupune unanimitatea.

Articolele 109h și 109i continuă să se aplice statului membru care face obiectul unei derogări.

Articolul 109l

De îndată ce, în conformitate cu articolul 109j alineatul (3), a fost adoptată decizia prin care se stabilește data la care începe a treia etapă sau, dacă este cazul, imediat după 1 iulie 1998:

Consiliul adoptă dispozițiile menționate la articolul 106 alineatul (6);

guvernele statelor membre care nu fac obiectul unei derogări numesc, în conformitate cu procedura menționată la articolul 50 din Statutul SEBC, președintele, vicepreședintele și ceilalți membri ai Comitetului Director al BCE. În cazul în care există state membre care fac obiectul unei derogări, numărul membrilor din care este constituit Comitetul Director poate fi mai mic decât cel menționat la articolul 11.1 din Statutul SEBC, dar nu poate în nici un caz să fie mai mic de patru.

De îndată ce este numit Comitetul Director, SEBC și BCE sunt înființate și se pregătesc să intre pe deplin în funcțiune în conformitate cu prezentul tratat și cu Statutul SEBC. Acestea își exercită integral competențele începând cu prima zi a celei de-a treia etape.

Din momentul înființării sale, BCE preia, la nevoie, sarcinile IME. IME se desființează odată cu înființarea BCE; procedura de desființare este prevăzută de Statutul IME.

În cazul în care și atât timp cât există state membre care fac obiectul unei derogări și fără a aduce atingere articolului 106 alineatul (3) din prezentul tratat, Consiliul General al BCE menționat la articolul 45 din Statutul SEBC se constituie ca al treilea organ de decizie al BCE.

În ziua intrării în vigoare a celei de-a treia etape, Consiliul, hotărând cu unanimitatea statelor membre care nu fac obiectul unei derogări, la propunerea Comisiei și după consultarea BCE, stabilește ratele de schimb la care sunt stabilite irevocabil monedele respective și rata de schimb stabilită irevocabil la care ECU înlocuiește aceste monede, și faptul că ECU devine o monedă de sine stătătoare. Această măsură nu modifică în sine valoarea externă a ECU. În conformitate cu aceeași procedură, Consiliul ia și celelalte măsuri necesare pentru introducerea rapidă a ECU în calitate de monedă unică a acestor state membre.

În cazul în care, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 109k alineatul (2), se decide să se abroge o derogare, Consiliul, hotărând cu unanimitatea statelor membre care nu fac obiectul unei derogări și a statului membru respectiv, la propunerea Comisiei și după consultarea BCE, stabilește rata la care ECU înlocuiește moneda statului respectiv și decide celelalte măsuri necesare introducerii ECU în calitate de monedă unică în statul membru respectiv.

Articolul 109m

Până la începutul celei de-a treia etape, fiecare stat membru își tratează politica ratei de schimb ca pe o problemă de interes comun. Statele membre țin seama astfel de experiențele dobândite datorită cooperării în cadrul Sistemului Monetar European (SME) și procesului de dezvoltare a ECU, respectând competențele existente.

De la începutul celei de-a treia etape și atât timp cât un stat membru face obiectul unei derogări, alineatul (1) se aplică prin analogie politicii ratei de schimb a acestui stat membru.”

În partea a treia, titlul II, titlul capitolului 4 se înlocuiește cu următorul text:

„TITLUL VII

Politica comercială 'comună”'

Articolul 111 se abrogă.

Articolul 113 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 113

Politica comercială comună se bazează pe principii unitare, în special în ceea ce privește modificările tarifare, încheierea de acorduri tarifare și comerciale, uniformizarea măsurilor de liberalizare, politica de export, precum și măsurile de protecție comercială, cum ar fi cele care trebuie luate în caz de dumping și de subvenții.

Comisia prezintă Consiliului propuneri privind aplicarea politicii comerciale comune.

În cazul în care trebuie să fie negociate acorduri cu unul sau mai multe state sau organizații internaționale, Comisia prezintă recomandări Consiliului, care o autorizează să deschidă negocierile necesare.

Aceste negocieri sunt purtate de Comisie în consultare cu un Comitet special desemnat de Consiliu pentru a o sprijini în această misiune, și în cadrul directivelor pe care i le poate adresa Consiliul.

Dispozițiile incidente ale articolul 228 sunt aplicabile.

În exercitarea competențelor care îi sunt conferite prin prezentul articol, Consiliul hotărăște cu majoritate calificată.”

Articolul 114 se abrogă.

Articolul 115 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 115

Pentru a se asigura ca aplicarea măsurilor de politică comercială luate de orice stat membru în conformitate cu prezentul tratat să nu fie împiedicată de devierea traficului comercial, sau în cazul în care disparitățile dintre aceste măsuri provoacă dificultăți economice într-unul sau mai multe state, Comisia recomandă metodele prin care celelalte state membre își aduc contribuția necesară. În caz contrar, Comisia poate autoriza statele membre să adopte măsurile de protecție necesare, în conformitate cu condițiile și normele de aplicare pe care aceasta le definește.

În caz de urgență, statele membre cer Comisiei autorizația de a lua ele însele măsurile necesare, iar aceasta se pronunță în termenul cel mai scurt; statele membre respective notifică apoi aceste măsuri celorlalte state membre. Comisia poate decide oricând că statele membre în cauză trebuie să modifice sau să elimine măsurile respective.

Trebuie alese cu prioritate măsurile care produc un minim de perturbări în funcționarea pieței comune.”

Articolul 116 se abrogă.

În a treia parte, formularea titlului III se înlocuiește cu următorul text:

„TITLUL VIII

'PoliticA Socială', educațiA, formarea profesională și tineretul”

Articolul 118a alineatul (2) primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„(2) Pentru a contribui la realizarea obiectivului prevăzut la alineatul (1), Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 189c și după consultarea Comitetului Economic și Social, adoptă prin intermediul directivelor prescripțiile minime aplicabile treptat, ținând seama de condițiile și reglementările tehnice existente în fiecare stat membru.”

Articolul 123 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 123

În scopul îmbunătățirii posibilităților de angajare a lucrătorilor pe piața internă și pentru a contribui astfel la ridicarea nivelului de trai, se instituie, în conformitate cu dispozițiile de mai jos, un Fond Social European care vizează promovarea în interiorul Comunității a facilităților de angajare și a mobilității geografice și profesionale a lucrătorilor, precum și facilitarea adaptării lor la transformările industriale și la evoluția sistemelor de producție, în special prin formare și reconversie profesională.”

Articolul 125 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 125

Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 189c și după consultarea Comitetului Economic și Social, adoptă deciziile de aplicare privind Fondul Social European.”

Articolele 126, 127 și 128 se înlocuiesc cu următorul text:

„CAPITOLUL 3

EDUCAȚIA, FORMAREA PROFESIONALĂ ȘI TINERETUL

'

Articolul 126

Comunitatea contribuie la dezvoltarea unei educații de calitate prin încurajarea cooperării dintre statele membre și, în cazul în care este necesar, prin sprijinirea și completarea acțiunii lor, respectând pe deplin responsabilitatea statelor membre față de conținutul învățământului și organizarea sistemului educativ, precum și diversitatea lor culturală și lingvistică.

Acțiunea Comunității urmărește:

să dezvolte dimensiunea europeană în educație, în special prin învățarea și răspândirea limbilor statelor membre;

să favorizeze mobilitatea studenților și a profesorilor, inclusiv prin încurajarea recunoașterii academice a diplomelor și a perioadelor de studiu;

să promoveze cooperarea dintre instituțiile de învățământ;

să dezvolte schimbul de informații și de experiență privind problemele comune sistemelor de învățământ din statelor membre;

să favorizeze dezvoltarea schimburilor de tineri și de animatori socio-educativi;

să încurajeze dezvoltarea educației la distanță,

Comunitatea și statele membre favorizează cooperarea cu țările terțe și cu organizațiile internaționale competente în domeniul educației și, în special, cu Consiliul Europei.

Pentru a contribui la realizarea obiectivelor prevăzute de prezentul articol, Consiliul adoptă:

acțiuni de încurajare, cu excepția oricărei armonizări a actelor cu putere de lege și normelor administrative ale statelor membre, hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 189b și după consultarea Comitetului Economic și Social și a Comitetului Regiunilor;

recomandări, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei.

Articolul 127

Comunitatea pune în aplicare o politică de formare profesională care sprijină și completează acțiunile statelor membre, respectând pe deplin responsabilitatea statelor membre față de conținutul și organizarea formării profesionale.

Acțiunea Comunității urmărește:

să faciliteze adaptarea la transformările industriale, în special prin formarea și reconversia profesională;

să îmbunătățească formarea profesională inițială și formarea continuă pentru a facilita integrarea și reintegrarea profesională pe piața forței de muncă;

să faciliteze accesul la formarea profesională și să promoveze mobilitatea formatorilor și a persoanelor aflate în formare profesională, în special a tinerilor;

să stimuleze cooperarea în domeniul formării dintre instituțiile de învățământ sau de formare profesională și întreprinderi;

să dezvolte schimbul de informații și de experiență privind problemele comune din cadrul sistemelor de formare ale statelor membre.

Comunitatea și statele membre favorizează cooperarea cu țările terțe și cu organizațiile internaționale competente în domeniul formării profesionale.

Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 189c și după consultarea Comitetului Economic și Social, adoptă măsuri pentru a contribui la realizarea obiectivelor menționate de prezentul articol, cu excepția oricărei armonizări a actelor cu putere de lege și normelor administrative ale statelor membre.”

Se introduce următorul text:

„TITLUL IX

CULTURA

'

Articolul 128

Comunitatea contribuie la înflorirea culturilor statelor membre, respectând diversitatea lor națională și regională și punând în evidentă moștenirea culturală comună.

Acțiunea Comunității are în vedere să încurajeze cooperarea dintre statele membre și, în cazul în care este necesar, să sprijine și să completeze acțiunea acestora în următoarele domenii:

îmbunătățirea cunoașterii și a răspândirii culturii și istoriei popoarelor europene;

păstrarea și protejarea patrimoniului cultural de importanță europeană;

schimburile culturale necomerciale;

creația artistică și literară, inclusiv în sectorul audiovizualului.

Comunitatea și statele membre încurajează cooperarea cu țările terțe, cu organizațiile internaționale competente în domeniul culturii și, în special, cu Consiliul Europei.

În acțiunile întreprinse în temeiul celorlalte dispoziții ale prezentului tratat, Comunitatea ține seama de aspectele culturale.

Pentru a contribui la realizarea obiectivelor prevăzute de prezentul articol, Consiliul adoptă:

acțiuni de încurajare, cu excepția oricărei armonizări a actelor cu putere de lege și normelor administrative ale statelor membre, hotărând conform procedurii prevăzute la articolul 189b și după consultarea Comitetului Regiunilor. În cursul procedurii prevăzute la articolul 189b, Consiliul hotărăște în unanimitate;

recomandări, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei."

Titlurile IV, V, VI și VII se înlocuiesc cu următorul text:

„TITLUL X

SĂNĂTATEA PUBLICĂ

'

Articolul 129

Comunitatea contribuie la asigurarea unui nivel înalt de ocrotire a sănătății umane, încurajând cooperarea dintre statele membre și, dacă este necesar, sprijinind acțiunile lor.

Acțiunea Comunității se referă la prevenirea bolilor și în special a marilor flageluri, inclusiv a toxicomaniei, favorizând cercetarea cauzelor și a transmiterii lor, precum și informarea și educarea în domeniul sănătății.

Exigențele în domeniul ocrotirii sănătății sunt o componentă a celorlalte politici ale Comunității.

Statele membre își coordonează, în legătură cu Comisia, politicile și programele în domeniile menționate la alineatul (1). În strâns contact cu statele membre, Comisia poate lua orice inițiativă utilă pentru a promova această coordonare.

Comunitatea și statele membre favorizează cooperarea cu țările terțe și cu organizațiile internaționale competente în domeniul sănătății publice.

Pentru a contribui la realizarea obiectivelor menționate de prezentul articol, Consiliul adoptă:

acțiuni de încurajare, cu excepția armonizării actelor cu putere de lege și normelor administrative ale statelor membre, hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 189b și după consultarea Comitetului Economic și Social și a Comitetului Regiunilor;

recomandări, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei.

TITLUL XI

Protecția consumatorilor

'

Articolul 129a

Comunitatea contribuie la asigurarea unui nivel înalt de protecție a consumatorilor prin:

măsuri pe care le adoptă în conformitate cu articolul 100a în cadrul realizării pieței interne;

acțiuni specifice care susțin și completează politica statelor membre în vederea ocrotirii sănătății, securității și a intereselor economice ale consumatorilor și a asigurării informării lor corespunzătoare.

Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 189b și după consultarea Comitetului Economic și Social, stabilește acțiunile specifice menționate la alineatul (1) litera (b).

Acțiunile stabilite în conformitate cu alineatul (2) nu pot împiedica un stat membru să mențină sau să stabilească măsuri de protecție mai stricte. Aceste măsuri trebuie să fie compatibile cu prezentul tratat. Acestea sunt notificate Comisiei.

TITLUL XII

Rețele transeuropene

'

Articolul 129b

Pentru a contribui la realizarea obiectivelor menționate la articolele 7a și 130a și pentru a permite cetățenilor Uniunii, operatorilor economici, precum și colectivităților regionale și locale să beneficieze pe deplin de avantajele care decurg din realizarea unui spațiu fără frontiere interne, Comunitatea contribuie la crearea și dezvoltarea unor rețele transeuropene în sectoarele infrastructurii de transport, telecomunicații și în domeniul energiei.

În cadrul unui sistem de piețe deschise și concurențiale, acțiunea Comunității urmărește să favorizeze interconectarea și interoperabilitatea rețelelor naționale, precum și accesul la aceste rețele. Aceasta ține seama, în special, de necesitatea de a lega regiunile insulare, enclavele și regiunile periferice de regiunile centrale ale Comunității.

Articolul 129c

În vederea realizării obiectivelor menționate la articolul 129b, Comunitatea:

stabilește un ansamblu de orientări care cuprinde obiectivele, prioritățile, precum și orientările generale ale acțiunilor preconizate în domeniul rețelelor transeuropene; aceste orientări identifică proiecte de interes comun;

pune în practică orice acțiune care se poate dovedi necesară pentru a asigura interoperabilitatea rețelelor, în special în domeniul armonizării normelor tehnice;

poate sprijini eforturile financiare ale statelor membre întreprinse în vederea unor proiecte de interes comun finanțate de statele membre și identificate în cadrul orientărilor menționate la prima liniuță, în special sub forma studiilor de fezabilitate, a garanțiilor pentru împrumuturi sau a nivelului dobânzii pe termen lung; Comunitatea poate în egală măsură să contribuie la finanțarea, în statele membre, a unor proiecte specifice în domeniul infrastructurii de transport prin intermediul Fondului de Coeziune care trebuie constituit până la 31 decembrie 1993 cel târziu, în conformitate cu articolul 130d.

Acțiunea Comunității ține seama de viabilitatea economică potențială a proiectelor.

Statele membre, în legătură cu Comisia, își coordonează politicile duse la nivel național care pot avea un impact semnificativ asupra realizării obiectivelor menționate la articolul 129b. Comisia, în strânsă colaborare cu statele membre, poate lua orice inițiativă utilă pentru promovarea acestei coordonări.

Comunitatea poate decide să coopereze cu țări terțe pentru promovarea proiectelor de interes comun și pentru asigurarea interoperabilității rețelelor.

Articolul 129d

Orientările menționate la articolul 129c alineatul (1) se adoptă de Consiliu, hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 189b și după consultarea Comitetului Economic și Social și a Comitetului Regiunilor.

Orientările și proiectele de interes comun care privesc teritoriul unui stat membru necesită aprobarea statului membru respectiv.

Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 189c și după consultarea Comitetului Economic și Social și a Comitetului Regiunilor, adoptă celelalte măsuri menționate la articolul 129c alineatul (1).

TITLUL XIII

industriA

'

Articolul 130

Comunitatea și statele membre veghează la asigurarea condițiilor necesare competitivității industriei Comunității.

În acest scop, în conformitate cu un sistem de piețe deschise și concurențiale, acțiunea acestora urmărește:

să accelereze adaptarea industriei la schimbările structurale;

să încurajeze un mediu favorabil inițiativei și dezvoltării întreprinderilor din întreaga Comunitate și, în special, a întreprinderilor mici și mijlocii;

să încurajeze un mediu favorabil cooperării dintre întreprinderi;

să favorizeze o exploatare mai bună a potențialului industrial al politicilor de inovare, cercetare și dezvoltare tehnologică.

Statele membre se consultă reciproc comunicând cu Comisia și, în cazul în care este necesar, își coordonează acțiunile. Comisia poate lua orice inițiativă utilă pentru promovarea acestei coordonări.

Comunitatea contribuie la realizarea obiectivelor menționate la alineatul (1) prin politicile si acțiunile pe care le desfășoară în conformitate cu alte dispoziții ale prezentului tratat. Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei, după consultarea Parlamentului European și a Comitetului Economic și Social, poate adopta măsuri specifice menite să sprijine acțiunile întreprinse în statele membre pentru realizarea obiectivelor menționate la alineatul (1).

Prezentul titlu nu constituie un temei pentru introducerea de către Comunitate a vreunei măsuri care ar putea conduce la distorsiorarea concurenței.

TITLUL XIV

CoeziuneA economică și socială

'

Articolul 130a

În scopul promovării unei dezvoltări armonioase a ansamblului Comunității, aceasta dezvoltă și urmărește acțiuni care conduc la întărirea coeziunii sale economice și sociale.

Comunitatea urmărește, în special, reducerea decalajelor dintre nivelurile de dezvoltare ale diferitelor regiuni și ridicarea nivelului regiunilor celor mai defavorizate, inclusiv al zonelor rurale.

Articolul 130b

Statele membre își conduc politica economică și o coordonează în vederea atingerii, în egală măsură, a obiectivelor menționate la articolul 130a. Formularea și aplicarea politicilor și acțiunilor Comunității, precum și realizarea pieței interne țin seama de obiectivele menționate la articolul 130a și participă la îndeplinirea lor. De asemenea, Comunitatea susține realizarea acestor obiective prin acțiunea pe care o întreprinde prin intermediul fondurilor structurale (Fondul European de Orientare și Garantare Agricolă, secțiunea „Orientare”; Fondul Social European; Fondul European de Dezvoltare Regională), al Băncii Europene de Investiții și al celorlalte instrumente financiare existente.

La fiecare trei ani, Comisia prezintă Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic și Social și Comitetului Regiunilor un raport privind progresele înregistrate în realizarea coeziunii economice și sociale și felul în care au contribuit la acest progres diferitele mijloace menționate de prezentul articol. Acest raport este însoțit, dacă este cazul, de propuneri corespunzătoare.

În cazul în care pe lângă fonduri se dovedesc necesare acțiuni specifice, fără a aduce atingere măsurilor adoptate în cadrul celorlalte politici ale Comunității, aceste acțiuni pot fi adoptate de Consiliu, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European, a Comitetului Economic și Social și a Comitetului Regiunilor.

Articolul 130c

Fondul European de Dezvoltare Regională are misiunea de a contribui la corectarea principalelor dezechilibre regionale din Comunitate prin participarea la dezvoltarea și ajustarea structurală a regiunilor rămase în urmă și la reconversia regiunilor industriale aflate în declin.

Articolul 130d

Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 130e, Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei, după ce a obținut avizul conform al Parlamentului European și după consultarea Comitetului Economic și Social și a Comitetului Regiunilor, definește misiunile, obiectivele prioritare și organizarea fondurilor structurale, ceea ce poate implica regruparea fondurilor. Hotărând în conformitate cu aceeași procedură, Consiliul definește de asemenea regulile generale aplicabile fondurilor, precum și dispozițiile necesare pentru a asigura eficiența și coordonarea fondurilor între ele și cu celelalte instrumente financiare existente.

Consiliul, hotărând în conformitate cu aceeași procedură, înființează, până la 31 decembrie 1993, un Fond de Coeziune care contribuie financiar la realizarea de proiecte în domeniul mediului și în acela al rețelelor transeuropene din sfera infrastructurii de transport.

Articolul 130e

Deciziile de aplicare privind Fondul European de Dezvoltare Regională se adoptă de Consiliu, hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 189c și după consultarea Comitetului Economic și Social și a Comitetului Regiunilor.

În ceea ce privește Fondul European de Orientare și de Garantare Agricolă, secțiunea „Orientare” și Fondul Social European, se aplică în continuare articolul 43 și, respectiv, 125.

TITLUL XV

CercetareA și dezvoltareA tehnologică

Articolul 130f

Comunitatea are ca obiectiv întărirea bazelor științifice și tehnologice ale industriei Comunității și favorizarea dezvoltării competitivității sale internaționale, precum și promovarea acțiunilor de cercetare considerate necesare în conformitate cu alte capitole ale prezentului tratat.

În acest scop, aceasta încurajează în întreaga Comunitate întreprinderile, inclusiv cele mici și mijlocii, centrele de cercetare și universitățile în eforturile lor de cercetare și dezvoltare tehnologică de înaltă calitate; aceasta susține eforturile de cooperare ale acestora, urmărind, în special, să permită întreprinderilor exploatarea deplină a potențialului pieței interne, în special prin deschiderea achizițiilor publice naționale, prin definirea normelor comune și prin eliminarea obstacolelor juridice și fiscale din calea acestei cooperări.

Toate acțiunile Comunității realizate în conformitate cu prezentul tratat în domeniul cercetării și dezvoltării tehnologice, inclusiv acțiunile cu caracter demonstrativ, sunt decise și puse în aplicare în conformitate cu dispozițiile prezentului titlu.

Articolul 130g

Pentru a atinge aceste obiective, Comunitatea desfășoară următoarele acțiuni care completează acțiunile întreprinse în statele membre:

punerea în aplicare a programelor de cercetare, de dezvoltare tehnologică și de demonstrație, promovând cooperarea cu și între întreprinderi, centre de cercetare și universități;

promovarea cooperării în materie de cercetare, dezvoltare tehnologică și demonstrație comunitare cu țările terțe și organizațiile internaționale;

propagarea și valorificarea rezultatelor activităților de cercetare, dezvoltare tehnologică și demonstrație comunitare;

stimularea formării și mobilității cercetătorilor din Comunitate.

Articolul 130h

Comunitatea și statele membre își coordonează acțiunile în domeniul cercetării și dezvoltării tehnologice, în scopul asigurării coerenței reciproce a politicilor naționale și a politicii comunitare.

Comisia, în strânsă colaborare cu statele membre, poate lua orice inițiativă utilă pentru promovarea coordonării menționate la alineatul (1).

Articolul 130i

Un program-cadru multianual care cuprinde ansamblul acțiunilor Comunității se adoptă de Consiliu, hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 189b, după consultarea Comitetului Economic și Social. Consiliul hotărăște în unanimitate pe tot parcursul procedurii prevăzute la articolul 189b.

Programul-cadru:

stabilește obiectivele științifice și tehnologice care trebuie atinse prin acțiunile preconizate la articolul 130g, precum și prioritățile asociate;

indică liniile generale ale acestor acțiuni;

stabilește suma globală maximă și formele de participare financiară ale Comunității la programul-cadru, precum și cotele-părți ale fiecărei acțiuni preconizate.

Programul-cadru este adaptat sau completat în funcție de evoluția situației.

Programul-cadru este pus în aplicare prin programe specifice, dezvoltate în cadrul fiecărei acțiuni. Fiecare program specific își precizează metodele de aplicare, își stabilește durata și prevede mijloacele considerate necesare. Totalul sumelor considerate necesare, stabilite de programele specifice, nu poate depăși suma globală maximă stabilită pentru programul-cadru și pentru fiecare acțiune.

Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European și a Comitetului Economic și Social, adoptă programele specifice.

Articolul 130j

Pentru punerea în aplicare a programului-cadru multianual, Consiliul:

stabilește regulile de participare ale întreprinderilor, centrelor de cercetare și universităților;

stabilește regulile aplicabile difuzării rezultatelor din cercetare.

Articolul 130k

În cadrul punerii în aplicare a programului-cadru multianual pot fi decise programe complementare la care participă numai anumite state membre care le asigură finanțarea, sub rezerva unei participări eventuale a Comunității.

Consiliul adoptă regulile aplicabile programelor complementare, în special în domeniul difuzării cunoștințelor și al accesului altor state membre.

Articolul 130l

În cadrul aplicării programului-cadru multianual, Comunitatea poate prevedea, în acord cu statele membre interesate, participarea la programe de cercetare și dezvoltare întreprinse de mai multe state membre, inclusiv participarea la structurile create pentru realizarea acestor programe.

Articolul 130m

În aplicarea programului-cadru multianual, Comunitatea poate prevedea o cooperare în materie de cercetare, dezvoltare tehnologică și demonstrație comunitare cu țări terțe sau cu organizații internaționale.

Modalitățile acestei cooperări pot face obiectul unor acorduri între Comunitate și terțele părți interesate, care se negociază și se încheie în conformitate cu articolul 228.

Articolul 130n

Comunitatea poate crea întreprinderi comune sau orice altă structură necesară bunei desfășurări a programelor de cercetare, dezvoltare tehnologică și demonstrație comunitare.

Articolul 130o

Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European și a Comitetului Economic și Social, adoptă dispozițiile prevăzute la articolul 130n.

Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 189c și după consultarea Comitetului Economic și Social, adoptă dispozițiile prevăzute la articolele 130j, 130k și 130l. Adoptarea programelor complementare necesită acordul statelor membre interesate.

Articolul 130p

La începutul fiecărui an, Comisia prezintă un raport Parlamentului European și Consiliului. Acest raport privește în special activitățile desfășurate în domeniul cercetării și dezvoltării tehnologice și al difuzării rezultatelor în cursul anului precedent și programul de lucru pe anul în curs.

TITLUL XVI

mediul

'

Articolul 130r

Politica Comunității în domeniul mediului contribuie la urmărirea obiectivelor de mai jos:

conservarea, protecția și îmbunătățirea calității mediului;

ocrotirea sănătății persoanelor ;

utilizarea prudentă și rațională a resurselor naturale;

promovarea, pe plan internațional, a unor măsuri destinate să facă față problemelor regionale sau planetare de mediu.

Politica Comunității în domeniul mediului are în vedere un nivel înalt de protecție, ținând seama de diversitatea situațiilor din diferitele regiuni ale Comunității. Aceasta se bazează pe principiile precauției și acțiunii preventive, pe principiul remedierii, cu prioritate la sursă, a daunelor provocate mediului și pe principiul "poluatorul plătește". Cerințele în domeniul protecției mediului trebuie să fie integrate în definirea și punerea în aplicare a celorlalte politici ale Comunității.

În acest context, măsurile de armonizare care răspund acestor cerințe cuprind, în cazurile adecvate, o clauză de salvgardare care autorizează statele membre să ia, din motive de protecție a mediului care nu au caracter economic, măsuri provizorii supuse unei proceduri comunitare de control.

În elaborarea politicii sale în domeniul mediului, Comisia ține seama de:

datele științifice și tehnice disponibile;

condițiile de mediu din diferitele regiuni ale Comunității;

avantajele și costurile care pot rezulta din acțiune sau din absența acțiunii;

dezvoltarea economică și socială a Comunității în ansamblul său și de dezvoltarea echilibrată a regiunilor sale.

În cadrul competențelor lor, Comunitatea și statele membre cooperează cu țările terțe și cu organizațiile internaționale competente. Modalitățile de cooperare ale Comunității pot face obiectul unor acorduri între aceasta și terțele părți respective, care se negociază și se încheie în conformitate cu articolul 228.

Paragraful precedent nu aduce atingere competenței statelor membre de a negocia în cadrul organismelor internaționale și de a încheia acorduri internaționale.

Articolul 130s

Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 189c și după consultarea Comitetului Economic și Social, decide care sunt acțiunile care trebuie întreprinse de Comunitate în vederea realizării obiectivelor menționate la articolul 130r.

Prin derogare de la procedura de decizie menționată la alineatul (1) și fără a aduce atingere articolului 100a, Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European și a Comitetului Economic și Social, adoptă:

dispoziții, în special de natură fiscală;

măsuri privind amenajarea teritoriului, exploatarea solurilor, cu excepția managementul deșeurilor și a măsurilor cu caracter general, precum și gestiunea resurselor de apă;

măsuri care afectează în mod sensibil opțiunea unui stat membru între diferite surse de energie și structura generală a aprovizionării sale cu energie.

Consiliul, hotărând în conformitate cu condițiile menționate la primul paragraf, poate defini problemele menționate de prezentul alineat în privința cărora deciziile trebuie luate cu majoritate calificată.

În alte domenii, programele de acțiune cu caracter general care stabilesc obiectivele prioritare care trebuie atinse, se adoptă de Consiliu, hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 189b și după consultarea Comitetului Economic și Social.

Consiliul, hotărând în condițiile prevăzute la alineatul (1) sau alineatul (2), după caz, adoptă măsurile necesare pentru punerea în aplicare a acestor programe.

Fără a aduce atingere anumitor măsuri cu caracter comunitar, statele membre asigură finanțarea și aplicarea politicii din domeniul mediului.

Fără a aduce atingere principiului "poluatorul plătește", în cazul în care o măsură întemeiată pe alineatul (1) presupune costuri considerate ca disproporționate pentru autoritățile publice dintr-un stat membru, Consiliul prevede, în actul de adoptare a acelei măsuri, dispozițiile corespunzătoare sub forma:

unor derogări temporare și/sau

unui sprijin financiar din partea Fondului de Coeziune care va fi constituit până la 31 decembrie 1993 cel târziu, în conformitate cu articolul 130d.

Articolul 130t

Măsurile de protecție adoptate în conformitate cu articolul 130s nu pot împiedica nici un stat membru să mențină sau să stabilească măsuri de protecție mai severe. Aceste măsuri trebuie să fie compatibile cu prezentul tratat. Acestea sunt notificate Comisiei.

TITLUL XVII

CooperareA 'pentru dezvoltare

'

Articolul 130u

Politica Comunității în domeniul cooperării pentru dezvoltare, care este complementară politicilor statelor membre, favorizează:

dezvoltarea economică și socială durabilă a țărilor în curs de dezvoltare și, în special, a celor mai defavorizate dintre ele;

integrarea armonioasă și progresivă a țărilor în curs de dezvoltare în economia mondială;

combaterea sărăciei în țările în curs de dezvoltare.

Politica Comunității în acest domeniu contribuie la obiectivul general al dezvoltării și consolidării democrației și statului de drept, precum și la respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Comunitatea și statele membre își respectă angajamentele și țin seama de obiectivele pe care le-au acceptat în cadrul Organizației Națiunilor Unite și al altor organizații internaționale competente.

Articolul 130v

Comunitatea ține seama de obiectivele menționate la articolul 130u în politicile pe care le pune în aplicare și care sunt susceptibile de a afecta țările în curs de dezvoltare.

Articolul 130w

Fără a aduce atingere celorlalte dispoziții ale prezentului tratat, Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 189c, adoptă măsurile necesare pentru urmărirea obiectivelor prevăzute la articolul 130u. Aceste măsuri pot lua forma unor programe multianuale.

Banca Europeană de Investiții contribuie, în condițiile prevăzute de statutul său, la aplicarea măsurilor menționate la alineatul (1).

Prezentul articol nu aduce atingere cooperării cu țările din Africa, din Caraibe și din Pacific în cadrul Convenției ACP-CEE.

Articolul 130x

Comunitatea și statele membre își coordonează politicile în domeniul cooperării pentru dezvoltare și se pun de acord cu privire la programele de ajutor, inclusiv în cadrul organizațiilor internaționale și cu ocazia conferințelor internaționale. Acestea pot întreprinde acțiuni comune. Statele membre contribuie, în cazul în care este necesar, la punerea în aplicare a programelor comunitare de ajutor.

Comisia poate lua orice inițiativă utilă pentru promovarea coordonării menționate la alineatul (1).

Articolul 130y

În cadrul competențelor lor, Comunitatea și statele membre cooperează cu țările terțe și cu organizațiile internaționale competente. Modalitățile de cooperare ale Comunității pot face obiectul unor acorduri între aceasta și terțele părți interesate, care se negociază și se încheie în conformitate cu articolul 228.

Primul paragraf nu aduce atingere competenței statelor membre de a negocia în cadrul organismelor internaționale și de a încheia acorduri internaționale.”

E. În a cincea parte „Instituțiile Comunității”:

Articolul 137 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 137

Parlamentul European, constituit din reprezentanți ai popoarelor statelor reunite în Comunitate, exercită prerogativele care îi sunt conferite prin prezentul tratat.”

Articolul 138 alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3) Parlamentul European va elabora proiecte în vederea organizării de alegeri prin vot universal direct după o procedură uniformă în toate statele membre.

Consiliul, hotărând în unanimitate, după avizul conform al Parlamentului European care se pronunță cu majoritatea membrilor săi, va stabili dispozițiile pe care le va recomanda spre adoptare statelor membre, în conformitate cu normele lor constituționale.”

Se introduc următoarele articole:

„Articolul 138a

Partidele politice la nivel european sunt importante ca factor de integrare în Uniune. Acestea contribuie la formarea unei conștiințe europene și la exprimarea voinței politice a cetățenilor Uniunii.

Articolul 138b

În măsura în care prezentul tratat prevede acest lucru, Parlamentul European participă la procesul care conduce la adoptarea actelor comunitare, exercitându-și atribuțiile în cadrul procedurilor menționate la articolele 189b și 189c, precum și emițând avize conforme sau avize consultative.

Parlamentul European, hotărând cu majoritatea membrilor săi, poate cere Comisiei să prezinte orice propunere corespunzătoare privind problemele care i se par că necesită elaborarea unui act comunitar pentru aplicarea prezentului tratat.

Articolul 138c

În îndeplinirea misiunilor sale, Parlamentul European poate, la cererea unui sfert dintre membrii săi, să constituie o comisie temporară de anchetă pentru a examina, fără a aduce atingere atribuțiilor conferite prin prezentul tratat altor instituții sau organe, acuzațiile privind încălcări ale normelor de drept sau la administrarea defectuoasă în aplicarea dreptului comunitar, cu excepția cazului în care faptele respective sunt cercetate de un organ jurisdicțional și atât timp cât procedura jurisdicțională nu a fost încheiată.

Comisia temporară de anchetă își încetează existența prin depunerea raportului său.

Normele privind exercitarea dreptului de anchetă se stabilesc de comun acord de Parlamentul European, de Consiliu și de Comisie.

Articolul 138d

Orice cetățean al Uniunii, precum și orice persoană fizică sau juridică având reședința sau sediul social într-un stat membru are dreptul de a adresa Parlamentului European, individual sau în asociere cu alți cetățeni sau cu alte persoane, o petiție privind un subiect care ține de domeniile de activitate ale Comunității și care o privește în mod direct.

Articolul 138e

Parlamentul European numește un Ombudsman, împuternicit să primească plângeri de la orice cetățean al Uniunii sau de la orice persoană fizică sau juridică cu reședința sau sediul social într-un stat membru, care privesc cazuri de administrare defectuoasă în activitatea instituțiilor sau organelor comunitare, cu excepția Curții de Justiție și a Tribunalului de Primă Instanță aflate în exercițiul funcțiilor lor jurisdicționale.

Conform misiunii sale, Ombudsmanul inițiază investigații pe care le consideră justificate, fie din proprie inițiativă, fie pe baza plângerilor care i-au fost prezentate direct sau prin intermediul unui membru al Parlamentului European, cu excepția cazului în care faptele respective fac sau au făcut obiectul unei proceduri judiciare. În cazul în care Ombudsmanul constată un caz de administrare defectuoasă, acesta sesizează instituția respectivă, care dispune de un termen de trei luni pentru a-i comunica poziția sa. Ombudsmanul prezintă apoi un raport Parlamentului European și instituției respective. Persoana care a formulat plângerea este informată cu privire la rezultatul acestor investigații.

În fiecare an, Ombudsmanul prezintă un raport Parlamentului European în legătură cu rezultatele investigațiilor sale.

Ombudsmanul este numit, după fiecare alegere a Parlamentului European, pentru durata legislaturii. Mandatul acestuia poate fi reînnoit.

Ombudsmanul poate fi demis de Curtea de Justiție, la plângerea Parlamentului European, în cazul în care nu mai îndeplinește condițiile necesare exercitării funcțiilor sale sau în care a comis o greșeală gravă.

Ombudsmanul își exercită funcțiile în deplină independență. În îndeplinirea îndatoririlor sale, acesta nu solicită și nici nu acceptă instrucțiuni de la vreun organism. Pe durata funcțiilor sale, Ombudsmanul nu poate exercita nici o altă activitate profesională, remunerată sau nu.

Parlamentul European stabilește statutul și condițiile generale de exercitare a funcțiilor Ombudsmanului, după avizul Comisiei și cu aprobarea Consiliului, hotărând cu majoritate calificată."

Articolul 144 al doilea paragraf se completează cu următoarea teză:

„În acest caz, mandatul membrilor Comisiei numiți pentru a-i înlocui expiră la data la care ar fi trebuit să expire mandatul membrilor Comisiei obligați să renunțe în bloc la funcțiile lor.”

Se introduce următorul articol:

„Articolul 146

Consiliul este constituit din câte un reprezentant la nivel ministerial al fiecărui stat membru, împuternicit să angajeze guvernul statului membru respectiv.

Președinția este exercitată, prin rotație, de fiecare stat membru al Consiliului, pentru o perioadă de șase luni, în ordinea următoare a statelor membre:

în cursul unui prim ciclu de șase ani: Belgia, Danemarca, Germania, Grecia, Spania, Franța, Irlanda, Italia, Luxemburg, Țările de Jos, Portugalia, Regatul Unit;

în cursul următorului ciclu de șase ani: Danemarca, Belgia, Grecia, Germania, Franța, Spania, Italia, Irlanda, Țările de Jos, Luxemburg, Regatul Unit, Portugalia.”

Se introduce următorul articol:

„Articolul 147

Consiliul se întrunește la convocarea președintelui său, din inițiativa acestuia, a unuia dintre membrii săi sau a Comisiei.”

Articolul 149 se abrogă.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 151

Un comitet constituit din reprezentanții permanenți ai statelor membre are misiunea de a pregăti lucrările Consiliului și de a îndeplini mandatele care îi sunt încredințate de acesta.

Consiliul este sprijinit de un Secretariat General, aflat sub conducerea unui secretar general. Secretarul general este numit de Consiliu, care hotărăște în unanimitate.

Consiliul decide în privința organizării Secretariatului General.

Consiliul își adoptă regulamentul de procedură.”

Se introduce următorul articol:

„Articolul 154

Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, stabilește salariile, indemnizațiile și pensiile președintelui și ale membrilor Comisiei, ale președintelui, judecătorilor, avocaților generali și grefierului Curții de Justiție. Consiliul stabilește de asemenea, cu aceeași majoritate, orice indemnizație care ține loc de salariu.”

Se introduc următoarele articole:

„Articolul 156

Comisia publică în fiecare an, cu cel puțin o lună înainte de deschiderea sesiunii Parlamentului European, un raport general privind activitatea Comunității.

Articolul 157

Comisia este constituită din șaptesprezece membri, aleși pe baza competenței lor generale și care oferă toate garanțiile de independență.

Numărul membrilor Comisiei poate fi modificat de Consiliu, hotărând în unanimitate.

Pot fi membri ai Comisiei numai cetățenii statelor membre.

Comisia trebuie să cuprindă cel puțin un cetățean din fiecare stat membru, fără ca numărul membrilor care au cetățenia aceluiași stat membru să poată fi mai mare de doi.

Membrii Comisiei își exercită funcțiile în deplină independență, în interesul general al Comunității.

În îndeplinirea îndatoririlor lor, aceștia nu solicită și nici nu acceptă instrucțiuni din partea nici unui guvern sau organism. Aceștia se abțin de la orice act incompatibil cu funcțiile lor. Fiecare stat membru se angajează să respecte acest principiu și să nu încerce să influențeze membrii Comisiei în îndeplinirea misiunilor lor.

Pe durata mandatului lor, membrii Comisiei nu pot exercita nici o altă activitate profesională, remunerată sau nu. La instalarea în funcție, aceștia se angajează solemn să respecte, pe durata pe durata mandatului și după încetarea acestuia, obligațiile impuse de mandat, și în special obligația de onestitate și prudență în a accepta, după încetarea mandatului, anumite funcții sau avantaje. În cazul nerespectării acestor obligații, Curtea de Justiție, sesizată de Consiliu sau de Comisie, poate, după caz, să pronunțe demiterea membrului respectiv în condițiile articolului 160, sau decăderea din dreptul la pensie ori la alte avantaje echivalente.

Articolul 158

Membrii Comisiei sunt numiți pe o perioadă de cinci ani, în conformitate cu procedura prevăzută la alineatul (2), sub rezerva articolului 144, dacă este cazul.

Mandatul acestora poate fi reînnoit.

Guvernele statelor membre desemnează de comun acord, după consultarea Parlamentului European, persoana pe care intenționează să o numească președinte al Comisiei.

Guvernele statelor membre, consultându-se cu președintele desemnat, desemnează celelalte persoane pe care intenționează să le numească membri ai Comisiei.

Președintele și ceilalți membri ai Comisiei astfel desemnați sunt supuși, împreună, unui vot de aprobare al Parlamentului European. După aprobarea Parlamentului European, președintele și ceilalți membri ai Comisiei sunt numiți, de comun acord, de guvernele statelor membre.

Alineatele (1) și (2) se aplică pentru prima dată președintelui și celorlalți membri ai Comisiei al căror mandat începe la 7 ianuarie 1995.

Președintele și ceilalți membri ai Comisiei al căror mandat începe la 7 ianuarie 1993 sunt numiți de comun acord de guvernele statelor membre. Mandatul acestora expiră la 6 ianuarie 1995.

Articolul 159

În afară de schimbarea ordinară și de deces, funcția de membru al Comisiei încetează în mod individual, prin demisie sau demitere.

Persoana respectivă este înlocuită pentru restul mandatului de un nou membru, numit de comun acord de guvernele statelor membre. Consiliul, hotărând în unanimitate, poate decide că nu este cazul să se procedeze la înlocuire.

În caz de demisie sau de deces, președintele este înlocuit pentru restul mandatului. Pentru înlocuirea acestuia se aplică procedura prevăzută la articolul 158 alineatul (2).

În afară de cazul demiterii menționate la articolul 160, membrii Comisiei rămân în funcție până la înlocuirea lor.

Articolul 160

În cazul în care nu mai îndeplinește condițiile necesare exercitării funcțiilor sale sau în care a comis o greșeală gravă, orice membru al Comisiei poate fi declarat demis de Curtea de Justiție, la plângerea Consiliului sau a Comisiei.

Articolul 161

Comisia poate numi unul sau doi vicepreședinți dintre membrii săi.

Articolul 162

Consiliul și Comisia se consultă reciproc și organizează, de comun acord, modalitățile de colaborare.

Comisia își stabilește regulamentul de organizare pentru a asigura funcționarea sa și a serviciilor sale în condițiile prevăzute de prezentul tratat. Comisia asigură publicarea acestui regulament.

Articolul 163

Hotărârile Comisiei sunt valabil adoptate cu majoritatea numărului de membri menționat la articolul 157.

Comisia se poate întruni în mod valabil numai în prezența numărului de membri stabilit de regulamentul său de organizare.”

Articolul 165 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 165

Curtea de Justiție este formată din treisprezece judecători.

Curtea de Justiție se întrunește în ședință plenară. Cu toate acestea, Curtea poate constitui în cadrul său camere, constituite fiecare din trei sau cinci judecători, fie pentru a lua anumite măsuri de instrucție, fie pentru a judeca anumite categorii de cauze, în condițiile prevăzute de un regulament stabilit în acest scop.

Curtea de Justiție se întrunește în ședință plenară la solicitarea unui stat membru sau a unei instituții comunitare care este parte în proces.

În cazul în care Curtea de Justiție solicită acest lucru, Consiliul, hotărând în unanimitate, poate mări numărul judecătorilor și efectua adaptările necesare paragrafelor al doilea și al treilea și articolului 167 paragraful al doilea.”

Articolul 168a se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 168a

Pe lângă Curtea de Justiție funcționează un tribunal însărcinat să soluționeze în primă instanță anumite categorii de acțiuni, sub rezerva unui recurs în fața Curții de Justiție, limitat la chestiuni de drept, în condițiile stabilite la alineatul (2). Tribunalul de Primă Instanță nu are competența să se pronunțe asupra chestiunilor preliminare prezentate în temeiul articolului 177.

La cererea Curții de Justiție și după consultarea Parlamentului European și a Comisiei, Consiliul, hotărând în unanimitate, stabilește categoriile de acțiuni menționate la alineatul (1) și componența Tribunalului de Primă Instanță și adoptă modificările și dispozițiile complementare necesare Statutului Curții de Justiție. Cu excepția cazului în care există o decizie contrară a Consiliului, dispozițiile din prezentul tratat care privesc Curtea de Justiție și în special dispozițiile Protocolului privind Statutul Curții de Justiție se aplică Tribunalului de Primă Instanță.

Membrii Tribunalului de Primă Instanță sunt aleși dintre persoane care oferă toate garanțiile de independență și care au capacitatea cerută pentru exercitarea funcțiilor jurisdicționale; aceștia sunt numiți de comun acord, pe o perioadă de șase ani, de guvernele statelor membre. O reînnoire parțială are loc la fiecare trei ani. La încetarea mandatului, membrii pot fi numiți din nou.

Tribunalul de Primă Instanță își stabilește regulamentul de procedură în acord cu Curtea de Justiție. Acest regulament se supune aprobării unanime a Consiliului.”

Articolul 171 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 171

În cazul în care Curtea de Justiție constată că un stat membru nu și-a îndeplinit vreuna dintre obligațiile care îi revin în conformitate cu prezentul tratat, acest stat este obligat să ia măsurile pe care le presupune executarea hotărârii Curții de Justiție.

În cazul în care Comisia consideră că statul respectiv nu a luat aceste măsuri, aceasta emite, după ce a dat statului în cauză posibilitatea de a-și prezenta observațiile, un aviz motivat cu precizarea punctelor asupra cărora statul membru în cauză nu s-a conformat hotărârii Curții de Justiție.

În cazul în care statul membru respectiv nu a luat măsurile pe care le presupune executarea hotărârii Curții în termenul stabilit de Comisie, aceasta poate sesiza Curtea de Justiție. Aceasta din urmă stabilește cuantumul sumei forfetare sau al penalităților cu titlu cominatoriu pe care le consideră corespunzătoare împrejurărilor și pe care statul membru respectiv este obligat să le plătească.

În cazul în care Curtea de Justiție constată că statul membru nu s-a conformat hotărârii sale, îi poate impune plata unei sume forfetare sau a unor penalități cu titlu cominatoriu.

Această procedură nu aduce atingere articolului 170.”

Articolul 172 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 172

Regulamentele adoptate în comun de Parlamentul European și de Consiliu, și de Consiliu în conformitate cu dispozițiile prezentului tratat pot conferi Curții de Justiție competența de fond în privința sancțiunilor prevăzute de aceste regulamente.”

Articolul 173 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 173

Curtea de Justiție controlează legalitatea actelor adoptate în comun de Parlamentul European și de Consiliu, a actelor Consiliului, Comisiei și ale BCE, altele decât recomandările și avizele, și a actelor Parlamentului European destinate să producă efecte juridice fată de terți.

În acest scop, Curtea este competentă să se pronunțe asupra acțiunilor formulate de un stat membru, de Consiliu sau de Comisie, pentru motive de necompetență, de încălcare a unor norme fundamentale de procedură, de încălcare a prezentului tratat sau a oricărei norme de drept privind aplicarea sa ori de abuz de putere.

În aceleași condiții, Curtea este competentă să se pronunțe asupra acțiunilor introduse de Parlamentul European și de BCE pentru protejarea prerogativelor lor.

Orice persoană fizică sau juridică poate formula, în aceleași condiții, o acțiune împotriva deciziilor al căror destinatar este și împotriva deciziilor care, deși luate sub aparența unui regulament sau a unei decizii adresate unei alte persoane, o privesc în mod direct și individual.

Acțiunile menționate de prezentul articol trebuie să fie formulate în termen de două luni, după caz, fie de la publicarea actului, fie de la notificarea sa reclamantului, fie, în lipsă, de la data la care reclamantul a luat cunoștință de actul respectiv.”

Articolul 175 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 175

În cazul în care, prin încălcarea prevederilor prezentului tratat, Parlamentul European, Consiliul sau Comisia se abțin să hotărască, statele membre și celelalte instituții ale Comunității pot sesiza Curtea de Justiție pentru a constata această încălcare.

Această acțiune poate fi admisă numai în cazul în careinstituția respectivă a fost invitată în prealabil să acționeze. În cazul în care la expirarea unui termen de două luni de la această invitație instituția nu și-a precizat poziția, acțiunea poate fi formulată într-un nou termen de două luni.

Orice persoana fizică sau juridică poate sesiza Curtea de Justiție în condițiile stabilite de paragrafele precedente cu o plângere împotriva unei instituții a Comunității care a omis să-i adreseze un act, altul decât o recomandare sau un aviz.

Curtea de Justiție este competentă, în aceleași condiții, să se pronunțe cu privire la acțiunile formulate de BCE în domeniile care sunt de competența sa sau introduse împotriva acesteia.”

Articolul 176 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 176

Instituția sau instituțiile emitente ale actului anulat sau a căror abținere a fost declarată contrară prezentului tratat sunt obligate să ia măsurile necesare pentru a îndeplini hotărârea Curții de Justiție.

Această obligație nu aduce atingere aceleia care poate rezulta din aplicarea articolului 215 alineatul (2).

Prezentul articol se aplică de asemenea și BCE.

Articolul 177 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 177

Curtea de Justiție este competentă să hotărască, cu titlu preliminar:

asupra interpretării prezentului tratat;

asupra validității și interpretării actelor adoptate de instituțiile Comunității și de BCE;

asupra interpretării statutelor organismelor înființate printr-un act al Consiliului, în cazul în care statutele respective prevăd acest lucru.

În cazul în care o asemenea chestiune se invocă în fața unei instanțe judecătorești dintr-un stat membru, această instanță judecătorească poate, în măsura în care consideră că o decizie în această privință este necesară pentru a pronunța o hotărâre, să ceară Curții de Justiție să decidă cu privire la acea chestiune.

În cazul în care o asemenea chestiune se invocă într-o cauză pendinte în fața unei instanțe judecătorești naționale ale cărei hotărâri nu sunt supuse vreunei căi de atac în dreptul intern, această instanță judecătorească este obligată să sesizeze Curtea de Justiție.”

Articolul 180 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 180

Curtea de Justiție este competentă, în limitele menționate mai jos, să soluționeze litigiile privind:

îndeplinirea obligațiilor statelor membre care rezultă din Statutul Băncii Europene de Investiții. Consiliul de Administrație al Băncii dispune în această privință de prerogativele recunoscute Comisiei prin articolul 169,

hotărârile Consiliului Guvernatorilor Băncii Europene de Investiții. Fiecare stat membru, Comisia și Consiliul de Administrație al Băncii pot introduce o acțiune în această privință, în condițiile prevăzute la articolul 173,

hotărârile Consiliului de Administrație al Băncii Europene de Investiții. Acțiunile împotriva acestor hotărâri pot fi introduse, în condițiile prevăzute la articolul 173, numai de statele membre sau de Comisie și numai pentru nerespectarea cerințelor prevăzute la articolele 21 alineatele (2) și (5)-(7), din statutul Băncii,

îndeplinirea de către băncile centrale naționale a obligațiilor care rezultă din prezentul tratat și din Statutul SEBC. În această privință, Consiliul BCE dispune, față de băncile centrale naționale, de prerogativele recunoscute Comisiei față de statele membre prin articolul 169. În cazul în care Curtea de Justiție constată că o bancă centrală nu și-a îndeplinit vreuna dintre obligațiile care îi revin în conformitate cu prezentul tratat, această Bancă este obligată să ia măsurile necesare pentru a executa hotărârea Curții de Justiție.”

Articolul 184 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 184

Sub rezerva expirării termenului prevăzut la articolul 173 paragraful al cincilea, în cazul unui litigiu privind un regulament adoptat în comun de Parlamentul European și de Consiliu sau un regulament al Consiliului, al Comisiei sau al BCE, orice parte se poate prevala de motivele de drept prevăzute la articolul 173 paragraful al doilea pentru a invoca în fața Curții de Justiție inaplicabilitatea acestui regulament.”

Se introduce următoarea secțiune:

„Secțiunea 5

Curtea de Conturi

'

Articolul 188a

Curtea de Conturi asigură controlul conturilor.

Articolul 188b

Curtea de Conturi este constituită din doisprezece membri.

Membrii Curții de Conturi sunt aleși dintre persoanele care fac parte ori au făcut parte în țările lor din instituțiile de control financiar extern sau care au o calificare specială pentru această funcție. Aceștia trebuie să prezinte toate garanțiile de independență.

Membrii Curții de Conturi sunt numiți pentru un mandat de șase ani de Consiliu, care hotărăște în unanimitate după consultarea Parlamentului European.

Cu toate acestea, la primele numiri, patru membri ai Curții de Conturi, desemnați prin tragere la sorți, primesc un mandat limitat la patru ani.

Membrii Curții de Conturi pot fi numiți din nou în funcție.

Membrii Curții de Conturi desemnează dintre ei pe președintele Curții de Conturi, pe o perioadă de trei ani. Mandatul acestuia poate fi reînnoit.

Membrii Curții de Conturi își exercită funcțiile în deplină independență, în interesul general al Comunității.

În îndeplinirea îndatoririlor lor, aceștia nu solicită și nici nu acceptă instrucțiuni de la nici un guvern și de la nici un alt organism. Aceștia se abțin de la orice act incompatibil cu funcțiile lor.

Pe durata funcției lor, membrii Curții de Conturi nu pot exercita nici o altă activitate profesională, remunerată sau nu. La instalarea în funcție, aceștia își iau angajamentul solemn ca, pe durata exercitării funcției și după încetarea sa, să îndeplinească obligațiile care decurg din această funcție, în special datoria de onestitate și prudență în acceptarea anumitor funcții sau avantaje după încetarea funcției lor.

În afară de schimbarea ordinară și de deces, funcția de membru al Curții de Conturi încetează în mod individual prin demisie sau demitere, declarată de Curtea de Justiție în conformitate cu alineatul (7).

Persoana respectivă este înlocuită pentru restul mandatului.

În afară de cazul demiterii, membrii Curții de Conturi rămân în funcție până la înlocuirea lor.

Membrii Curții de Conturi pot fi destituiți din funcțiile lor sau pot fi declarați decăzuți din dreptul la pensie sau la alte avantaje echivalente numai în cazul în care Curtea de Justiție constată, la cererea Curții de Conturi, că au încetat să corespundă condițiilor cerute sau să îndeplinească obligațiile care decurg din funcția lor.

Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, stabilește condițiile de angajare și, în special, salariile, indemnizațiile și pensiile președintelui și ale membrilor Curții de Conturi. Consiliul stabilește de asemenea, hotărând cu aceeași majoritate, orice indemnizație care ține loc de salariu.

Dispozițiile Protocolului privind privilegiile și imunitățile Comunităților Europene care se aplică judecătorilor Curții de Justiție se aplică, de asemenea, membrilor Curții de Conturi.

Articolul 188c

Curtea de Conturi examinează conturile tuturor veniturilor și cheltuielilor Comunității. Aceasta examinează de asemenea conturile tuturor veniturilor și cheltuielilor tuturor organismelor înființate de Comunitate, în măsura în care actul constitutiv nu exclude acest control.

Curtea de Conturi prezintă Parlamentului European și Consiliului o declarație de certificare a fiabilității conturilor, precum și a legalității și corectitudinii operațiunilor înregistrate în aceste conturi.

Curtea de Conturi examinează legalitatea și corectitudinea veniturilor și cheltuielilor și se asigură că există o bună gestiune financiară.

Controlul veniturilor se efectuează pe baza constatărilor, precum și a vărsămintelor veniturilor Comunității.

Controlul cheltuielilor se efectuează pe baza angajamentelor, precum și a plăților.

Aceste controale pot fi efectuate înainte de încheierea conturilor exercițiului financiar avut în vedere.

Controlul se efectuează pe baza documentelor și, dacă este necesar, la fața locului, în celelalte instituții ale Comunității și în statele membre. Controlul în statele membre se desfășoară în colaborare cu instituțiile naționale de control sau, în cazul în care acestea nu dispun de competențele necesare, cu serviciile naționale competente. Aceste instituții sau servicii aduc la cunoștința Curții de Conturi dacă doresc să participe la control.

Orice document sau orice informație necesare pentru îndeplinirea misiunii Curții de Conturi sunt comunicate acesteia, la cererea sa, de celelalte instituții ale Comunității și de instituțiile naționale de control sau, în cazul în care acestea nu dispun de competențele necesare, de serviciile naționale competente.

Curtea de Conturi întocmește un raport anual după încheierea fiecărui exercițiu financiar. Acest raport se transmit celorlalte instituții ale Comunității și se publică în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene, însoțit de răspunsurile acestor instituții la observațiile Curții de Conturi.

În afară de aceasta, Curtea de Conturi își poate prezenta în orice moment observațiile, în special sub forma unor rapoarte speciale asupra unor teme specifice și poate emite avize la cererea uneia dintre celelalte instituții ale Comunității.

Aceasta își adoptă rapoartele anuale, rapoartele speciale sau avizele cu majoritatea membrilor din care este constituită.

Curtea de Conturi sprijină Parlamentul European și Consiliul în exercitarea funcției acestora de control al execuției bugetului.”

Articolul 189 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 189

Pentru îndeplinirea misiunii lor și în condițiile prevăzute de prezentul tratat, Parlamentul European împreună cu Consiliul, Consiliul și Comisia adoptă regulamente și directive, iau decizii și formulează recomandări sau avize.

Regulamentul are aplicabilitate generală. Acesta este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Directiva este obligatorie pentru fiecare stat membru destinatar cu privire la rezultatul care trebuie atins, lăsând autorităților naționale competența în ceea ce privește forma și mijloacele.

Decizia este obligatorie în toate elementele sale pentru destinatarii pe care îi indică.

Recomandările și avizele nu sunt obligatorii.”

Se introduc următoarele articole:

„Articolul 189a

În cazul în care, în conformitate cu prezentul tratat, un act al Consiliului se adoptă la propunerea Comisiei, Consiliul poate adopta un act care constituie o modificare a acestei propuneri numai hotărând în unanimitate, sub rezerva articolului 189 B alineatele (4) și (5).

Atât timp Consiliul nu a luat o hotărâre, Comisia își poate modifica propunerea pe tot parcursul procedurilor care duc la adoptarea unui act comunitar.

Articolul 189b

În cazul în care, în prezentul tratat, se face trimitere la prezentul articol pentru adoptarea unui act, se aplică procedura următoare.

Comisia prezintă o propunere Parlamentului European și Consiliului.

Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, după obținerea avizului Parlamentului European, adoptă o poziție comună. Această poziție comună este comunicată Parlamentului European. Consiliul informează pe larg Parlamentul European cu privire la motivele care l-au determinat să adopte această poziție comună. Comisia informează pe larg Parlamentul European cu privire la poziția sa.

În cazul în care, în termen de trei luni de la această informare, Parlamentul European:

aprobă poziția comună, Consiliul adoptă definitiv actul respectiv în conformitate cu această poziție comună;

nu se pronunță, Consiliul adoptă actul respectiv în conformitate cu poziția comună;

indică, cu majoritatea absolută a membrilor săi, că are intenția să respingă poziția comună, și informează imediat Consiliul cu privire la intenția sa. Consiliul poate să convoace Comitetul de conciliere menționat la alineatul (4) pentru a aduce precizări în legătură cu poziția sa. Apoi, Parlamentul European confirmă, cu majoritatea absolută a membrilor săi, respingerea poziției comune, caz în care propunerea privind actul respectiv este considerată neadoptată, sau propune amendamente în conformitate cu litera (d) a prezentului alineat;

propune, cu majoritatea absolută a membrilor săi, amendamente la poziția comună, textul astfel modificat se transmite Consiliului și Comisiei, care emite un aviz cu privire la aceste amendamente.

În cazul în care, în termen de trei luni de la primirea amendamentelor Parlamentului European, Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, aprobă toate aceste amendamente, el își modifică în consecință poziția comună și adoptă actul respectiv; cu toate acestea, Consiliul hotărăște în unanimitate asupra amendamentelor care au făcut obiectul unui aviz negativ al Comisiei. În cazul în care Consiliul nu aprobă actul respectiv, președintele Consiliului, în acord cu președintele Parlamentului European, convoacă fără întârziere Comitetul de conciliere.

Comitetul de conciliere, format din membrii Consiliului sau din reprezentanții acestuia și un număr egal de reprezentanți ai Parlamentului European, are ca misiune să ajungă la un acord asupra unui proiect comun, cu majoritatea calificată a membrilor Consiliului sau a reprezentanților lor și cu majoritatea reprezentanților Parlamentului European. Comisia participă la lucrările Comitetului de conciliere și ia toate inițiativele necesare pentru a apropia pozițiile Parlamentului European și ale Consiliului.

În cazul în care, în termen de șase săptămâni de la convocarea sa, Comitetul de conciliere aprobă un proiect comun, Parlamentul European și Consiliul dispun de un termen de șase săptămâni de la data acestei aprobări pentru a adopta actul respectiv în conformitate cu proiectul comun, cu majoritatea absolută a voturilor exprimate în cazul Parlamentului European, și cu majoritate calificată în cazul Consiliului. În cazul în care una dintre cele două instituții nu aprobă actul propus, propunerea privind actul respectiv este considerată neadoptată.

În cazul în care Comitetul de conciliere nu aprobă un proiect comun, propunerea privind actul respectiv este considerată neadoptată, în afară de cazul în care Consiliul, hotărând cu majoritate calificată în termen de șase săptămâni de la expirarea termenului acordat Comitetului de conciliere, confirmă poziția comună asupra căreia își dăduse acordul înainte de deschiderea procedurii de conciliere, eventual însoțită de amendamente propuse de Parlamentul European. În această situație, actul respectiv este adoptat definitiv, în afară de cazul în care Parlamentul European, în termen de șase săptămâni de la data confirmării de către Consiliu, respinge textul cu majoritatea absolută a membrilor săi, caz în care propunerea privind actul respectiv este considerată neadoptată.

Termenele de trei luni și de șase săptămâni menționate de prezentul articol pot fi prelungite cu cel mult o lună, respectiv două săptămâni, de comun acord de Parlamentul European și de Consiliu. Termenul de trei luni menționat la alineatul (2) se prelungește automat cu două luni în cazurile în care se aplică litera (c) din alineatul respectiv.

Domeniul de aplicare al procedurii menționate de prezentul articol poate fi extins, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul N alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană, pe baza unui raport pe care Comisia îl va prezenta Consiliului cel târziu în 1996.

Articolul 189c

În cazul în care în prezentul tratat se face trimitere la prezentul articol pentru adoptarea unui act, se aplică următoarea procedură:

Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei și după obținerea avizului Parlamentului European, adoptă o poziție comună;

poziția comună a Consiliului este comunicată Parlamentului European. Consiliul și Comisia informează pe larg Parlamentul European cu privire la motivele care au determinat Consiliul să adopte poziția sa comună, precum și cu privire la poziția Comisiei.

În cazul în care, în termen de trei luni de la comunicare, Parlamentul European aprobă această poziție comună sau în care nu s-a pronunțat în acest termen, Consiliul adoptă definitiv actul respectiv, în conformitate cu poziția comună;

în termenul de trei luni menționat la litera (b), Parlamentul European, cu majoritatea absolută a membrilor săi, poate propune modificări ale poziției comune a Consiliului. Acesta poate de asemenea respinge, cu aceeași majoritate, poziția comună a Consiliului. Rezultatul deliberărilor se transmite Consiliului și Comisiei.

În cazul în care Parlamentul European a respins poziția comună a Consiliului, acesta, la o a doua lectură, poate hotărî numai în unanimitate;

Comisia reexaminează, în termen de o lună, propunerea pe baza căreia Consiliul a adoptat poziția sa comună, luând în considerare modificările propuse de Parlamentul European.

Comisia transmite Consiliului, împreună cu propunerea sa reexaminată, și modificările Parlamentului European pe care nu le-a preluat, exprimându-și avizul cu privire la acestea. Consiliul poate adopta aceste modificări în unanimitate.

Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, adoptă propunerea reexaminată de Comisie.

Consiliul poate modifica propunerea reexaminată a Comisiei numai în unanimitate;

în cazurile prevăzute la literele (c), (d) și (e), Consiliul este obligat să hotărască în termen de trei luni. În lipsa unei decizii luată în acest termen, propunerea Comisiei este considerată neadoptată;

termenele menționate la literele (b) și (f) pot fi prelungite cu cel mult o lună, prin acordul comun al Consiliului și Parlamentului European.

Articolul 190 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 190

Regulamentele, directivele și deciziile adoptate împreună de Parlamentul European și de Consiliu, precum și cele adoptate de Consiliu sau de Comisie sunt motivate și se referă la propunerile sau avizele cerute în vederea aplicării prezentului tratat.”

Articolul 191 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 191

Regulamentele, directivele si deciziile adoptate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 189b sunt semnate de președintele Parlamentului European și de președintele Consiliului și se publică în Jurnalul 'Oficial al Comunității. Acestea intră în vigoare la data stabilită în textul lor sau, în lipsa acesteia, în a douăzecea zi de la publicarea lor.

Regulamentele Consiliului și ale Comisiei, precum și directivele acestor instituții care se adresează tuturor statelor membre se publică în Jurnalul 'Oficial al Comunității. Acestea intră în vigoare la data stabilită în textul lor sau, în lipsa acesteia, în a douăzecea zi de la publicarea lor.

Celelalte directive, precum și deciziile sunt notificate destinatarilor lor și intră în vigoare prin această notificare.”

Articolul 194 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 194

Numărul membrilor Comitetului Economic și Social se stabilește după cum urmează:

Belgia	12
Danemarca	9
Germania	24
Grecia	12
Spania	21
Franța	24
Irlanda	9
Italia	24
Luxemburg	6
Țările de Jos	12
Portugalia	12
Marea Britanie	24

Membrii Comitetului sunt numiți de Consiliu, hotărând în unanimitate, pentru un mandat de patru ani. Mandatul acestora poate fi reînnoit.

Membrii Comitetului nu pot fi legați prin mandat imperativ. Aceștia își exercită funcțiile în deplină independență, în interesul general al Comunității.

Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, stabilește indemnizațiile membrilor Comitetului.”

Articolul 196 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 196

Comitetul își desemnează dintre membrii săi președintele și biroul, pentru o perioadă de doi ani.

Comitetul își stabilește regulamentul de organizare.

Comitetul este convocat de președintele său, la cererea Consiliului sau a Comisiei. Acesta se poate de asemenea întruni și din proprie inițiativă.”

Articolul 198 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 198

Comitetul este consultat în mod obligatoriu de Consiliu sau de Comisie în cazurile prevăzute de prezentul tratat. Comitetul poate fi consultat de aceste instituții în toate cazurile în care acestea consideră oportun. Comitetul poate lua inițiativa emiterii unui aviz în toate cazurile în care consideră oportun.

În cazul în care consideră necesar, Consiliul sau Comisia acordă Comitetului un termen pentru a-și prezenta avizul, termen care nu poate fi mai mic de o lună, începând de la data la care comunicarea este adresată președintelui în acest scop. După expirarea termenului acordat, se poate trece peste lipsa avizului.

Avizul Comitetului și avizul secțiunii specializate, precum și un proces verbal privind deliberările se transmit Consiliului și Comisiei.”

Se introduce următorul capitol:

„Capitolul 4

Comitetul Regiunilor

'

Articolul 198a

Se înființează un comitet cu caracter consultativ constituit din reprezentanți ai colectivităților regionale și locale, denumit în continuare „Comitetul Regiunilor”.

Numărul membrilor Comitetului Regiunilor se stabilește după cum urmează:

Belgia	12
Danemarca	9
Germania	24
Grecia	12
Spania	21
Franța	24
Irlanda	9
Italia	24
Luxemburg	6
Țările de Jos	12
Portugalia	12
Marea Britanie	24

Membrii Comitetului, precum și un număr egal de membri supleanți sunt numiți pe o perioadă de patru ani de Consiliu, hotărând în unanimitate la propunerea statelor membre respective. Mandatul acestora poate fi reînnoit.

Membrii Comitetului nu pot fi legați prin mandat imperativ. Aceștia își exercită funcțiile în deplină independență, în interesul general al Comunității.

Articolul 198b

Comitetul Regiunilor își desemnează dintre membrii săi președintele și biroul, pentru o perioadă de doi ani.

Comitetul își stabilește regulamentul de organizare și îl supune aprobării Consiliului, care hotărăște în unanimitate.

Comitetul este convocat de președintele său la cererea Consiliului sau a Comisiei. Acesta se poate întruni și din proprie inițiativă

Articolul 198c

Comitetul Regiunilor este consultat de Consiliu sau de Comisie în cazurile menționate de prezentul tratat, precum și în toate celelalte cazuri în care una dintre cele două instituții consideră oportun.

În cazul în care consideră necesar, Consiliul sau Comisia acordă Comitetului un termen pentru a-și prezenta avizul, termen care nu poate fi mai mic de o lună, începând de la data la care comunicarea este adresată președintelui în acest scop. După expirarea termenului acordat, se poate trece peste lipsa avizului.

În cazul în care Comitetul Economic și Social este consultat în conformitate cu articolul 198, Comitetul Regiunilor este informat de Consiliu sau de Comisie cu privire la cererea avizului. În cazul în care consideră că sunt în joc interese regionale specifice, Comitetul Regiunilor poate emite un aviz în acest sens.

Acesta poate emite un aviz din proprie inițiativă, în cazurile în care consideră util acest lucru.

Avizul Comitetului, precum și un proces verbal al deliberărilor se transmit Consiliului și Comisiei.”

Se introduce următorul capitol:

„CAPITOLUL 5

BANCA EUROPEANĂ DE INVESTIȚII

'

Articolul 198d

Banca Europeană de Investiții are personalitate juridică.

Membrii Băncii Europene de Investiții sunt statele membre.

Statutul Băncii Europene de Investiții face obiectul unui protocol anexat la prezentul tratat

Articolul 198e

Banca Europeană de Investiții are misiunea de a contribui, făcând apel la piețele de capital și la resursele proprii, la dezvoltarea echilibrată și neîntreruptă a pieței comune în interesul Comunității. Pentru aceasta, Banca facilitează, prin acordarea de împrumuturi și garanții și fără a urmări un scop lucrativ, finanțarea proiectelor de mai jos în toate sectoarele economiei:

proiecte care urmăresc punerea în valoare a regiunilor mai puțin dezvoltate;

proiecte care urmăresc modernizarea sau conversia întreprinderilor sau crearea de noi activități ca urmare a realizării treptate a pieței comune, și care, prin amploarea sau prin natura lor, nu pot fi finanțate în întregime prin diferitele mijloace de finanțare existente în fiecare dintre statele membre;

proiecte de interes comun pentru mai multe state membre care, prin amploarea sau natura lor, nu pot fi finanțate în întregime prin diferitele mijloace de finanțare existente în fiecare dintre statele membre.

În îndeplinirea misiunii sale, Banca facilitează finanțarea programelor de investiții în legătură cu intervențiile fondurilor structurale și ale altor instrumente financiare ale Comunității.”

Articolul 199 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 199

Toate veniturile și cheltuielile Comunității, inclusiv cele care se referă la Fondul Social European, trebuie să facă obiectul unor prevederi pentru fiecare exercițiu bugetar și să fie înscrise în buget.

Cheltuielile administrative care decurg pentru instituții din dispozițiile tratatului privind Uniunea Europeană referitoare la politica externă și de securitate comună și la cooperarea în domeniile justiției și afacerilor interne se suportă de la buget. Cheltuielile operaționale aferente aplicării dispozițiilor respective pot fi suportate din buget, în condițiile prevăzute de aceste dispoziții.

Veniturile și cheltuielile bugetare trebuie să fie echilibrate.”

Articolul 200 se abrogă.

Articolul 201 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 201

Bugetul este finanțat integral din resurse proprii, fără a aduce atingere altor venituri.

Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European, adoptă dispozițiile privind sistemul de resurse proprii al Comunității, a căror adoptare o recomandă statelor membre în conformitate cu normele lor constituționale.”

Se introduce următorul articol:

„Articolul 201a

În scopul asigurării disciplinei bugetare, Comisia nu poate propune acte comunitare, nu își poate modifica propunerile și nu poate adopta măsuri de execuție care ar putea influența semnificativ bugetul, fără a da asigurarea că respectivele propuneri sau măsuri pot fi finanțate în limita resurselor proprii ale Comunității care decurg din dispozițiile stabilite de Consiliu în conformitate cu articolul 201."

Articolul 205 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 205

Comisia execută bugetul în conformitate cu dispozițiile regulamentului adoptat ca aplicare a articolului 209, pe propria răspundere și în limita creditelor alocate, în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare.

Regulamentul prevede dispozițiile speciale care reglementează participarea fiecărei instituții la efectuarea cheltuielilor proprii.

În cadrul bugetului, Comisia poate proceda, în limitele și condițiile stabilite de regulamentul adoptat pentru punerea în aplicare a articolului 209, la transferarea de credite fie dintr-un capitol în altul, fie dintr-o subdiviziune în alta.”

Articolul 206 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 206

La recomandarea Consiliului care hotărăște cu majoritate calificată, Parlamentul European descarcă de execuția bugetului Comisia. În acest scop, acesta examinează, după Consiliu, conturile și bilanțul financiar menționate la articolul 205a, raportul anual al Curții de Conturi, însoțit de răspunsurile instituțiilor controlate la observațiile Curții de Conturi, precum și rapoartele speciale corespunzătoare ale acesteia.

Înainte de a da descărcare Comisiei sau în orice alt scop care se încadrează în exercitarea atribuțiilor acesteia în materie de execuție bugetară, Parlamentul European poate cere să audieze Comisia cu privire la efectuarea cheltuielilor sau la funcționarea sistemelor de control financiar. Comisia prezintă Parlamentului European, la cererea acestuia, orice informație necesară.

Comisia depune toate eforturile pentru a da curs observațiilor care însoțesc deciziile de descărcare și celorlalte observații ale Parlamentului European cu privire la efectuarea cheltuielilor, precum și comentariilor care însoțesc recomandările de descărcare adoptate de Consiliu.

La cererea Parlamentului European sau a Consiliului, Comisia raportează cu privire la măsurile luate pe baza acestor observații și comentarii și, în special, cu privire la instrucțiunile date serviciilor însărcinate cu execuția bugetară. Aceste rapoarte se transmit și Curții de Conturi.”

Articolele 206a și 206b se abrogă.

Articolul 209 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 209

Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European și obținerea avizului Curții de Conturi:

adoptă regulamentele financiare care precizează în special procedurile privind întocmirea și execuția bugetului, precum și prezentarea și verificarea conturilor;

stabilește metodele și procedura conform căreia veniturile bugetare prevăzute de regimul resurselor proprii ale Comunității se pun la dispoziția Comisiei și definește măsurile care trebuie aplicate pentru a face față, dacă este cazul, nevoilor de trezorerie;

stabilește regulile privind răspundereaea controlorilor financiari, ordonatorilor de credite și contabililor și organizarea controlului activității acestora.".”

Se introduce următorul articol:

„Articolul 209a

Pentru combaterea fraudei care aduce atingere intereselor financiare ale Comunității, statele membre iau aceleași măsuri ca cele destinate combaterii fraudei care aduce atingere propriilor interese financiare.

Fără a aduce atingere altor dispoziții ale prezentului tratat, statele membre își coordonează acțiunea care urmărește să protejeze interesele financiare ale Comunității împotriva fraudei. În acest scop, acestea organizează, cu ajutorul Comisiei, o cooperare strânsă și periodică între serviciile competente ale administrațiilor lor.”

Articolul 215 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 215

Răspunderea contractuală a Comunității este guvernată de legea aplicabilă contractului respectiv.

În materie de răspundere delictuală, Comunitatea este obligată să repare, în conformitate cu principiile generale comune dreptului statelor membre, prejudiciile cauzate de instituțiile sale sau de agenții săi aflați în exercițiul funcțiunii.

Al doilea paragraf se aplică în aceleași condiții și prejudiciilor cauzate de BCE sau de agenții săi aflați în exercițiul funcțiunii.

Răspunderea personală a agenților față de Comunitate este reglementată de dispozițiile care le stabilesc statutul sau regimul care li se aplică.”

Articolul 227 se modifică după cum urmează:

alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) În ceea ce privește departamentele franceze de peste mări, dispozițiile speciale și generale ale prezentului tratat privind:

libera circulație a mărfurilor;

agricultura, cu excepția articolului 40 alineatul (4);

liberalizarea serviciilor;

regulile de concurență;

măsurile de salvgardare menționate la articolele 109h, 109i și 226;

instituțiile,

se aplică de la intrarea în vigoare a prezentului tratat.

Condițiile de aplicare a celorlalte dispoziții ale prezentului tratat vor fi stabilite doi ani cel târziu după intrarea sa în vigoare, prin deciziile Consiliului care hotărăște în unanimitate la propunerea Comisiei.

Instituțiile Comunității vor veghea, în cadrul procedurilor prevăzute de prezentul tratat și în special la articolul 226, pentru a permite dezvoltarea economică și socială a acestor regiuni.”;

la alineatul (5), litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

„(a) Prezentul tratat nu se aplică insulelor Ferøe.”

Articolul 228 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 228

În cazul în care dispozițiile prezentului tratat prevăd încheierea de acorduri între Comunitate și unul sau mai multe state sau organizații internaționale, Comisia prezintă recomandări Consiliului, care o autorizează să înceapă negocierile necesare. Aceste negocieri sunt conduse de Comisie, care se consultă cu comitetele speciale desemnate de Consiliu pentru a o sprijini în această sarcină și în cadrul directivelor pe care Consiliul i le poate adresa.

În exercitarea competențelor care îi sunt conferite de prezentul alineat, Consiliul hotărăște cu majoritate calificată, cu excepția cazurilor menționate la alineatul (2) teza a doua, pentru care hotărăște în unanimitate.

Sub rezerva competențelor recunoscute Comisiei în acest domeniu, acordurile sunt încheiate de Consiliu, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei. Consiliul hotărăște în unanimitate în cazul în care acordul se referă la un domeniu pentru care este cerută unanimitatea la adoptarea regulilor interne, ca și în cazul acordurilor menționate la articolul 238.

Consiliul încheie acordurile după consultarea Parlamentului European, cu excepția celor menționate la articolul 113 alineatul (3), inclusiv în cazul în care acordul se referă la un domeniu în care, pentru adoptarea normelor interne, este necesară procedura menționată la articolul 189b sau cea prevăzută la articolul 189c. Parlamentul European își dă avizul într-un termen pe care Consiliul îl poate stabili în funcție de urgență. În lipsa unui aviz în acest termen, Consiliul poate hotărî.

Prin derogare de la dispozițiile paragrafului precedent, sunt încheiate după obținerea avizului conform al Parlamentului European acordurile menționate la articolul 238, precum și celelalte acorduri care creează un cadru instituțional specific prin organizarea procedurilor de cooperare, acordurile care au implicații bugetare importante pentru Comunitate și acordurile care implică modificarea unui act adoptat în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 189b.

În caz de urgență, Consiliul și Parlamentul European pot stabili un termen pentru emiterea avizului conform.

La încheierea unui acord, Consiliul, prin derogare de la dispozițiile alineatului (2), poate împuternici Comisia să aprobe modificările în numele Comunității în cazul în care acordul prevede că aceste modificări trebuie adoptate conform unei proceduri simplificate sau de către o instituție înființată prin respectivul acord; Consiliul poate însoți această împuternicire de anumite condiții specifice.

În cazul în care Consiliul intenționează să încheie un acord de modificare a prezentului tratat, modificările trebuie mai întâi adoptate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul N din Tratatul privind Uniunea Europeană.

Consiliul, Comisia sau un stat membru pot solicita avizul Curții de Justiție cu privire la compatibilitatea unui acord preconizat cu dispozițiile prezentului tratat. Acordul care a făcut obiectul unui aviz negativ al Curții de Justiție poate intra în vigoare numai în condițiile stabilite la articolul N din Tratatul privind Uniunea Europeană.

Acordurile încheiate în condițiile stabilite de prezentul articol sunt obligatorii pentru instituțiile Comunității și pentru statele membre.”

Se introduce următorul articol:

„Articolul 228a

În cazul în care o poziție comună sau o acțiune comună adoptate în conformitate cu dispozițiile Tratatului privind Uniunea Europeană referitoare la politica externă și de securitate comună prevăd o acțiune a Comunității care urmărește să întrerupă sau să reducă, în tot sau în parte, relațiile economice cu una sau mai multe țări terțe, Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei, ia măsurile urgente necesare.”

Articolul 231 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 231

Comunitatea stabilește o strânsă colaborare cu Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, ale cărei modalități se stabilesc de comun acord.”

Articolele 236 și 237 se abrogă.

Articolul 238 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 238

Comunitatea poate încheia acorduri cu unul sau mai multe state sau organizații internaționale pentru a crea o asociere caracterizată de drepturi și obligații reciproce, de acțiuni comune și proceduri speciale.”

F. La anexa III:

Titlul se înlocuiește cu următorul text:

„Lista tranzacțiilor invizibile menționată la articolul 73h din tratat.”

G. În Protocolul privind Statutul Băncii Europene de Investiții:

Menționarea articolelor 129 și 130 se înlocuiește cu cea a articolelor 198d și respectiv 198e.

Titlul III

Dispoziții DE MODIFICARE A Tratatului de instituire a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului

Articolul H

Tratatul de instituire a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului se modifică în conformitate cu dispozițiile prezentului articol.

Articolul 7 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 7

Instituțiile Comunității sunt:

o ÎNALTĂ AUTORITATE, denumită în continuare „Comisia”;

o ADUNARE COMUNĂ, denumită în continuare „Parlamentul European”;

un CONSILIU SPECIAL AL MINIȘTRILOR, denumit în continuare „Consiliul”;

o CURTE DE JUSTIȚIE;

o CURTE DE CONTURI.

Comisia este sprijinită de un comitet consultativ.”

Sunt inserate următoarele articole:

„Articolul 9

Comisia este constituită din șaptesprezece membri, aleși pe baza competenței lor generale și care oferă toate garanțiile de independență.

Numărul membrilor Comisiei poate fi modificat de Consiliu, hotărând în unanimitate.

Numai cetățenii statelor membre pot fi membri ai Comisiei.

Comisia trebuie să cuprindă cel puțin un cetățean din fiecare stat membru, fără ca numărul membrilor care au cetățenia aceluiași stat membru să fie mai mare de doi.

Membrii Comisiei își exercită funcțiile în deplină independență, în interesul general al Comunității.

În îndeplinirea îndatoririlor lor, aceștia nu solicită și nici nu acceptă instrucțiuni de la nici un guvern și de la nici un organism. Aceștia se abțin de la orice act incompatibil cu funcțiile lor. Fiecare stat membru se angajează să respecte acest principiu și să nu încerce să influențeze membrii Comisiei în îndeplinirea sarcinilor lor.

Pe durata funcției lor, membrii Comisiei nu pot exercita nici o altă activitate profesională, remunerată sau nu. La instalarea în funcție, aceștia își iau angajamentul solemn ca, pe durata exercitării funcției și după încetarea acesteia, să îndeplinească obligațiile care decurg din această funcție, în special datoria de onestitate și prudență în acceptarea anumitor funcții sau avantaje după încetarea funcției lor. În cazul încălcării acestor obligații, Curtea de Justiție, sesizată de Consiliu sau de Comisie, poate, după caz, să pronunțe demiterea membrului respectiv în condițiile articolului 12a, sau să-l declare decăzut din dreptul la pensie ori la alte avantaje echivalente.

Articolul 10

Membrii Comisiei sunt numiți pe o perioadă de cinci ani, în conformitate cu procedura menționată la alineatul (2), sub rezerva articolului 24, dacă este cazul.

Mandatul acestora poate fi reînnoit.

Guvernele statelor membre desemnează de comun acord, după consultarea Parlamentului European, persoana pe care intenționează să o numească președinte al Comisiei.

Guvernele statelor membre, consultându-se cu președintele desemnat, desemnează celelalte persoane pe care intenționează să le numească membri ai Comisiei.

Președintele și ceilalți membri ai Comisiei astfel desemnați sunt supuși, împreună, unui vot de aprobare al Parlamentului European. După aprobarea Parlamentului European, președintele și ceilalți membri ai Comisiei sunt numiți, de comun acord, de guvernele statelor membre.

Alineatele (1) și (2) se aplică pentru prima dată președintelui și celorlalți membri ai Comisiei al căror mandat începe la 7 ianuarie 1995.

Președintele și ceilalți membri ai Comisiei al căror mandat începe la 7 ianuarie 1993 sunt numiți de comun acord de guvernele statelor membre. Mandatul lor expiră la 6 ianuarie 1995.

Articolul 11

Comisia poate numi unul sau doi vicepreședinți dintre membrii săi.

Articolul 12

În afară de schimbarea ordinară și de deces, funcția de membru al Comisiei încetează în mod individual, prin demisie sau demitere.

Persoana respectivă este înlocuită pentru restul mandatului de un nou membru, numit de comun acord de guvernele statelor membre. Consiliul, hotărând în unanimitate, poate decide că nu este cazul să se procedeze la înlocuire.

În caz de demisie sau de deces, președintele este înlocuit pentru restul mandatului. Pentru înlocuirea acestuia se aplică procedura menționată la articolul 10 alineatul (2).

În afară de cazul demiterii menționate la articolul 12a, membrii Comisiei rămân în funcție până la înlocuirea lor.

Articolul 12a

În cazul în care nu mai îndeplinește condițiile necesare exercitării funcțiilor sale sau în care a comis o greșeală gravă, orice membru al Comisiei poate fi declarat demis de Curtea de Justiție, la cererea Consiliului sau a Comisiei.

Articolul 13

Hotărârile Comisiei sunt valabil adoptate cu majoritatea numărului de membri menționat la articolul 9.

Comisia se poate întruni în mod valabil numai în prezența numărului de membri stabilit de regulamentul de procedură.”

Articolul 16 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 16

Comisia ia toate măsurile de ordin intern pentru a asigura funcționarea serviciilor sale.

Ea poate înființa comitete de studii și în special un Comitet de studii economice.

Consiliul și Comisia se consultă reciproc și organizează, de comun acord, modalitățile de colaborare.

Comisia își stabilește regulamentul de procedură pentru a asigura funcționarea sa și a serviciilor sale în condițiile prevăzute de prezentul tratat. Comisia asigură publicarea acestui regulament.”

Se introduce următorul articol:

„Articolul 17

Comisia publică în fiecare an, cu cel puțin o lună înainte de deschiderea sesiunii Parlamentului European, un raport general privind activitatea Comunității.”

La articolul 18 se adaugă următorul paragraf:

„Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, stabilește orice indemnizație care ține loc de salariu.”

Se introduc următoarele articole:

„Articolul 20a

Parlamentul European, hotărând cu majoritatea membrilor săi, poate cere Comisiei să prezinte orice propunere corespunzătoare privind chestiunile care i se par că necesită elaborarea unui act comunitar pentru aplicarea prezentului tratat.

Articolul 20b

În îndeplinirea misiunilor sale, Parlamentul European poate, la cererea unui sfert dintre membrii săi, să constituie o comisie temporară de anchetă pentru a examina, fără a aduce atingere atribuțiilor conferite de prezentul tratat altor instituții sau organe, acuzațiile privind infracțiuni sau la administrarea defectuoasă în aplicarea dreptului comunitar, cu excepția cazului în care faptele respective sunt cercetate de un organ jurisdicțional și atât timp cât procedura jurisdicțională nu a fost încheiată.

Comisia temporară de anchetă își încetează existența prin depunerea raportului său.

Normele privind exercitarea dreptului de anchetă se stabilesc de comun acord de Parlamentul European, de Consiliu și de Comisie.

Articolul 20c

Orice cetățean al Uniunii, precum și orice persoană fizică sau juridică având reședința sau sediul social într-un stat membru are dreptul de a adresa Parlamentului European, individual sau în asociere cu alți cetățeni sau cu alte persoane, o petiție privind un subiect care ține de domeniile de activitate ale Comunității și care îl/o privește în mod direct.

Articolul 20d

Parlamentul European numește un Ombudsman, împuternicit să primească plângeri de la orice cetățean al Uniunii sau de la orice persoană fizică sau juridică cu reședința sau sediul social într-un stat membru, care privesc cazuri de administrare defectuoasă în activitatea instituțiilor sau organelor comunitare, cu excepția Curții de Justiție și a Tribunalului de Primă Instanță aflate în exercițiul funcțiilor lor jurisdicționale.

Potrivit misiunii sale, Ombudsmanul inițiază investigații pe care le consideră justificate, fie din proprie inițiativă, fie pe baza plângerilor care i-au fost prezentate direct sau prin intermediul unui membru al Parlamentului European, cu excepția cazului în care faptele respective fac sau au făcut obiectul unei proceduri jurisdicționale. În cazul în care Ombudsmanul constată un caz de administrare defectuoasă, acesta sesizează instituția respectivă, care dispune de un termen de trei luni pentru a-i comunica poziția sa. Ombudsmanul prezintă apoi un raport Parlamentului European și instituției respective. Persoana care a formulat plângerea este informată cu privire la rezultatul acestor investigații.

În fiecare an, Ombudsmanul prezintă un raport Parlamentului European în legătură cu rezultatele investigațiilor sale.

Ombudsmanul este numit, după fiecare alegere a Parlamentului European, pentru durata legislaturii. Mandatul acestuia poate fi reînnoit.

Ombudsmanul poate fi declarat demis de Curtea de Justiție, la cererea Parlamentului European, în cazul în care nu mai îndeplinește condițiile necesare exercitării funcțiilor sale sau în care a comis o greșeală gravă.

Ombudsmanul își exercită funcțiile în deplină independență. În îndeplinirea îndatoririlor sale, acesta nu solicită și nici nu acceptă instrucțiuni de la vreun organism. Pe durata funcțiilor sale, Ombudsmanul nu poate exercita nici o altă activitate profesională, remunerată sau nu.

Parlamentul European stabilește statutul și condițiile generale de exercitare a funcțiilor Ombudsmanului, după avizul Comisiei și cu aprobarea Consiliului, hotărând cu majoritate calificată.”

Articolul 21 alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3) Parlamentul European va elabora proiecte în vederea organizării de alegeri prin vot universal direct după o procedură uniformă în toate statele membre.

Consiliul, hotărând în unanimitate, după avizul conform al Parlamentului European care se pronunță cu majoritatea membrilor săi, va stabili dispozițiile pe care le va recomanda spre adoptare statelor membre, în conformitate cu normele lor constituționale.”

Articolul 24 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 24

Parlamentul European discută, în ședință publică, raportul general care îi este prezentat de Comisie.

Parlamentul European, sesizat cu privire la o moțiune de cenzură privind administrarea Comisiei, se poate pronunța asupra acestei moțiuni numai după cel puțin trei zile de la depunerea acesteia și numai prin scrutin public.

În cazul în care moțiunea de cenzură se adoptă cu o majoritate de două treimi din voturile exprimate și cu majoritatea membrilor care constituie Parlamentul European, membrii Comisiei sunt obligați să renunțe în bloc la funcțiile lor. Aceștia vor continua să se ocupe de problemele curente până la înlocuirea lor în conformitate cu articolul 10. În acest caz, mandatul membrilor Comisiei numiți pentru a-i înlocui expiră la data la care ar fi trebuit să expire mandatul membrilor Comisiei obligați să-și abandoneze în grup funcțiile.”

Se introduc următoarele articole:

„Articolul 27

Consiliul este format din câte un reprezentant la nivel ministerial al fiecărui stat membru, împuternicit să angajeze guvernul acestui stat membru.

Președinția este exercitată pe rând de fiecare stat membru al Consiliului, pe o perioadă de șase luni, în ordinea următoare a statelor membre:

în cursul unui prim ciclu de șase ani: Belgia, Danemarca, Germania, Grecia, Spania, Franța, Irlanda, Italia, Luxemburg, Țările de Jos, Portugalia, Regatul Unit;

în cursul următorului ciclu de șase ani: Danemarca, Belgia, Grecia, Germania, Franța, Spania, Italia, Irlanda, Țările de Jos, Luxemburg, Regatul Unit, Portugalia.”

Articolul 27a

Consiliul se întrunește la convocarea președintelui său, din inițiativa acestuia, a unuia dintre membrii săi sau a Comisiei.”

Se introduc următoarele articole:

„Articolul 29

Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, stabilește salariile, indemnizațiile și pensiile președintelui și ale membrilor Comisiei, ale președintelui, judecătorilor, avocaților generali și grefierului Curții de Justiție. Consiliul stabilește de asemenea, cu aceeași majoritate, orice indemnizație care ține loc de salariu.

Articolul 30

Un comitet constituit din reprezentanții permanenți ai statelor membre are misiunea de a pregăti lucrările Consiliului și de a îndeplini mandatele care îi sunt încredințate de acesta.

Consiliul este sprijinit de un Secretariat General, aflat sub conducerea unui secretar general. Secretarul general este numit de Consiliu, care hotărăște în unanimitate.

Consiliul decide în privința organizării Secretariatului General.

Consiliul își adoptă regulamentul de procedură.”

Articolul 32 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 32

Curtea de Justiție este formată din treisprezece judecători.

Curtea de Justiție se întrunește în ședință plenară.Cu toate acestea, Curtea poate crea în cadrul său camere, constituite fiecare din trei sau cinci judecători, fie pentru a lua anumite măsuri de instrucție, fie pentru a judeca anumite categorii de cauze, în condițiile prevăzute de un regulament stabilit în acest scop.

Curtea de Justiție se întrunește în ședință plenară la solicitarea unui stat membru sau a unei instituții comunitare care este parte în proces.

În cazul în care Curtea de Justiție solicită acest lucru, Consiliul, hotărând în unanimitate, poate mări numărul judecătorilor și adapta după cum este cazul paragrafele al doilea și al treilea și articolul 32b al doilea paragraf.”

Articolul 32d se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 32d

Pe lângă Curtea de Justiție funcționează un tribunal însărcinat să soluționeze în primă instanță, în condițiile stabilite de statut, anumite categorii de acțiuni, sub rezerva unui recurs în fața Curții de Justiție, limitat la chestiuni de drept, în condițiile stabilite la alineatul (2). Tribunalul de primă instanță nu are competența să soluționeze chestiuni preliminare prezentate în temeiul articolului 41.

La cererea Curții de Justiție și după consultarea Parlamentului European și a Comisiei, Consiliul, hotărând în unanimitate, stabilește categoriile de acțiuni menționate la alineatul (1) și componența Tribunalului de Primă Instanță, și adoptă modificările și dispozițiile complementare necesare Statutului Curții de Justiție. Cu excepția cazului în care există o decizie contrară a Consiliului, dispozițiile prezentului tratat care privesc Curtea de Justiție și în special dispozițiile Protocolului asupra Statutului Curții de Justiție se aplică Tribunalului de Primă Instanță.

Membrii Tribunalului de Primă Instanță sunt aleși dintre persoane care oferă toate garanțiile de independență și care au capacitatea cerută pentru exercitarea funcțiilor jurisdicționale; aceștia sunt numiți de comun acord, pe o perioadă de șase ani, de guvernele statelor membre. O reînnoire parțială are loc la fiecare trei ani. La încetarea mandatului , membrii pot fi numiți din nou.

Tribunalul de Primă Instanță își stabilește regulamentul de procedură în acord cu Curtea de Justiție. Acest regulament se supune aprobării unanime a Consiliului.”

Articolul 33 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 33

Curtea de Justiție este competentă să se pronunțe asupra acțiunilor în anulare introduse împotriva deciziilor și recomandărilor Comisiei de un stat membru sau de Consiliu, pe motive de necompetență, nerespectare a cerințelor procedurale esențiale, încălcare a prezentului tratat sau a oricărei norme de drept privind aplicarea sa, ori de abuz de putere. Cu toate acestea, examinarea de Curtea de Justiție nu se poate referi la aprecierea situației rezultând din fapte sau situații economice, apreciere pe baza căreia Comisia a adoptat deciziile sau recomandările respective, în afară de cazul în care Comisia este acuzată că a comis un abuz de putere sau că a ignorat în mod vădit dispozițiile tratatului sau orice normă de drept legată de aplicarea acestuia.

Întreprinderile sau asociațiile menționate la articolul 48 pot introduce, în aceleași condiții, o acțiune împotriva deciziilor și recomandărilor individuale care le privesc sau împotriva deciziilor și recomandărilor generale pe care le consideră viciate de un abuz de putere în ceea ce le privește.

Acțiunile menționate de primele două paragrafe din prezentul articol trebuie să fie introduse în termen de o lună, după caz, de la notificarea sau de la publicarea deciziei ori a recomandării.

În aceleași condiții, Curtea este competentă să se pronunțe asupra acțiunilor introduse de Parlamentul European pentru protejarea prerogativelor acestuia.”

Se introduce următorul capitol:

„CAPITOLUL V

CURTEA DE CONTURI

'

Articolul 45a

Curtea de Conturi asigură controlul conturilor.

Articolul 45b

Curtea de Conturi este constituită din doisprezece membri.

Membrii Curții de Conturi sunt aleși dintre persoanele care fac parte ori au făcut parte în țările lor din instituțiile de control financiar extern sau care au o calificare specială pentru această funcție. Aceștia sunt obligați să ofere toate garanțiile de independență.

Membrii Curții de Conturi sunt numiți pe o perioadă de șase ani de Consiliu, care hotărăște în unanimitate după consultarea Parlamentului European.

Cu toate acestea, la primele numiri, patru membri ai Curții de Conturi, desemnați prin tragere la sorți, primesc un mandat limitat la patru ani.

Membrii Curții de Conturi pot fi numiți din nou.

Membrii Curții de Conturi desemnează dintre ei pe președintele Curții de Conturi, pe o perioadă de trei ani. Mandatul acestuia poate fi reînnoit.

Membrii Curții de Conturi își exercită funcțiile în deplină independență, în interesul general al Comunității

În îndeplinirea îndatoririlor lor, aceștia nu solicită și nici nu acceptă instrucțiuni de la nici un guvern și de la nici un alt organism. Aceștia se abțin de la orice act incompatibil cu funcțiile lor.

Pe durata funcției lor, membrii Curții de Conturi nu pot exercita nici o altă activitate profesională, remunerată sau nu. La instalarea în funcție, aceștia își iau angajamentul solemn ca, pe durata exercitării funcției și după încetarea acesteia, să îndeplinească obligațiile care decurg din această funcție, în special datoria de onestitate și prudență în acceptarea anumitor funcții sau avantaje după încetarea funcției lor.

În afară de schimbarea ordinară și de deces, funcția de membru al Curții de Conturi încetează în mod individual prin demisie sau demitere, declarată de Curtea de Justiție în conformitate cu alineatul (7).

Persoana respectivă este înlocuită pentru restul mandatului.

În afară de cazul demiterii, membrii Curții de Conturi rămân în funcție până la înlocuirea lor.

Membrii Curții de Conturi pot fi destituiți din funcțiile lor și pot fi declarați decăzuți din dreptul la pensie sau la alte avantaje echivalente, numai în cazul în care Curtea de Justiție constată, la cererea Curții de Conturi, că au încetat să corespundă condițiilor cerute sau să îndeplinească obligațiile care decurg din funcția lor.

Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, stabilește condițiile de angajare și, în special, salariile, indemnizațiile și pensiile președintelui și ale membrilor Curții de Conturi. Consiliul stabilește de asemenea, hotărând cu aceeași majoritate, orice indemnizație care ține loc de salariu.

Dispozițiile Protocolului asupra privilegiilor și imunităților Comunităților Europene care se aplică judecătorilor Curții de Justiție se aplică de asemenea membrilor Curții de Conturi.

Articolul 45c

Curtea de Conturi examinează conturile tuturor veniturilor și cheltuielilor Comunității. Aceasta examinează de asemenea conturile tuturor veniturilor și cheltuielilor tuturor organismelor înființate de Comunitate, în măsura în care actul constitutiv nu exclude acest control.

Curtea de Conturi prezintă Parlamentului European și Consiliului o declarație de asigurare privind credibilitatea conturilor, precum și legalitatea și regularitatea operațiunilor înregistrate în aceste conturi.

Curtea de Conturi examinează legalitatea și regularitatea veniturilor și cheltuielilor menționate la alineatul 1 și se asigură că există o bună gestiune financiară.

Controlul veniturilor se efectuează pe baza constatărilor, precum și a vărsămintelor veniturilor Comunității.

Controlul cheltuielilor se efectuează pe baza angajamentelor, precum și a plăților.

Aceste controale pot fi efectuate înainte de încheierea conturilor exercițiului financiar avut în vedere.

Controlul se efectuează pe baza documentelor și, dacă este necesar, la fața locului, în celelalte instituții ale Comunității și în statele membre. Controlul în statele membre se desfășoară în colaborare cu instituțiile naționale de control sau, în cazul în care acestea nu dispun de competențele necesare, cu serviciile naționale competente. Aceste instituții sau servicii aduc la cunoștința Curții de Conturi dacă doresc să participe la control.

Orice document sau orice informație necesare pentru îndeplinirea misiunii Curții de Conturi sunt comunicate acesteia, la cererea sa, de celelalte instituții ale Comunității și de instituțiile naționale de control sau, în cazul în care acestea nu dispun de competențele necesare, de serviciile naționale competente.

Curtea de Conturi întocmește un raport anual după încheierea fiecărui exercițiu financiar. Acest raport se transmite celorlalte instituții ale Comunității și se publică în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene, însoțit de răspunsurile acestor instituții la observațiile Curții de Conturi.

În afară de aceasta, Curtea de Conturi își poate prezenta în orice moment observațiile, în special sub forma unor rapoarte speciale, asupra unor teme specifice și poate emite avize la cererea uneia dintre celelalte instituții ale Comunității.

Aceasta își adoptă rapoartele anuale, rapoartele speciale sau avizele cu majoritatea membrilor din care este constituită.

Aceasta sprijină Parlamentul European și Consiliul în exercitarea funcției lor de control al execuției bugetului.

În afară de aceasta, Curtea de Conturi întocmește anual un raport distinct asupra corectitudinii operațiunilor contabile altele decât cele privind cheltuielile și veniturile menționate la alineatul 1, precum și asupra corectitudinii gestiunii financiare a Comisiei privind aceste operațiuni. Aceasta întocmește acest raport în cel mult șase luni după sfârșitul exercițiului la care se referă contul și îl trimite Comisiei și Consiliului. Comisia comunică acest raport Parlamentului European.”

Articolul 78c se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 78c

Comisia execută bugetul administrativ în conformitate cu dispozițiile regulamentului adoptat ca aplicare a articolului 78h, pe propria răspundere și în limita creditelor disponibile, în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare.

Regulamentul prevede dispozițiile speciale care reglementează participarea fiecărei instituții la efectuarea propriilor sale cheltuieli.

În cadrul bugetului administrativ, Comisia poate proceda, în limitele și condițiile stabilite de regulamentul adoptat ca aplicare a articolului 78h, la efectuarea de viramente de credite, fie dintr-un capitol în altul, fie dintr-o subdiviziune în alta.”

Articolele 78e și 78f se abrogă.

Articolul 78g se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 78g

Parlamentul European, la recomandarea Consiliului care hotărăște cu majoritate calificată, descarcă de execuția bugetului administrativ Comisia. În acest scop, acesta examinează, după Consiliu, conturile și situația financiară menționate la articolul 78d, raportul anual al Curții de Conturi, însoțit de răspunsurile instituțiilor controlate la observațiile Curții de Conturi, precum și rapoartele speciale corespunzătoare ale acesteia.

Înainte de a da descărcare Comisiei sau în orice alt scop situat în cadrul exercitării atribuțiilor sale în domeniul execuției bugetului administrativ, Parlamentul European poate cere să audieze Comisia cu privire la efectuarea cheltuielilor sau la funcționarea sistemelor de control financiar. Comisia prezintă Parlamentului European, la cererea acestuia, orice informație necesară.

Comisia depune toate eforturile pentru a da curs observațiilor care însoțesc deciziile de descărcare și celorlalte observații ale Parlamentului European privind efectuarea cheltuielilor, precum și comentariilor care însoțesc recomandările de descărcare adoptate de Consiliu.

La cererea Parlamentului European sau a Consiliului, Comisia raportează cu privire la măsurile luate pe baza acestor observații și comentarii și, în special, cu privire la instrucțiunile date serviciilor însărcinate cu execuția bugetului administrativ. Aceste rapoarte se transmit și Curții de Conturi.”

Articolul 78h se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 78h

Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European și obținerea avizului Curții de Conturi:

stabilește regulamentele financiare care precizează în special procedurile privind întocmirea și execuția bugetului, precum și prezentarea și verificarea conturilor;

stabilește metodele și procedura prin care veniturile bugetare prevăzute de regimul resurselor proprii ale Comunităților se pun la dispoziția Comisiei și definește măsurile care trebuie aplicate pentru a face față, dacă este cazul, nevoilor de trezorerie;

stabilește regulile privind responsabilitatea controlorilor financiari, ordonatorilor de credite și contabililor și organizarea controlului activității acestora."

Se introduce următorul capitol:

„Articolul 78i

Pentru combaterea fraudei care aduce atingere intereselor financiare ale Comunității, statele membre iau aceleași măsuri ca cele destinate combaterii fraudei care aduce atingere propriilor interese financiare.

Fără a aduce atingere altor dispoziții ale prezentului tratat, statele membre își coordonează acțiunea care urmărește să protejeze interesele financiare ale Comunității împotriva fraudei. În acest scop, ele organizează, cu ajutorul Comisiei, o cooperare strânsă și periodică între serviciile competente ale administrațiilor lor.”

Articolul 79 litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

„(a) Prezentul tratat nu se aplică insulelor Ferøe.”

Articolele 96 și 98 se abrogă.

Titlul IV

Dispoziții DE MODIFICARE Tratatului de instituire a Comunității Europene a ENERGIEI ATOMICE

Articolul I

Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice se modifică în conformitate cu dispozițiile prezentului articol.

Articolul 3 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 3

Îndeplinirea sarcinilor încredințate Comunității este asigurată de:

un Parlament European,

un CONSILIU,

o COMISIE,

o CURTE DE JUSTIȚIE,

o CURTE DE CONTURI

Fiecare instituție acționează în limitele atribuțiilor care îi sunt conferite prin prezentul tratat.

Consiliul și Comisia sunt sprijinite de un Comitet Economic și Social care exercită funcții consultative.”

Se introduc următoarele articole:

„Articolul 107a

Parlamentul European, hotărând cu majoritatea membrilor săi, poate cere Comisiei să prezinte orice propunere corespunzătoare privind problemele care i se par că necesită elaborarea unui act comunitar pentru aplicarea prezentului tratat.

Articolul 107b

În îndeplinirea misiunilor sale, Parlamentul European poate, la cererea unui sfert dintre membrii săi, să constituie o comisie temporară de anchetă pentru a examina, fără a aduce atingere atribuțiilor conferite prin prezentul tratat altor instituții sau organe, acuzațiile privind infracțiuni sau la administrarea defectuoasă în aplicarea dreptului comunitar, cu excepția cazului în care faptele respective sunt cercetate de un organ jurisdicțional și atât timp cât procedura jurisdicțională nu a fost încheiată.

Comisia temporară de anchetă își încetează existența prin depunerea raportului său.

Normele privind exercitarea dreptului de anchetă se stabilesc de comun acord de Parlamentul European, de Consiliu și de Comisie.

Articolul 107c

Orice cetățean al Uniunii, precum și orice persoană fizică sau juridică având reședința sau sediul social într-un stat membru are dreptul de a adresa Parlamentului European, individual sau în asociere cu alți cetățeni sau cu alte persoane, o petiție privind un subiect care ține de domeniile de activitate ale Comunității și care îl/o privește în mod direct.

Articolul 107d

Parlamentul European numește un Ombudsman, împuternicit să primească plângeri de la orice cetățean al Uniunii sau de la orice persoană fizică sau juridică cu reședința sau sediul social într-un stat membru, care privesc cazuri de administrare defectuoasă în activitatea instituțiilor sau organelor comunitare, cu excepția Curții de Justiție și a Tribunalului de Primă Instanță aflate în exercițiul funcțiilor lor jurisdicționale.

Potrivit misiunii sale, Ombudsmanul inițiază investigații pe care le consideră justificate, fie din proprie inițiativă, fie pe baza plângerilor care i-au fost prezentate direct sau prin intermediul unui membru al Parlamentului European, cu excepția cazului în care faptele respective fac sau au făcut obiectul unei proceduri jurisdicționale. În cazul în care Ombudsmanul a constatat un caz de administrare defectuoasă, acesta sesizează instituția respectivă, care dispune de un termen de trei luni pentru a-i comunica poziția sa. Ombudsmanul prezintă apoi un raport Parlamentului European și instituției respective. Persoana care a formulat plângerea este informată cu privire la rezultatul acestor investigații.

În fiecare an, Ombudsmanul prezintă un raport Parlamentului European în legătură cu rezultatele investigațiilor sale.

Ombudsmanul este numit, după fiecare alegere a Parlamentului European, pentru durata legislaturii. Mandatul acestuia poate fi reînnoit.

Ombudsmanul poate fi declarat demis de Curtea de Justiție, la cererea Parlamentului European, în cazul în care nu mai îndeplinește condițiile necesare exercitării funcțiilor sale sau în care a comis o greșeală gravă.

Ombudsmanul își exercită funcțiile în deplină independență. În îndeplinirea îndatoririlor sale, acesta nu solicită și nici nu acceptă instrucțiuni de la vreun organism. Pe durata funcțiilor sale, Ombudsmanul nu poate exercita nici o altă activitate profesională, remunerată sau nu.

Parlamentul European stabilește statutul și condițiile generale de exercitare a funcțiilor Ombudsmanului, după avizul Comisiei și cu aprobarea Consiliului, hotărând cu majoritate calificată.”

Articolul 108 alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3) Parlamentul European va elabora proiecte în vederea organizării de alegeri prin vot universal direct după o procedură uniformă în toate statele membre.

Consiliul, hotărând în unanimitate, după avizul conform al Parlamentului European care se pronunță cu majoritatea membrilor săi, va stabili dispozițiile pe care le va recomanda spre adoptare statelor membre, în conformitate cu normele lor constituționale.”

Articolul 114 al doilea paragraf se completează cu următoarea teză:

„În acest caz, mandatul membrilor Comisiei numiți pentru a-i înlocui expiră la data la care ar fi trebuit să expire mandatul membrilor Comisiei obligați să-și abandoneze cu toții funcțiile.”

Se introduc următoarele articole:

„Articolul 116

Consiliul este format din câte un reprezentant la nivel ministerial al fiecărui stat membru, împuternicit să angajeze guvernul acestui stat membru.

Președinția este exercitată pe rând de fiecare stat membru al Consiliului, pe o perioadă de șase luni, în ordinea următoare a statelor membre:

în cursul unui prim ciclu de șase ani: Belgia, Danemarca, Germania, Grecia, Spania, Franța, Irlanda, Italia, Luxemburg, Țările de Jos, Portugalia, Regatul Unit;

în cursul următorului ciclu de șase ani: Danemarca, Belgia, Grecia, Germania, Franța, Spania, Italia, Irlanda, Țările de Jos, Luxemburg, Regatul Unit, Portugalia.

Articolul 117

Consiliul se întrunește la convocarea președintelui său, din inițiativa acestuia, a unuia dintre membrii săi sau a Comisiei.”

Se introduce următorul articol:

„Articolul 121

Un comitet constituit din reprezentanții permanenți ai statelor membre are misiunea de a pregăti lucrările Consiliului și de a îndeplini mandatele care îi sunt încredințate de acesta.

Consiliul este sprijinit de un Secretariat General, aflat sub conducerea unui secretar general. Secretarul general este numit de Consiliu, care hotărăște în unanimitate.

Consiliul decide în privința organizării Secretariatului General.

Consiliul își adoptă regulamentul de procedură.”

Se introduce următorul articol:

„Articolul 123

Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, stabilește salariile, indemnizațiile și pensiile președintelui și ale membrilor Comisiei, ale președintelui, judecătorilor, avocaților generali și grefierului Curții de Justiție. Consiliul stabilește de asemenea, cu aceeași majoritate, orice indemnizație care ține loc de salariu.”

Se introduc următoarele articole:

„Articolul 125

Comisia publică în fiecare an, cu cel puțin o lună înainte de deschiderea sesiunii Parlamentului European, un raport general privind activitatea Comunității.

Articolul 126

Comisia este constituită din șaptesprezece membri, aleși pe baza competenței lor generale și care oferă toate garanțiile de independență.

Numărul membrilor Comisiei poate fi modificat de Consiliu, hotărând în unanimitate.

Numai cetățenii statelor membre pot fi membri ai Comisiei.

Comisia trebuie să cuprindă cel puțin un cetățean din fiecare stat membru, fără ca numărul membrilor care au cetățenia aceluiași stat membru să fie mai mare de doi.

Membrii Comisiei își exercită funcțiile în deplină independență, în interesul general al Comunității.

În îndeplinirea îndatoririlor lor, aceștia nu solicită și nici nu acceptă instrucțiuni de la nici un guvern și de la nici un organism. Aceștia se abțin de la orice act incompatibil cu funcțiile lor. Fiecare stat membru se angajează să respecte acest principiu și să nu încerce să influențeze membrii Comisiei în îndeplinirea sarcinilor lor.

Pe durata funcției lor, membrii Comisiei nu pot exercita nici o altă activitate profesională, remunerată sau nu. La instalarea în funcție, aceștia își iau angajamentul solemn ca, pe durata exercitării funcției și după încetarea acesteia, să îndeplinească obligațiile care decurg din această funcție, în special datoria de onestitate și prudență în acceptarea anumitor funcții sau avantaje după încetarea funcției lor. În cazul încălcării acestor obligații, Curtea de Justiție, sesizată de Consiliu sau de Comisie, poate, după caz, să pronunțe demiterea membrului respectiv în condițiile articolului 129, sau să-l declare decăzut din dreptul la pensie ori la alte avantaje echivalente.

Articolul 127

Membrii Comisiei sunt numiți pe o perioadă de cinci ani, în conformitate cu procedura menționată la alineatul (2), sub rezerva articolului 114, dacă este cazul.

Mandatul acestora poate fi reînnoit.

Guvernele statelor membre desemnează de comun acord, după consultarea Parlamentului European, persoana pe care intenționează să o numească președinte al Comisiei.

Guvernele statelor membre, consultându-se cu președintele desemnat, desemnează celelalte persoane pe care intenționează să le numească membri ai Comisiei.

Președintele și ceilalți membri ai Comisiei astfel desemnați sunt supuși, împreună, unui vot de aprobare al Parlamentului European. După aprobarea Parlamentului European, președintele și ceilalți membri ai Comisiei sunt numiți, de comun acord, de guvernele statelor membre.

Alineatele (1) și (2) se aplică pentru prima dată președintelui și celorlalți membri ai Comisiei al căror mandat începe la 7 ianuarie 1995.

Președintele și ceilalți membri ai Comisiei al căror mandat începe la 7 ianuarie 1993 sunt numiți de comun acord de guvernele statelor membre. Mandatul acestora expiră la 6 ianuarie 1995.

Articolul 128

În afară de schimbarea ordinară și de deces, funcția de membru al Comisiei încetează în mod individual, prin demisie sau demitere.

Persoana respectivă este înlocuită pentru restul mandatului de un nou membru, numit de comun acord de guvernele statelor membre. Consiliul, hotărând în unanimitate, poate decide că nu este cazul să se procedeze la înlocuire.

În caz de demisie sau de deces, președintele este înlocuit pentru restul mandatului. Pentru înlocuirea acestuia se aplică procedura menționată la articolul 127 alineatul (2).

În afară de cazul demiterii menționate la articolul 129, membrii Comisiei rămân în funcție până la înlocuirea lor.

Articolul 129

În cazul în care nu mai îndeplinește condițiile necesare exercitării funcțiilor sale sau în care a comis o greșeală gravă, orice membru al Comisiei poate fi declarat demis de Curtea de Justiție, la cererea Consiliului sau a Comisiei.

Articolul 130

Comisia poate numi unul sau doi vicepreședinți dintre membrii săi.

Articolul 131

Consiliul și Comisia se consultă reciproc și organizează, de comun acord, modalitățile de colaborare.

Comisia își stabilește regulamentul de procedură pentru a asigura funcționarea sa și a serviciilor sale în condițiile prevăzute de prezentul tratat. Acesta asigură publicarea acestui regulament.

Articolul 132

Hotărârile Comisiei sunt valabil adoptate cu majoritatea numărului de membri menționat la articolul 126.

Comisia se poate întruni în mod valabil numai în prezența numărului de membri stabilit de regulamentul de procedură.”

Articolul 133 se abrogă.

Articolul 137 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 137

Curtea de Justiție este formată din treisprezece judecători.

Curtea de Justiție se întrunește în ședință plenară. Cu toate acestea, Curtea poate crea în cadrul său camere, constituite fiecare din trei sau cinci judecători, fie pentru a lua anumite măsuri de instrucție, fie pentru a judeca anumite categorii de cauze, în condițiile prevăzute de un regulament stabilit în acest scop.

Curtea de Justiție se întrunește în ședință plenară la solicitarea unui stat membru sau a unei instituții comunitare care este parte în proces.

În cazul în care Curtea de Justiție solicită acest lucru, Consiliul, hotărând în unanimitate, poate mări numărul judecătorilor și aduce adaptările necesare paragrafelor al doilea și al treilea și articolului 139 paragraful al doilea.”

Articolul 140a se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 140a

Pe lângă Curtea de Justiție funcționează un tribunal însărcinat să soluționeze în primă instanță, în condițiile stabilite de statut, anumite categorii de acțiuni, sub rezerva unui recurs în fața Curții de Justiție, limitat la chestiuni de drept, în condițiile stabilite la alineatul (2). Tribunalul de primă instanță nu are competența să soluționeze chestiuni preliminare prezentate în temeiul articolului 150.

La cererea Curții de Justiție și după consultarea Parlamentului European și a Comisiei, Consiliul, hotărând în unanimitate, stabilește categoriile de acțiuni menționate la alineatul (1) și componența Tribunalului de Primă Instanță, și adoptă modificările și dispozițiile complementare necesare Statutului Curții de Justiție. Cu excepția cazului în care există o decizie contrară a Consiliului, dispozițiile prezentului tratat care privesc Curtea de Justiție și în special dispozițiile Protocolului asupra Statutului Curții de Justiție se aplică Tribunalului de Primă Instanță.

Membrii Tribunalului de Primă Instanță sunt aleși dintre persoane care oferă toate garanțiile de independență și care au capacitatea cerută pentru exercitarea funcțiilor jurisdicționale; aceștia sunt numiți de comun acord, pe o perioadă de șase ani, de guvernele statelor membre. O reînnoire parțială are loc la fiecare trei ani. La încetarea mandatului, membrii pot fi numiți din nou.

Tribunalul de Primă Instanță își stabilește regulamentul de procedură în acord cu Curtea de Justiție. Acest regulament se supune aprobării unanime a Consiliului.”

Articolul 143 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 143

În cazul în care Curtea de Justiție constată că un stat membru nu și-a îndeplinit vreuna dintre obligațiile care îi revin în conformitate cu prezentul tratat, acest stat este obligat să ia măsurile necesare pentru a îndeplini hotărârea Curții de Justiție.

În cazul în care Comisia consideră că statul respectiv nu a luat aceste măsuri, ea emite, după ce a dat acestui stat posibilitatea să-și prezinte observațiile, un aviz motivat cu precizarea punctelor asupra cărora statul membru în cauză nu s-a conformat hotărârii Curții de Justiție.

În cazul în care statul membru respectiv nu a luat măsurile pe care le presupune executarea hotărârii Curții în termenul stabilit de Comisie, aceasta poate sesiza Curtea de Justiție. Acesta stabilește cuantumul sumei forfetare sau al penalităților cu titlu cominatoriu pe care le consideră corespunzătoare împrejurărilor și pe care statul membru respectiv este obligat să le plătească.

În cazul în care Curtea de Justiție constată că statul membru nu s-a conformat hotărârii sale, aceasta îi poate impune plata unei sume forfetare sau a unor penalități cu titlu cominatoriu.

Această procedură nu aduce atingere articolului 142.”

Articolul 146 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 146

Curtea de Justiție controlează legalitatea actelor Consiliului sau ale Comisiei, altele decât recomandările și avizele, și a actelor Parlamentului European destinate să producă efecte juridice fată de terți.

În acest scop, Curtea este competentă să se pronunțe asupra acțiunilor introduse de un stat membru, de Consiliu sau de Comisie, pe motive de necompetență, nerespectare a cerințelor procedurale esențiale, încălcare a prezentului tratat sau a oricărei norme de drept privind aplicarea sa, ori de abuz de putere.

În aceleași condiții, Curtea este competentă să se pronunțe asupra acțiunilor introduse de Parlamentul European pentru protejarea prerogativelor sale.

Orice persoană fizică sau juridică poate introduce, în aceleași condiții, o acțiune împotriva deciziilor al căror destinatar este și împotriva deciziilor care, deși luate sub aparența unui regulament sau a unei decizii adresate unei alte persoane, o privesc în mod direct și individual.

Acțiunile menționate de prezentul articol trebuie să fie introduse în termen de două luni, după caz, fie de la publicarea actului, fie de la notificarea sa reclamantului, fie, în lipsă, de la data la care reclamantul a luat cunoștință de actul respectiv.”

Notă. De asemenea, prin procesul verbal încheiat la 26.6.1999, articolul 156 a fost modificat după cum urmează:

"În pofida expirării termenului prevăzut în articolul 146 al cincilea paragraf, în cazul unui litigiu care privește un regulament al Consiliului sau al Comisiei, oricare dintre părți se poate prevala de mijloacele prevăzute în articolul 146 al doilea paragraf pentru a invoca în fața Curții de Justiție inaplicabilitatea acestui regulament."^[1]

Se introduce următoarea secțiune:

„Secțiunea V

Curtea de Conturi

'

Articolul 160a

Curtea de Conturi asigură controlul conturilor.

Articolul 160b

Curtea de Conturi este constituită din doisprezece membri.

Membrii Curții de Conturi sunt aleși dintre persoanele care fac parte ori au făcut parte în țările lor din instituțiile de control financiar extern sau care au o calificare specială pentru această funcție. Aceștia sunt obligați să ofere toate garanțiile de independență.

Membrii Curții de Conturi sunt numiți pe o perioadă de șase ani de Consiliu, care hotărăște în unanimitate după consultarea Parlamentului European.

Cu toate acestea, la primele numiri, patru membri ai Curții de Conturi, desemnați prin tragere la sorți, primesc un mandat limitat la patru ani.

Membrii Curții de Conturi pot fi numiți din nou.

Membrii Curții de Conturi desemnează dintre ei pe președintele Curții de Conturi, pe o perioadă de trei ani. Mandatul acestuia poate fi reînnoit.

Membrii Curții de Conturi își exercită funcțiile în deplină independență, în interesul general al Comunității

În îndeplinirea îndatoririlor lor, aceștia nu solicită și nici nu acceptă instrucțiuni de la nici un guvern și de la nici un alt organism. Aceștia se abțin de la orice act incompatibil cu funcțiile lor.

Pe durata funcției lor, membrii Curții de Conturi nu pot exercita nici o altă activitate profesională, remunerată sau nu. La instalarea în funcție, aceștia își iau angajamentul solemn ca, pe durata exercitării funcției și după încetarea acesteia, să îndeplinească obligațiile care decurg din această funcție, în special datoria de onestitate și prudență în acceptarea anumitor funcții sau avantaje după încetarea funcției lor.

În afară de schimbarea ordinară și de deces, funcția de membru al Curții de Conturi încetează în mod individual prin demisie sau demitere, declarată de Curtea de Justiție în conformitate cu alineatul (7).

Persoana respectivă este înlocuită pentru restul mandatului.

În afară de cazul demiterii, membrii Curții de Conturi rămân în funcție până la înlocuirea lor.

Membrii Curții de Conturi pot fi destituiți din funcțiile lor și pot fi declarați decăzuți din dreptul la pensie sau la alte avantaje echivalente, numai în cazul în care Curtea de Justiție constată, la cererea Curții de Conturi, că au încetat să corespundă condițiilor cerute sau să îndeplinească obligațiile care decurg din funcția lor.

Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, stabilește condițiile de angajare și, în special, salariile, indemnizațiile și pensiile președintelui și ale membrilor Curții de Conturi. Consiliul stabilește de asemenea, hotărând cu aceeași majoritate, orice indemnizație care ține loc de salariu.

Dispozițiile Protocolului asupra privilegiilor și imunităților Comunităților Europene care se aplică judecătorilor Curții de Justiție se aplică de asemenea membrilor Curții de Conturi.

Articolul 160c

Curtea de Conturi examinează conturile tuturor veniturilor și cheltuielilor Comunității. Aceasta examinează de asemenea conturile tuturor veniturilor și cheltuielilor tuturor organismelor înființate de Comunitate, în măsura în care actul constitutiv nu exclude acest control.

Curtea de Conturi prezintă Parlamentului European și Consiliului o declarație de asigurare privind credibilitatea conturilor, precum și legalitatea și corectitudinea operațiunilor înregistrate în aceste conturi.

Curtea de Conturi examinează legalitatea și corectitudinea veniturilor și cheltuielilor și se asigură că există o bună gestiune financiară.

Controlul veniturilor se efectuează pe baza constatărilor, precum și a vărsămintelor veniturilor Comunității.

Controlul cheltuielilor se efectuează pe baza angajamentelor, precum și a plăților.

Aceste controale pot fi efectuate înainte de încheierea conturilor exercițiului financiar respectiv.

Controlul se efectuează pe baza documentelor și, dacă este necesar, la fața locului, în celelalte instituții ale Comunității și în statele membre. Controlul în statele membre se desfășoară în colaborare cu instituțiile naționale de control sau, în cazul în careacestea nu dispun de competențele necesare, cu serviciile naționale competente. Aceste instituții sau servicii aduc la cunoștința Curții de Conturi în cazul în caredoresc să participe la control.

Orice document sau orice informație necesare pentru îndeplinirea misiunii Curții de Conturi sunt comunicate acesteia, la cererea sa, de celelalte instituții ale Comunității și de instituțiile naționale de control sau, în cazul în care acestea nu dispun de competențele necesare, de serviciile naționale competente.

Curtea de Conturi întocmește un raport anual după încheierea fiecărui exercițiu financiar. Acest raport se transmite celorlalte instituții ale Comunității și se publică în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene, însoțit de răspunsurile acestor instituții la observațiile Curții de Conturi.

În afară de aceasta, Curtea de Conturi își poate prezenta în orice moment observațiile, în special sub forma unor rapoarte speciale, asupra unor teme specifice și poate emite avize la cererea uneia dintre celelalte instituții ale Comunității.

Aceasta își adoptă rapoartele anuale, rapoartele speciale sau avizele cu majoritatea membrilor din care este constituită.

Aceasta sprijină Parlamentul European și Consiliul în exercitarea funcției lor de control al execuției bugetului.”

Articolul 166 se înlocuiește cu următorul text:

Articolul 166

Numărul membrilor Comitetului Economic și Social se stabilește după cum urmează:

Belgia	12
Danemarca	9
Germania	24
Grecia	12
Spania	21
Franța	24
Irlanda	9
Italia	24
Luxemburg	6
Țările de Jos	12
Portugalia	12
Marea Britanie	24

Membrii Comitetului sunt numiți de Consiliu, hotărând în unanimitate, pe o perioadă de patru ani. Mandatul acestora poate fi reînnoit.

Membrii Comitetului nu pot fi legați prin mandat imperativ. Aceștia își exercită funcțiile în deplină independență, în interesul general al Comunității.

Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, stabilește indemnizațiile membrilor Comitetului.”

Articolul 168 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 168

Comitetul își desemnează dintre membrii săi președintele și biroul, pentru o perioadă de doi ani.

Comitetul își stabilește regulamentul de procedură.

Comitetul este convocat de președintele său, la cererea Consiliului sau a Comisiei. Acesta se poate de asemenea întruni și din proprie inițiativă.”

Articolul 170 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 170

Comitetul este consultat în mod obligatoriu de Consiliu sau de Comisie în cazurile menționate de prezentul tratat. Comitetul poate fi consultat de aceste instituții în toate cazurile în care acestea consideră oportun. Comitetul poate lua inițiativa emiterii unui aviz în toate cazurile în care consideră oportun.

În cazul în care consideră necesar, Consiliul sau Comisia acordă Comitetului un termen pentru a-și prezenta avizul, termen care nu poate fi mai mic de o lună, începând de la data la care comunicarea este adresată președintelui în acest scop. După expirarea termenului, se poate trece peste lipsa avizului.

Avizul Comitetului și avizul secțiunii specializate, precum și un proces verbal al deliberărilor se transmit Consiliului și Comisiei.”

Articolul 172 alineatele (1), (2) și (3) se abrogă.

Articolul 173 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 173

Bugetul este finanțat integral din resurse proprii, fără a aduce atingere altor venituri.

Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European, adoptă dispozițiile privind sistemul de resurse proprii al Comunității a căror adoptare o recomandă statelor membre, în conformitate cu normele lor constituționale.”

Se introduce următorul articol:

„Articolul 173a

În scopul asigurării disciplinei bugetare, Comisia nu propune acte comunitare, nu-și modifică propunerile și nu adoptă măsuri de execuție care ar putea influența semnificativ bugetul, fără să dea asigurarea că respectivele propuneri sau măsuri pot fi finanțate în limita resurselor proprii ale Comunității care decurg din dispozițiile stabilite de Consiliu în conformitate cu articolul 173.”

Articolul 179 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 179

Comisia execută bugetul în conformitate cu dispozițiile regulamentului adoptat ca aplicare a articolului 183, pe propria răspundere și în limita creditelor alocate, în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare.

Regulamentul prevede dispozițiile speciale care reglementează participarea fiecărei instituții la efectuarea propriilor sale cheltuieli.

În cadrul bugetului, Comisia poate proceda, în limitele și condițiile stabilite de regulamentul adoptat ca aplicare a articolului 183, la efectuarea de viramente de credite, fie dintr-un capitol în altul, fie dintr-o subdiviziune în alta.”

Articolul 180 și 180a se abrogă.

Articolul 180b se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 180b

Parlamentul European, la recomandarea Consiliului care hotărăște cu majoritate calificată, descarcă de execuția bugetului Comisia. În acest scop, acesta examinează, după Consiliu, conturile și bilanțul financiar menționate la articolul 179a, raportul anual al Curții de Conturi, însoțit de răspunsurile instituțiilor controlate la observațiile Curții de Conturi, precum și rapoartele speciale corespunzătoare ale acesteia.

Înainte de a da descărcare Comisiei sau în orice alt scop situat în cadrul exercitării atribuțiilor sale în domeniul execuției bugetare, Parlamentul European poate cere să audieze Comisia cu privire la efectuarea cheltuielilor sau la funcționarea sistemelor de control financiar. Comisia prezintă Parlamentului European, la cererea acestuia, orice informație necesară.

Comisia depune toate eforturile pentru a da curs observațiilor care însoțesc deciziile de descărcare și celorlalte observații ale Parlamentului European privind efectuarea cheltuielilor, precum și comentariilor care însoțesc recomandările de descărcare adoptate de Consiliu.

La cererea Parlamentului European sau a Consiliului, Comisia raportează cu privire la măsurile luate pe baza acestor observații și comentarii și, în special, cu privire la instrucțiunile date serviciilor însărcinate cu execuția bugetului. Aceste rapoarte se transmit și Curții de Conturi.”

Articolul 183 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 183

Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European și obținerea avizului Curții de Conturi:

stabilește regulamentele financiare care precizează în special procedurile privind întocmirea și execuția bugetului, precum și prezentarea și verificarea conturilor;

stabilește metodele și procedura prin care veniturile bugetare prevăzute de regimul resurselor proprii ale Comunității se pun la dispoziția Comisiei și definește măsurile care trebuie aplicate pentru a face față, dacă este cazul, nevoilor de trezorerie;

stabilește regulile privind responsabilitatea controlorilor financiari, ordonatorilor de credite și contabililor și organizarea controlului activității acestora."

Se introduce următorul articol:

„Articolul 183a

Pentru combaterea fraudei care aduce atingere intereselor financiare ale Comunității, statele membre iau aceleași măsuri ca cele destinate combaterii fraudei care aduce atingere propriilor interese financiare.

Fără a aduce atingere altor dispoziții ale prezentului tratat, statele membre își coordonează acțiunea care urmărește să protejeze interesele financiare ale Comunității împotriva fraudei. În acest scop, acestea organizează, cu ajutorul Comisiei, o cooperare strânsă și periodică între serviciile competente ale administrațiilor lor.”

Articolul 198 litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

„(a) Prezentul tratat nu se aplică insulelor Féroé.”

Articolul 201 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 201

Comunitatea stabilește o strânsă colaborare cu Organizația de Cooperare și Dezvoltare Economică, ale cărei modalități se stabilesc de comun acord.”

Articolele 204 și 205 se abrogă.

Articolul 206 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 206

Comunitatea poate încheia acorduri cu unul sau mai multe state sau organizații internaționale pentru a crea o asociere caracterizată de drepturi și obligații reciproce, de acțiuni comune și proceduri speciale.

Aceste acorduri sunt încheiate de Consiliu, hotărând în unanimitate după consultarea Parlamentului European.

În cazul în care aceste acorduri necesită modificări ale prezentului tratat, modificările trebuie mai întâi adoptate în conformitate cu procedura menționată la articolul N din Tratatul privind Uniunea Europeană.”

Note

↑ Proces verbal încheiat la Roma la 26.6.1999 (JO C 323, 11.11.1999, p. 1).

Titlul V

Dispoziții PRIVIND POLITICA EXTERNĂ ȘI DE SECURITATE comunĂ

Articolul J

Se instituie o politică externă și de securitate comună, reglementată de dispozițiile următoare.

Articolul J.1

Uniunea și statele sale membre definesc și pun în aplicare o politică externă și de securitate comună, reglementată de dispozițiile prezentului tratat și cuprinzând toate domeniile politicii externe și de securitate.

Obiectivele politicii externe și de securitate comune sunt:

salvgardarea valorilor comune, a intereselor fundamentale și a independenței Uniunii;

consolidarea securității Uniunii și a statelor sale membre, sub toate formele;

menținerea păcii și întărirea securității internaționale, în conformitate cu principiile Cartei Organizației Națiunilor Unite, precum și cu principiile Actului Final de la Helsinki și cu obiectivele Cartei de la Paris;

promovarea cooperării internaționale;

dezvoltarea și consolidarea democrației și a statului de drept, precum și respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Uniunea urmărește realizarea acestor obiective:

Prin instituirea unei cooperări sistematice între statele membre în conducerea politicii lor, în conformitate cu articolul J.2;

Prin punerea în aplicare, în mod treptat și în conformitate cu articolul J.3, a acțiunilor comune în domeniile în care statele membre au interese comune importante.

Statele membre susțin activ și fără rezerve politica externă și de securitate a Uniunii, într-un spirit de loialitate și de solidaritate reciprocă. Acestea se abțin de la orice acțiune contrară intereselor Uniunii sau susceptibilă de a dăuna eficacității sale ca forță coerentă în relațiile internaționale. Consiliul veghează la respectarea acestor principii.

Articolul J.2

Statele membre se informează reciproc și se pun de acord în cadrul Consiliului asupra tuturor problemelor de politică externă și de securitate care prezintă un interes general, pentru a asigura că influența lor combinată se exercită în modul cel mai eficient, prin convergența acțiunilor lor.

De fiecare dată când consideră necesar, Consiliul stabilește o poziție comună.

Statele membre veghează la conformitatea politicilor lor naționale cu pozițiile comune.

Statele membre își coordonează acțiunile în cadrul organizațiilor internaționale și cu ocazia conferințelor internaționale. Ele susțin poziții comune în cadrul acestor foruri.

În cadrul organizațiilor internaționale și cu ocazia conferințelor internaționale la care nu participă toate statele membre, statele participante susțin pozițiile comune.

Articolul J.3

Procedura de adoptare a unei acțiuni comune în domeniile care țin de politica externă și de securitate este următoarea:

Consiliul hotărăște, pe baza orientărilor generale ale Consiliului European, că o chestiune va face obiectul unei acțiuni comune. În cazul în care Consiliul stabilește principul unei acțiuni comune, acesta definește domeniul de aplicare, obiectivele generale și particulare pe care Uniunea și le stabilește în această acțiune, precum și mijloacele, procedurile, condițiile și, în cazul în care este necesar, durata, care sunt necesare punerii ei în aplicare.

La adoptarea acțiunii comune și în orice stadiu al desfășurării sale, Consiliul stabilește problemele pentru care deciziile trebuie luate cu majoritate calificată.

Pentru hotărârile Consiliului care necesită majoritatea calificată în conformitate cu primul paragraf, voturile membrilor sunt ponderate în conformitate cu articolul 148 alineatul (2) din tratatul de instituire a Comunității Europene și hotărârile se adoptă în cazul în care întrunesc cel puțin cincizeci și patru de voturi exprimând votul favorabil a cel puțin opt membri;

În cazul în care se produce o modificare a împrejurărilor care are un impact evident asupra unei chestiuni care face obiectul unei acțiuni comune, Consiliul procedează la revizuirea principiilor și obiectivelor acestei acțiuni și adoptă deciziile necesare. Atât timp cât Consiliul nu a hotărât, acțiunea comună este menținută;

Acțiunile comune angajează statele membre în luările lor de poziție și în conducerea acțiunii lor;

Orice luare de poziție sau orice acțiune preconizată de un stat membru ca aplicare a unei acțiuni comune face obiectul unei informări într-un termen care să permită, dacă este necesar, o concertare prealabilă în cadrul Consiliului. Obligația de informare prealabilă nu se aplică măsurilor care constituie o simplă transpunere pe plan intern a deciziilor Consiliului;

În caz de necesitate imperioasă ca urmare a evoluției situației și în lipsa unei decizii a Consiliului, statele membre pot lua de urgență măsurile care se impun, ținând seama de obiectivele generale ale acțiunii comune. Statul membru care ia astfel de măsuri informează imediat Consiliul despre aceasta;

În cazul unor dificultăți majore legate de aplicarea unei acțiuni comune, un stat membru sesizează Consiliul, care deliberează și caută soluțiile cele mai potrivite. Aceste soluții nu pot fi în contradicție cu obiectivele acțiunii și nici nu pot dăuna eficacității acestuia.

Articolul J.4

Politica externă și de securitate comună include totalitatea chestiunilor privind securitatea Uniunii Europene, inclusiv stabilirea în perspectivă a unei politici de apărare comune, care ar putea conduce, la momentul potrivit, la o apărare comună.

Uniunea cere Uniunii Europei Occidentale (UEO), care face parte integrantă din dezvoltarea Uniunii Europene, să elaboreze și să pună în practică deciziile și acțiunile Uniunii care au implicații în domeniul apărării. Consiliul, în acord cu instituțiile UEO, adoptă măsurile practice necesare în acest scop.

Chestiunile care au implicații în domeniul apărării și care sunt reglementate de prezentul articol nu se supun procedurilor stabilite la articolul J.3.

Politica Uniunii, în înțelesul prezentului articol, nu aduce atingere caracterului specific al politicii de securitate și de apărare a anumitor state membre, aceasta respectând obligațiile care decurg din Tratatul Atlanticului de Nord pentru anumite state membre și fiind compatibilă cu politica comună de securitate și de apărare stabilită în acel cadru.

Prezentul articol nu se opune dezvoltării unei cooperări mai strânse între două sau mai multe state membre la nivel bilateral, în cadrul UEO și al Alianței Atlantice, în măsura în care această cooperare nu contravine cooperării menționate de prezentul titlu și nici nu o îngrădește.

În scopul de a promova realizarea obiectivului prezentului tratat și ținând seama de termenul stabilit pentru 1998 în cadrul articolului XII din Tratatul de la Bruxelles, prezentul articol poate fi revizuit în conformitate cu articolul N alineatul (2), pe baza unui raport pe care Consiliul îl va prezenta în 1996 Consiliului European, și care conține o evaluare a progreselor realizate și a experienței dobândite până în acel moment.

Articolul J.5

Președinția reprezintă Uniunea în problemele care privesc politica externă și de securitate comună.

Președinția este răspunzătoare pentru punerea în aplicare a acțiunilor comune; în această calitate, președenția exprimă în principiu poziția Uniunii în organizațiile internaționale și în cadrul conferințelor internaționale.

În îndeplinirea sarcinilor menționate la alineatele (1) și (2), președinția este sprijinită, dacă este cazul, de statul membru care a exercitat președinția precedentă și de cel care va exercita președinția următoare. Comisia este pe deplin asociată la îndeplinirea acestor sarcini.

Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului J.2 alineatul (3) și ale articolului J.3 punctul (4), statele membre reprezentate în organizațiile internaționale sau în conferințele internaționale în care nu toate statele membre sunt reprezentate le informează pe acestea din urmă cu privire la orice chestiune de interes comun.

Statele membre care fac parte și din Consiliul de Securitate al Organizației Națiunilor Unite se vor pune de acord și vor informa complet celelalte state membre. Statele membre care sunt membri permanenți ai Consiliului de Securitate vor asigura, în exercitarea funcțiilor lor, apărarea pozițiilor și intereselor Uniunii, fără a aduce atingere obligațiilor care le revin în conformitate cu dispozițiile Cartei Organizației Națiunilor Unite.

Articolul J.6

Misiunile diplomatice și consulare ale statelor membre și delegațiile Comisiei în țările terțe și la conferințele internaționale, precum și reprezentanțele lor pe lângă organizațiile internaționale se pun de acord pentru a asigura respectarea și punerea în aplicare a pozițiilor comune și a acțiunilor comune adoptate de Consiliu.

Ele își aprofundează cooperarea prin schimbul informații, prin evaluări comune și participând la punerea în aplicare a dispozițiilor articolului 8c din Tratatul de instituire a Comunității Europene.

Articolul J.7

Președinția consultă Parlamentul European cu privire la aspectele principale și la opțiunile fundamentale din domeniul politicii externe și de securitate comune și veghează ca punctele de vedere ale Parlamentului European să fie luate în considerare în mod corespunzător. Parlamentul European este informat periodic de președinție și de Comisie asupra evoluției politicii externe și de securitate a Uniunii.

Parlamentul European poate adresa întrebări sau formula recomandări destinate Consiliului. Anual, în Parlament are loc o dezbatere privind progresele realizate în domeniul aplicării politicii externe și de securitate comune.

Articolul J.8

Consiliul European definește principiile și orientările generale ale politicii externe și de securitate comune.

Consiliul ia deciziile necesare pentru definirea și aplicarea politicii externe și de securitate comune pe baza orientărilor generale stabilite de Consiliul European. Acesta veghează la unitatea, coerența și eficacitatea acțiunilor Uniunii.

Consiliul hotărăște în unanimitate, ce excepția chestiunilor de procedură și în cazul menționat la articolul J.3 punctul (2).

Orice stat membru sau Comisia poate sesiza Consiliul în legătură cu orice chestiune privind politica externă și de securitate comună și poate înainta propuneri Consiliului.

În cazurile în care se impune o decizie rapidă, președinția convoacă, fie din oficiu, fie la cererea Comisiei sau a unui stat membru, în termen de patruzeci și opt de ore sau, în caz de necesitate absolută, într-un termen mai scurt, o reuniune extraordinară a Consiliului.

Fără a aduce atingere articolului 151 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, un comitet politic format din directori politici urmărește situația internațională în domeniile privind politica externă și de securitate comună și contribuie la definirea politicilor, prin emiterea de avize destinate Consiliului, la cererea acestuia sau din proprie inițiativă. Comitetul supraveghează, de asemenea, aplicarea politicilor convenite, fără a aduce atingere competențelor președinției și Comisiei.

Articolul J.9

Comisia este pe deplin asociată la activitățile din domeniul politicii externe și de securitate comună.

Articolul J.10

Cu ocazia unei revizuiri eventuale a dispozițiilor privind securitatea în conformitate cu articolul J.4, conferința care este convocată în acest scop examinează de asemenea dacă sunt necesare alte amendamente ale dispozițiilor privind politica externă și de securitate comună.

Articolul J.11

Dispozițiile menționate la articolele 137, 138, 139-142, 146, 147, 150-153, 157-163 și 217 din Tratatul de instituire a Comunității Europene se aplică dispozițiilor privind domeniile menționate de prezentul titlu.

Cheltuielile administrative ale instituțiilor, rezultând din dispozițiile privind politica externă și de securitate comună sunt în sarcina bugetului Comunităților Europene.

Consiliul poate de asemenea:

fie să hotărască în unanimitate că cheltuielile operaționale rezultând din aplicarea dispozițiilor menționate se suportă de la bugetul Comunităților Europene; în acest caz, se aplică procedura bugetară menționată de Tratatul de instituire a Comunității Europene;

fie să constate că astfel de cheltuieli se suportă de statele membre, eventual pe baza unei grile de repartiție care rămâne de stabilit.

Titlul VI

Dispoziții PRIVIND cooperarea în domeniile justiției și afacerilor interne

Articolul K

Cooperarea în domeniile justiției și afacerilor interne este reglementată de dispozițiile următoare.

Articolul K.1

În scopul realizării obiectivelor Uniunii, în special a liberei circulații a persoanelor, și fără a aduce atingere competențelor Comunității Europene, statele membre consideră domeniile următoare ca fiind probleme de interes comun:

politica de azil;

regulile privind trecerea frontierelor externe ale statelor membre de către persoane și exercitarea controlului asupra acestei treceri;

politica de imigrare și politica față de resortisanții țărilor terțe:

condițiile de intrare și de circulație ale resortisanților din țările terțe pe teritoriul statelor membre;

condițiile de ședere ale resortisanților țărilor terțe pe teritoriul statelor membre, inclusiv reîntregirea familiei și accesul pe piața forței de muncă;

lupta împotriva imigrației, șederii și muncii ilegale a resortisanților țărilor terțe pe teritoriul statelor membre;

lupta împotriva toxicomaniei în măsura în care acest domeniu nu este reglementat de punctele (7), (8) și (9);

lupta împotriva fraudei de dimensiuni internaționale în măsura în care acest domeniu nu este reglementat de punctele (7), (8) și (9);

cooperarea judiciară în domeniul civil;

cooperarea judiciară în domeniul penal;

cooperarea vamală;

cooperarea polițienească în vederea prevenirii și a luptei împotriva terorismului, traficului ilegal de droguri și a altor forme grave de criminalitate internațională, inclusiv, dacă este necesar, anumite aspecte ale cooperării vamale, în legătură cu organizarea la scara Uniunii a unui sistem de schimburi de informații în cadrul unui Birou European de Poliție (Europol).

Articolul K.2

Chestiunile menționate la articolul K.1 sunt tratate cu respectarea Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, din 4 noiembrie 1950, și a Convenției privind statutul refugiaților, din 28 iulie 1951, și ținând seama de protecția acordată de statele membre persoanelor persecutate din motive politice.

Prezentul titlu nu aduce atingere exercitării responsabilităților care revin statelor membre pentru menținerea ordinii publice și a securității interne.

Articolul K.3

În domeniile menționate la articolul K.1, statele membre se informează și se consultă reciproc în cadrul Consiliului pentru a-și coordona acțiunile. Acestea stabilesc în acest scop o colaborare între serviciile competente din administrațiile lor.

Consiliul poate:

la inițiativa oricărui stat membru sau a Comisiei în domeniile menționate la punctele (1)-(6) ale articolului K.1,

la inițiativa oricărui stat membru în domeniile menționate la punctele (7), (8) și (9) ale articolului K.1:

să adopte poziții comune și să promoveze, sub forma și în conformitate cu proceduri corespunzătoare, orice cooperare utilă urmăririi obiectivelor Uniunii;

să adopte acțiuni comune, în măsura în care obiectivele Uniunii pot fi mai bine atinse printr-o acțiune comună decât de statele membre acționând izolat, datorită dimensiunilor sau efectelor acțiunii preconizate; acesta poate hotărî adoptarea cu majoritate calificată a măsurilor de punere în aplicare a unei acțiuni comune;

fără a aduce atingere articolului 220 din Tratatul de instituire a Uniunii Europene, să elaboreze convenții a căror adoptare o va recomanda statelor membre în conformitate cu norme lor constituționale.

În afara cazului în care există dispoziții contrare prevăzute de aceste convenții, eventualele măsuri de aplicare a acestora se adoptă în cadrul Consiliului, cu majoritatea a două treimi dintre Înaltele Părți Contractante.

Aceste convenții pot prevedea competența Curții de Justiție de a interpreta dispozițiile lor și de a hotărî cu privire la orice diferend referitor la aplicarea acestora, în conformitate cu procedurile pe care convențiile le pot preciza.

Articolul K.4

Se înființează un Comitet de coordonare format din înalți funcționari. În afară de rolul său coordonator, acest Comitet are misiunea:

de a formula avize destinate Consiliului, fie la cererea acestuia, fie din proprie inițiativă;

de a contribui, fără a aduce atingere articolului 151 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, la pregătirea lucrărilor Consiliului în domeniile menționate la articolul K.1, precum și, în conformitate cu condițiile menționate la articolul 100 D din Tratatul de instituire a Comunității Europene, în domeniile menționate de articolul 100 C din acest tratat.

Comisia este pe deplin asociată la lucrările din domeniile menționate de prezentul titlu.

Consiliul hotărăște în unanimitate, cu excepția chestiunilor de procedură și în cazurile în care articolul K.3 prevede în mod expres o altă regulă de vot.

În cazurile în care hotărârile Consiliului necesită majoritatea calificată, voturile membrilor sunt ponderate în conformitate cu articolului 148 alineatul (2) din Tratatul de instituire a Comunității Europene iar deciziile se adoptă în cazul în care întrunesc cel puțin cincizeci și patru de voturi care exprimă votul favorabil a cel puțin opt membri.

Articolul K.5

Statele membre exprimă condițiile comune stabilite în conformitate cu prezentul titlu în organizațiile internaționale și la conferințele internaționale la care participă.

Articolul K.6

Președinția și Comisia informează periodic Parlamentul European cu privire la activitățile din domeniile ținând de prezentul titlu.

Președinția consultă Parlamentul European cu privire la principalele aspecte ale activității din domeniile menționate de prezentul titlu și veghează ca punctele de vedere ale Parlamentului European să fie luate în considerare în mod corespunzător.

Parlamentul European poate adresa întrebări sau formula recomandări destinate Consiliului. Anual, în Parlament are loc o dezbatere privind progresele realizate în punerea în practică a domeniilor menționate de prezentul titlu.

Articolul K.7

Dispozițiile prezentului articol nu se opun instituirii sau dezvoltării unei cooperări mai strânse între două sau mai multe state membre, în măsura în care această cooperare nu contravine și nici nu o îngrădește pe cea menționată de prezentul titlu.

Articolul K.8

Dispozițiile menționate la articolele 137, 138, 139-142, 146, 147, 150-153, 157-163 și 217 din Tratatul de instituire a Comunității Europene se aplică dispozițiilor privind domeniile menționate de prezentul titlu.

Cheltuielile administrative ale instituțiilor rezultând din dispozițiile privind domeniile menționate de prezentul titlu sunt în sarcina bugetului Comunităților Europene.

Consiliul poate de asemenea:

fie să hotărască în unanimitate că cheltuielile operaționale rezultând din aplicarea dispozițiilor menționate se suportă de la bugetul Comunităților Europene; în acest caz, se aplică procedura bugetară menționată de Tratatul de instituire a Comunității Europene;

fie să constate că astfel de cheltuieli se suportă de statele membre, eventual pe baza unei grile de repartiție care urmează să fie stabilită.

Articolul K.9

Consiliul, hotărând în unanimitate la inițiativa Comisiei sau a unui stat membru, poate decide ca articolul 100c din Tratatul de instituire a Comunității Europene să se aplice la acțiuni ținând de domeniile menționate la articolul K.1 punctele (1)-(6), stabilind condițiile de vot respective. Acesta recomandă adoptarea acestei decizii de către statele membre în conformitate cu normele lor constituționale.

Titlul VII

Dispoziții finale

Articolul L

Dispozițiile Tratatului de instituire a Comunității Europene, ale Tratatului de instituire a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului și ale Tratatului de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice care se referă la competența Curții de Justiție a Comunităților Europene și la exercitarea acestei competențe se aplică numai următoarelor dispoziții ale prezentului tratat:

dispozițiile de modificare a Tratatului de instituire a Comunității Economice Europene în vederea instituirii Comunității Europene, a Tratatului de instituire a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului și a Tratatului de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice;

al treilea paragraf al articolului K.3 alineatul (2) litera (c);

articolele L-S.

Articolul M

Sub rezerva dispozițiilor de modificare a Tratatului de instituire a Comunității Economice Europene în vederea instituirii Comunității Europene, a Tratatului de instituire a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului și a Tratatului de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice, precum și a prezentelor dispoziții finale, nici o dispoziție din prezentul tratat nu aduce atingere Tratatelor de instituire a Comunităților Europene, și nici tratatelor și actelor ulterioare care le-au modificat sau completat.

Articolul N

Guvernul oricărui stat membru sau Comisia poate prezenta Consiliului proiecte de revizuire a tratatelor care stau la baza Uniunii Europene.

În cazul în care Consiliul, după consultarea Parlamentului European și, dacă este cazul, a Comisiei, emite un aviz favorabil pentru întrunirea unei conferințe a reprezentanților guvernelor statelor membre, aceasta este convocată de președintele Consiliului, în vederea adoptării de comun acord a modificărilor care trebuie aduse tratatelor menționate anterior. În cazul modificărilor instituționale din domeniul monetar, este consultat și Consiliul Băncii Centrale Europene.

Modificările vor intra în vigoare după ratificarea lor de către toate statele membre, în conformitate cu normele lor constituționale.

O conferință a reprezentanților guvernelor statelor membre va fi convocată în 1996 pentru a examina, în conformitate cu obiectivele enunțate în articolele A și B din dispozițiile comune, dispozițiile prezentului tratat pentru care este prevăzută o revizuire.

Articolul O

Orice stat european poate cere să devină membru al Uniunii. Acesta adresează cererea sa Consiliului, care se pronunță în unanimitate, după consultarea Comisiei și după avizul conform al Parlamentului European care se pronunță cu majoritatea absolută a membrilor săi.

Condițiile de admitere și adaptările impuse de aceasta tratatelor care stau la baza Uniunii fac obiectul unui acord între statele membre și statul solicitant. Acest acord se supune ratificării de către toate statele contractante, în conformitate cu normele lor constituționale.

Articolul P

Se abrogă articolele 2-7 și 10-19 din Tratatul de instituire a unui Consiliu unic și a unei Comisii unice a Comunităților Europene, semnat la Bruxelles, la 8 aprilie 1965.

Se abrogă articolul 2, articolul 3 alineatul (2) și titlul III din Actul Unic European, adoptat la Luxemburg, la 17 februarie 1986 și la Haga, la 28 februarie 1996.

Articolul Q

Prezentul tratat se încheie pe termen nelimitat.

Articolul R

Prezentul tratat va fi ratificat de Înaltele Părți Contractante, în conformitate cu normele lor constituționale. Instrumentele de ratificare vor fi depuse la guvernul Republicii Italiene.

Prezentul tratat va intra în vigoare la l ianuarie 1993, cu condiția ca toate instrumentele de ratificare să fi fost depuse până la această dată sau, în caz contrar, în prima zi a lunii următoare depunerii instrumentelor de ratificare ale statului semnatar care va îndeplini ultimul aceasta formalitate.

Articolul S

Prezentul tratat, redactat într-un exemplar unic, în limbile daneză, engleză, franceză, germană, greaca, irlandeză, italiană, olandeză, portugheză și spaniolă, textele redactate în fiecare dintre aceste limbi fiind autentice în egală măsură, va fi depus în arhivele guvernului Republicii Italiene, care va trimite o copie certificată pentru conformitate guvernelor celorlalte state semnatare.

En fe de lo cual, los plenipotenciarios abajo firmantes suscriben el presente Tratado.

Til bekræftelse heraf har undertegnede befuldmægtigede underskrevet denne Traktat.

Zu Urkund dessen haben die unterzeichneten Bevollmächtigten ihre Unterschriften unter diesen Vertrag gesetzt.

Εισ πίστωση τωn αnωτέρω, oι υπoγεγραμμέvoι πληρεξoύσιoι υπέγραψαv τηv παρoύσα συvθήκη.

In witness whereof the undersigned Plenipotentiaries have signed this Treaty.

En foi de quoi, les plénipotentiaires soussignés ont appose leurs signatures au bas du présent traite.

Dá fhianú sin, chuir na Lánchumhachtaigh thíos-sínithe a lámh leis an gConradh seo.

In fede di che, i plenipotenziari sottoscritti hanno apposto le loro firme in calce al presente trattato.

Ten blijke waarvan de ondergetekende gevolmachtigden hun handtekening onder dit Verdrag hebben gesteld.

Em fé do que, os plenipotenciários abaixo assinados apuseram as suas assinaturas no final do presente Tratado.

Drept care plenipotențiarii mai jos menționați au semnat prezentul tratat.

Hecho en Maastricht, el siete de febrero de mil novecientos noventa y dos.

Udfærdiget i Maastricht, den syvende februar nitten hundrede og tooghalvfems.

Geschehen zu Maastricht am siebten Februar neunzehnhundertzweiundneunzig.

Έγιvε στo Μάαστριχτ, στις εφτά Φεβρoυαρίoυ χίλια εvvιακόσια εvεvήvτα δύo.

Done at Maastricht on the seventh day of February in the year one thousand nine hundred and ninety-two.

Fait a Maastricht, le sept fevrier mil neuf cent quatre-vingt-douze.

Arna dhéanamh i Maastricht, an seachtú lá d'Fheabhra, míle naoi gcéad nócha a dó.

Fatto a Maastricht, addì sette febbraio millenovecentonovantadue.

Gedaan te Maastricht, de zevende februari negentienhonderd twee-en-negentig.

Feito em Maastricht, em sete de Fevereiro de mil novecentos e noventa e dois.

Încheiat la Maastricht, la șapte februarie una mie nouă sute nouăzeci și doi.

Pour Sa Majeste le Roi des Belges

Voor Zijne Majesteit de Koning der Belgen

Semnătură

For Hendes Majestæt Danmarks Dronning

Semnătură

Für den Präsidenten der Bundesrepublik Deutschland

Semnătură

Για τον πρόεδρο της Ελληνικής Δημοκρατίας

Semnătură

Por Su Majestad el Rey de España

Semnătură

Pour le President de la Republique francaise

Semnătură

Thar ceann Uachtarán na hEireann

For the President of Ireland

Semnătură

Per il Presidente della Repubblica italiana

Semnătură

Pour Son Altesse Rozale le Grand-Duc de Luxembourg

Semnătură

Voor Hare Majesteit de Koningin der Nederlanden

Semnătură

Pelo Presidente da República Portuguesa

Semnătură

For Her Majesty the Queen of the United Kingdom of Great Britain and Northern Ireland

Semnătură

PROTOCOALE

Protocol privind dobândirea de bunuri imobile în Danemarca

Înaltele Părți contractante,

Dorind să reglementeze unele probleme speciale care prezintă interes pentru Danemarca,

AU CONVENIT cu privire la următoarea dispoziție, care este anexată la Tratatul de instituire a Comunității Europene:

Fără să aducă atingere dispozițiilor tratatului, Danemarca își poate menține legislația în vigoare în domeniul dobândirii de reședințe secundare.

___________

Protocol privind articolul 119 din Tratatul de instituire a Comunității Europene

Înaltele Părți contractante,

AU CONVENIT cu privire la următoarea dispoziție, care este anexată la Tratatul de instituire a Comunității Europene:

În vederea aplicării articolului 119, prestațiile efectuate în baza unui regim profesional de securitate socială nu sunt considerate remunerații, în cazul și în măsura în care acestea pot fi atribuite unor perioade de muncă anterioare datei de 17 mai 1990, cu excepția lucrătorilor sau a persoanelor aflate în întreținerea acestora care, înainte de această dată, au introdus o acțiune în justiție sau o reclamație echivalentă, în conformitate cu dreptul intern aplicabil.

____________

Protocol privind Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene

Înaltele Părți contractante,

Dorind să stabilească Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene menționat la articolul 4a din Tratatul de instituire a Comunității Europene,

AU CONVENIT cu privire la următoarele dispoziții, care sunt anexate la Tratatul de instituire a Comunității Europene:

Capitolul I

Înființarea SEBC

Articolul 1

Sistemul European al Băncilor Centrale

Sistemul European al Băncilor Centrale (SEBC) și Banca Centrală Europeană (BCE) se înființează în temeiul articolului 4a din tratat; acestea își îndeplinesc funcțiile și își desfășoară activitățile în conformitate cu dispozițiile tratatului și ale prezentului statut.

În conformitate cu articolul 106 alineatul (1) din Tratat, SEBC este format din Banca Centrală Europeană și din băncile centrale ale statelor membre (băncile centrale naționale). Institutul Monetar Luxemburghez este banca centrală a Luxemburgului.

Capitolul II

Obiectivele și misiunile SEBC

Articolul 2

Obiective

În conformitate cu articolul 105 alineatul (1) din tratat, obiectivul principal al SEBC este menținerea stabilității prețurilor. Fără a aduce atingere obiectivului stabilității prețurilor, SEBC sprijină politicile economice generale din Comunitate, pentru a contribui la realizarea obiectivelor Comunității, așa cum sunt ele definite în articolul 2 din tratat. SEBC acționează potrivit principiului unei economii de piață deschise în care concurența este liberă, favorizând o alocare eficientă a resurselor și respectând principiile stabilite în articolul 3a din tratat.

Articolul 3

Misiuni

În conformitate cu articolul 105 alineatul (2) din tratat, misiunile fundamentale ale SEBC sunt:

definirea și aplicarea politicii monetare a Comunității;

desfășurarea operațiunilor de schimb, în conformitate cu articolul 109 din tratat;

deținerea și administrarea rezervelor valutare oficiale ale statelor membre ;

promovarea bunei funcționări a sistemelor de plăți.

În conformitate cu articolul 105 alineatul (3) din tratat, a treia liniuță din articolul 3.1 se aplică fără să aducă atingere deținerii și administrării fondurilor de rulment în valută de către guvernele statelor membre.

În conformitate cu articolul 105 alineatul (5) din tratat, SEBC contribuie la buna conducere a politicilor promovate de autoritățile competente în ceea ce privește controlul prudențial al instituțiilor de credit și stabilitatea sistemului financiar.

Articolul 4

Funcții consultative

În conformitate cu articolul 105 alineatul (4) din tratat:

BCE este consultată:

cu privire la orice act comunitar propus în domeniile care sunt de competența sa;

de autoritățile naționale cu privire la orice proiect de reglementare în domeniile care sunt de competența sa, dar în limitele și în condițiile stabilite de Consiliu, în conformitate cu procedura menționată la articolul 42;

în domeniile care sunt de competența sa, BCE poate prezenta avize instituțiilor sau organelor comunitare competente sau autorităților naționale.

Articolul 5

Culegere de informații statistice

Pentru realizarea misiunilor SEBC, BCE, sprijinită de băncile centrale naționale, culege informațiile statistice necesare, fie de la autoritățile naționale competente, fie direct de la agenții economici. În acest scop, BCE cooperează cu instituțiile sau organele comunitare, precum și cu autoritățile competente ale statelor membre sau ale țărilor terțe și cu organizațiile internaționale.

În măsura în care este posibil, băncile centrale naționale îndeplinesc misiunile descrise la articolul 5.1.

BCE are datoria să promoveze, în cazul în care este necesar, armonizarea regulilor și practicilor privind culegerea, elaborarea și difuzarea datelor statistice din domeniile care sunt de competența sa.

În conformitate cu procedura menționată la articolul 42, Consiliul stabilește persoanele fizice și juridice care au obligația declarării datelor, regimul de confidențialitate și dispozițiile corespunzătoare de executare și de sancționare.

Articolul 6

Cooperare internațională

În domeniul cooperării internaționale privind misiunile încredințate SEBC, BCE decide modul de reprezentare a SEBC.

BCE și, sub rezerva acordului său, băncile centrale naționale sunt împuternicite să participe la instituțiile monetare internaționale.

Articolele 6.1. și 6.2. se aplică fără a aduce atingere articolului 109 alineatul (4) din tratat.

Capitolul III

Organizarea SEBC

Articolul 7

Independență

În conformitate cu articolul 107 din tratat, în exercitarea competențelor și în îndeplinirea misiunilor și îndatoririlor care le-au fost conferite prin tratat și prin prezentul statut, BCE, bancile centrale naționale și nici un membru al organelor lor de decizie nu pot solicita sau accepta instrucțiuni de la instituțiile sau organele comunitare, de la guvernele statelor membre sau de la orice alt organism. Instituțiile și organele comunitare, precum și guvernele statelor membre se angajează să respecte acest principiu și să nu încerce să influențeze membrii organelor de decizie ale BCE sau ale băncilor centrale naționale în îndeplinirea misiunilor acestora.

Articolul 8

Principiu general

SEBC este condus de organele de decizie ale BCE.

Articolul 9

Banca Centrală Europeană

BCE care, în conformitate cu articolul 106 alineatul (2) din tratat, are personalitate juridică, se bucură în fiecare din statele membre de capacitatea juridică cea mai largă, recunoscută persoanelor juridice prin legislația internă; BCE poate în special să dobândească sau să înstrăineze bunuri mobile și imobile și să stea în justiție.

BCE se îngrijește ca misiunile conferite SEBC în conformitate cu articolul 105 alineatele (2), (3) și (5) din tratat să fie îndeplinite prin propriile sale activități, în conformitate cu prezentul statut, sau de băncile centrale naționale, în conformitate cu articolele 12.1. și 14.

În conformitate cu articolul 106 alineatul (3) din tratat, organele de decizie ale BCE sunt Consiliul Guvernatorilor și Comitetul Director.

Articolul 10

Consiliul Guvernatorilor

În conformitate cu articolul 109a alineatul (1) din tratat, Consiliul Guvernatorilor este format din membrii Comitetului Director și guvernatorii băncilor centrale naționale.

Sub rezerva articolului 10.3., numai membrii Consiliului Guvernatorilor prezenți la ședințe au drept de vot. Prin derogare de la această regulă, regulamentul de procedură menționat la articolul 12.3. poate prevedea că membrii Consiliului Guvernatorilor pot vota prin teleconferință. Acest regulament poate prevedea, de asemenea, că un membru al Consiliului Guvernatorilor împiedicat să voteze pe o perioadă mai îndelungată poate desemna un supleant care să-l înlocuiască în calitatea sa de membru al Consiliului Guvernatorilor.

Sub rezerva articolelor 10.3. și 11.3., fiecare membru al Consiliului Guvernatorilor dispune de un vot. În afara dispozițiilor contrare ale prezentului statut, deciziile Consiliului Guvernatorilor se iau cu majoritate simplă. În cazul în care există un număr egal de voturi, votul președintelui este hotărâtor.

Pentru a putea vota, Consiliul Guvernatorilor trebuie să întrunească cvorumul stabilit de două treimi din membri. În cazul în care cvorumul nu este întrunit, președintele poate convoca o reuniune extraordinară în cursul căreia deciziile pot fi luate fără acest cvorum.

Pentru toate deciziile care trebuie luate în conformitate cu articolele 28, 29, 30, 32, 33 și 51, voturile membrilor Consiliului Guvernatorilor sunt ponderate în conformitate cu repartiția capitalului subscris la BCE de băncile centrale naționale. Ponderarea voturilor membrilor Comitetului Director este egală cu zero. O decizie care necesită majoritatea calificată se adoptă în cazul în care voturile favorabile exprimate reprezintă cel puțin două treimi din capitalul subscris la BCE și cel puțin jumătate din acționari. În cazul în care un guvernator nu poate fi prezent, acesta poate desemna un supleant pentru a-și da votul său ponderat.

Reuniunile sunt confidențiale. Consiliul Guvernatorilor poate decide să facă public rezultatul deliberărilor sale.

Consiliul Guvernatorilor se întrunește de cel puțin zece ori pe an.

'Articolul 11

Comitetul Director

În conformitate cu articolul 109a alineatul (2) litera (a) din tratat, Comitetul Director este format din președinte, vicepreședinte și alți patru membri.

Membrii își exercită funcțiile cu normă întreagă. Nici un membru nu poate exercita o altă profesie, remunerată sau nu, în afară de cazul în care i s-a acordat în mod excepțional o derogare de Consiliul Guvernatorilor.

În conformitate cu articolul 109a alineatul (2) litera (b) din tratat, președintele, vicepreședintele și ceilalți membri ai Comitetului Director sunt numiți de comun acord de guvernele statelor membre la nivelul șefilor de stat sau de guvern, la recomandarea Consiliului și după consultarea Parlamentului European și a Consiliului Guvernatorilor, dintre persoane a căror autoritate și experiență profesională în domeniul monetar sau bancar sunt recunoscute.

Mandatul acestora are o durată de opt ani si nu poate fi reînnoit.

Numai resortisanții statelor membre pot fi membri ai Comitetului Director.

Condițiile de angajare a membrilor Comitetului Director, în special salariile, pensiile și alte avantaje privind securitatea socială fac obiectul contractelor încheiate cu BCE și se stabilesc de Consiliul Guvernatorilor la propunerea unui comitet format din trei membri numiți de Consiliul Guvernatorilor și din trei membri numiți de Consiliu. Membrii Comitetului Director nu au drept de vot asupra problemelor reglementate de prezentul alineat.

În cazul în care un membru al Comitetului Director nu mai îndeplinește condițiile necesare exercitării funcțiilor sale sau în care a comis o greșeală gravă, Curtea de Justiție îl poate demite, la cererea Consiliului Guvernatorilor sau a Comitetului Director.

Fiecare membru al Comitetului Director prezent la ședințe are dreptul să voteze și dispune în acest scop de un vot. În cazul în care nu există dispoziții contrare, deciziile Comitetului Director se iau cu majoritatea simplă a voturilor exprimate. În cazul în care există un număr egal de voturi, votul președintelui este hotărâtor. Procedura de vot este precizată în regulamentul de procedură menționat la articolul 12.3.

Comitetul Director este răspunzător pentru administrarea curentă a BCE.

Locurile vacante din Comitetul Director sunt ocupate prin numirea de noi membri, în conformitate cu articolul 11.2.

Articolul 12

Responsabilitățile organelor de decizie

Consiliul Guvernatorilor stabilește orientările și ia deciziile necesare pentru îndeplinirea misiunilor încredințate SEBC prin tratat și prin prezentul statut. Consiliul Guvernatorilor stabilește politica monetară a Comunității, inclusiv, dacă este cazul, deciziile privind obiectivele monetare intermediare, ratele directoare ale dobânzilor și structura rezervelor în cadrul SEBC, și adoptă orientările necesare aplicării lor.

Comitetul Director pune în aplicare politica monetară în conformitate cu orientările și deciziile adoptate de Consiliul Guvernatorilor. În acest cadru, Comitetul Director dă instrucțiunile necesare băncilor centrale naționale. În afară de aceasta, Comitetului Director îi pot fi delegate anumite competențe prin decizia Consiliului Guvernatorilor.

În măsura în care se consideră că acest lucru este posibil și pertinent, și fără a aduce atingere prezentului articol, BCE recurge la băncile centrale naționale pentru executarea operațiunilor care țin de misiunile SEBC.

Comitetul Director răspunde de pregătirea reuniunilor Consiliului Guvernatorilor.

Consiliul Guvernatorilor adoptă un regulament intern prin care stabilește organizarea internă a BCE și a organelor sale de decizie.

Funcțiile consultative menționate la articolul 4 sunt exercitate de Consiliul Guvernatorilor.

Consiliul Guvernatorilor ia deciziile menționate la articolul 6.

Articolul 13

Președintele

Președintele sau, în absența acestuia, vicepreședintele, prezidează Consiliul Guvernatorilor și Comitetul Director al BCE.

Fără a aduce atingere articolului 39, președintele sau persoana pe care acesta o desemnează în acest scop reprezintă BCE în exterior.

Articolul 14

Băncile centrale naționale

În conformitate cu articolul 108 din tratat, fiecare stat membru asigură compatibilitatea legislației sale interne, inclusiv a statutului băncii sale centrale naționale, cu tratatul și cu prezentul statut, și aceasta până la data înființării SEBC cel târziu.

Statutul băncilor centrale naționale prevede în special că durata mandatului de guvernator al unei bănci centrale naționale nu este mai mică de cinci ani.

Un guvernator poate fi destituit din funcție numai în cazul în care nu mai îndeplinește condițiile necesare exercitării funcțiilor sale sau în care a comis o greșeală gravă. O acțiune împotriva deciziei luate în această privință poate fi introdusă la Curtea de Justiție de guvernatorul respectiv sau de Consiliul Guvernatorilor, pe motive de încălcarea tratatului sau a oricărei norme de drept privind aplicarea acestuia. Aceste acțiuni trebuie formulate într-un termen de două luni, după caz, fie de la publicarea actului, fie de la notificarea sa reclamantului fie, în lipsa acesteia, din ziua în care reclamantul a luat cunoștință de act.

Băncile centrale naționale fac parte integrantă din SEBC și acționează în conformitate cu orientările și instrucțiunile BCE. Consiliul Guvernatorilor ia măsurile necesare pentru a asigura respectarea orientărilor și instrucțiunilor BCE, și solicită să-i fie furnizate toate informațiile necesare.

Băncile centrale naționale pot îndeplini și alte funcții în afara celor menționate de prezentul statut, în afară de cazul în care Consiliul Guvernatorilor decide, cu o majoritate de două treimi din voturile exprimate, că aceste funcții interferează cu obiectivele și sarcinile SEBC. Aceste funcții pe care băncile centrale naționale le exercită pe propria răspundere și pe propriul risc nu sunt considerate ca făcând parte din funcțiile SEBC.

Articolul 15

Obligația de raportare

BCE întocmește și publică rapoarte asupra activității SEBC cel puțin o dată pe trimestru.

O situație financiară consolidată a SEBC se publică în fiecare săptămână.

În conformitate cu articolul 109b alineatul (3) din tratat, BCE prezintă Parlamentului European, Consiliului și Comisiei, precum și Consiliului European un raport anual privind activitățile SEBC și politica monetară din anul precedent și din anul în curs.

Rapoartele și situațiile menționate de prezentul articol se pun la dispoziția persoanelor interesate în mod gratuit.

Articolul 16

Bancnote

În conformitate cu articolul 105a alineatul (1) din tratat, Consiliul Guvernatorilor este singurul împuternicit să autorizeze emisiunea de bancnote în cadrul Comunității. BCE și băncile centrale naționale pot emite asemenea bancnote. Bancnotele emise de BCE și de băncile centrale naționale sunt singurele care au curs legal în interiorul Comunității.

BCE respectă, pe cât posibil, practicile existente în ceea ce privește emisiunea și aspectul bancnotelor.

Capitolul IV

Funcții monetare și operațiuni ale SEBC

Articolul 17

Conturi la BCE și la băncile centrale naționale

Pentru a-și efectua operațiunile, BCE și băncile centrale naționale pot deschide conturi la instituțiile de credit, organismele publice și la alți participanți la piață și pot accepta active drept garanție, inclusiv titluri în cont curent.

Articolul 18

Operațiuni de open market și de credit

Pentru a atinge obiectivele SEBC și a-și îndeplini misiunile, BCE și băncile centrale naționale pot:

să intervină pe piețele de capital, fie prin cumpărare și vânzare fermă (la vedere și la termen) sau contracte la termen la curs fix, fie luând sau dând cu împrumut creanțe și titluri negociabile exprimate în monede comunitare sau necomunitare, precum și metale prețioase;

să efectueze operațiuni de creditare împreună cu instituții de credit și cu alți participanți la piață, pe baza unei garanții corespunzătoare pentru împrumuturi.

BCE stabilește principiile generale ale operațiunilor de open market și de credit efectuate de ea însăși sau de băncile centrale naționale, inclusiv cele privind comunicarea condițiilor în care acestea sunt dispuse să practice aceste operațiuni.

Articolul 19

Rezerve obligatorii

Sub rezerva articolului 2, BCE este împuternicită să impună instituțiilor de credit stabilite în statele membre constituirea de rezerve obligatorii la BCE și la băncile centrale naționale, în conformitate cu obiectivele din domeniul politicii monetare. Metodele de calcul și stabilirea sumei necesare pot fi stabilite de Consiliul Guvernatorilor. Orice încălcare constatată în această privință dă BCE dreptul să perceapă dobânzi penalizatoare sau să impună alte sancțiuni cu efect asemănător.

În vederea aplicării prezentului articol, Consiliul definește, în conformitate cu procedura menționată la articolul 42, baza de calcul a rezervelor minime obligatorii și raportul maxim autorizat între aceste rezerve și baza lor de calcul, precum și sancțiunile corespunzătoare în caz de nerespectare.

Articolul 20

Alte instrumente de control monetar

Consiliul Guvernatorilor poate hotărî, cu majoritate de două treimi din voturile exprimate, să recurgă la alte metode operaționale de control monetar pe care le va considera oportune, sub rezerva articolului 2.

În cazul în care aceste metode implică obligații pentru terți, Consiliul stabilește întinderea lor, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 42.

Articolul 21

Operațiuni cu organismele publice

În conformitate cu articolul 104 din tratat, se interzice BCE și băncilor centrale naționale să acorde credite fără acoperire sau orice alt tip de credit instituțiilor sau organelor Comunității, administrațiilor centrale, autorităților regionale sau locale, celorlalte autorități publice, celorlalte organisme sau întreprinderi publice din statele membre; se interzice de asemenea achiziționarea, direct de la ele, a instrumentelor datoriei lor, de BCE sau de băncile centrale naționale.

BCE și băncile centrale naționale pot acționa în calitate de agenți fiscali pentru instituțiile menționate la articolul 21.1.

Prezentul articol nu se aplică instituțiilor publice de credit care, în cadrul punerii la dispoziție de lichidități de băncile centrale, beneficiază, din partea băncilor centrale naționale și a BCE, de același tratament ca și instituțiile private de credit.

Articolul 22

Sisteme de compensare și de plăți

BCE și băncile centrale naționale pot acorda facilități, iar BCE poate adopta reglementări în vederea asigurării eficacității și solidității sistemelor de compensare și de plăți în cadrul Comunității și în raporturile cu țările terțe.

Articolul 23

Operațiuni externe

BCE și băncile centrale naționale pot:

să stabilească relații cu băncile centrale și instituțiile financiare din țările terțe și, în cazul în care este necesar, cu organizațiile internaționale;

să dobândească și să vândă, la vedere sau la termen, orice tip de active valutare și de metale prețioase. Termenul „active valutare" include titlurile și toate celelalte active exprimate în moneda oricărei țări sau în unități de cont, indiferent de forma în care sunt deținute;

să dețină și să administreze activele menționate de prezentul articol;

sa efectueze toate tipurile de operațiuni bancare cu țările terțe și cu organizațiile internaționale, inclusiv operațiuni de acordare și primire de împrumuturi.

Articolul 24

Alte operațiuni

În afara operațiunilor care rezultă din misiunile lor, BCE și băncile centrale naționale pot efectua operațiuni pentru infrastructura lor administrativă sau în beneficiul personalului lor.

Capitolul V

Controlul prudențial

Articolul 25

Controlul prudențial

BCE este împuternicită să dea avize și să fie consultată de Consiliu, de Comisie și de autoritățile competente din statele membre, referitor la întinderea și aplicarea legislației comunitare privind controlul prudențial al instituțiilor de credit și stabilitatea sistemului financiar.

În conformitate cu deciziile luate de Consiliu în temeiul articolului 105 alineatul (6) din tratat, BCE poate îndeplini misiuni specifice în legătură cu politicile în materie de control prudențial al instituțiilor de credit și al altor instituții financiare, cu excepția întreprinderilor de asigurări.

Capitolul VI

Dispoziții financiare ale SEBC

Articolul 26

Conturi financiare

Exercițiul financiar al BCE și al băncilor centrale naționale începe în prima zi a lunii ianuarie și se încheie în ultima zi a lunii decembrie.

Conturile anuale ale BCE sunt întocmite de Comitetul Director în conformitate cu principiile stabilite de Consiliul Guvernatorilor. Conturile se aprobă de Consiliul Guvernatorilor și apoi se publică.

În scopuri de analiză și administrare, Comitetul Director întocmește un bilanț consolidat al SEBC, cuprinzând activele și pasivele băncilor centrale naționale care fac parte din SEBC.

În vederea aplicării prezentului articol, Consiliul Guvernatorilor adoptă regulile necesare standardizării procedurilor contabile și de informare cu privire la operațiunile băncilor centrale naționale.

Articolul 27

Audit

Conturile BCE și ale băncilor centrale naționale sunt verificate de auditori externi independenți, desemnați la recomandarea Consiliului Guvernatorilor și agreați de Consiliu. Auditorii au puteri depline pentru a examina toate registrele și conturile BCE și ale băncilor centrale naționale, și pentru a obține toate informațiile privind operațiunile lor.

Dispozițiile articolului 188c din tratat se aplică numai cu privire la examinarea eficienței administrării BCE.

Articolul 28

Capitalul BCE

Capitalul BCE, care devine operațional de la înființarea acesteia, se ridică la 5 miliarde ECU. Capitalul poate fi majorat, dacă este cazul, prin decizia Consiliului Guvernatorilor hotărând cu majoritatea calificată menționată la articolul 10.3., în limitele și condițiile stabilite de Consiliu în conformitate cu procedura menționată la articolul 42.

Băncile centrale naționale sunt singurele autorizate să subscrie și să dețină capital la BCE. Subscrierea capitalului se realizează potrivit grilei de repartiție stabilite în conformitate cu articolul 29.

Consiliul Guvernatorilor, hotărând cu majoritatea calificată menționată la articolul 10.3., stabilește cuantumul exigibil și modalitățile de vărsare a capitalului.

Sub rezerva articolului 28.5., părțile băncilor centrale naționale din capitalul subscris la BCE nu pot fi cedate, gajate sau puse sub sechestru.

În cazul în care grila de repartiție menționată la articolul 29 este modificată, băncile centrale naționale transferă între ele părțile din capital corespunzătoare, astfel încât repartiția acestor părți să corespundă noii grile. Consiliul Guvernatorilor stabilește modalitățile acestor transferuri.

Articolul 29

Grila de repartiție pentru subscrierea capitalului

Grila de repartiție pentru subscrierea la capitalul BCE se stabilește o dată cu înființarea SEBC și a BCE în conformitate cu procedura menționată la articolul 109l alineatul (1) din tratat. În această grilă, fiecărei bănci centrale naționale i se atribuie o pondere care este egală cu suma a:

50 % din cota pe care statul membru respectiv o deține în cadrul populației Comunității în penultimul an dinaintea înființării SEBC ;

50 % din cota pe care statul membru respectiv o deține din produsul intern brut al Comunității la prețurile pieței, așa cum a fost constatată în perioada celor cinci ani care au precedat penultimul an dinaintea înființării SEBC;

Procentajele se rotunjesc la cel mai apropiat multiplu de 0,05 procente.

Datele statistice necesare aplicării prezentului articol se stabilesc de Comisie după regulile adoptate de Consiliu, în conformitate cu procedura menționată la articolul 42.

Ponderile atribuite băncilor centrale naționale se adaptează la fiecare cinci ani după înființarea SEBC, prin analogie cu dispozițiile articolului 29.1. Grila adaptată produce efecte din prima zi a anului următor.

Consiliul Guvernatorilor ia toate celelalte măsuri necesare pentru aplicarea prezentului articol.

Articolul 30

Transferul activelor valutare la BCE

30.1. Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 28, băncile centrale naționale pun la dispoziția BCE active valutare, altele decât monedele statelor membre, ECU, poziții de rezervă la FMI și DST (drepturi speciale de tragere), până la echivalentul valorii de 50 de miliarde ECU. Consiliul Guvernatorilor decide asupra părții care poate fi solicitată de BCE după constituirea acesteia, precum și asupra sumelor solicitate ulterior. BCE este pe deplin îndreptățită să dețină și să administreze activele care i-au fost transferate și să le utilizeze în scopurile prevăzute de prezentul statut.

30.2. Contribuția fiecărei bănci centrale naționale se stabilește proporțional cu partea sa din capitalul subscris la BCE.

30.3. Fiecare bancă centrală națională primește de la BCE o creanță echivalentă cu contribuția sa. Consiliul Guvernatorilor stabilește categoria de unități și remunerarea acestor creanțe.

BCE poate solicita active suplimentare, în conformitate cu articolul 30.2., dincolo de limita stabilită de articolul 30.1., în limitele și potrivit condițiilor stabilite de Consiliu în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 42.

BCE poate deține și administra poziții de rezervă la FMI, precum și DST, precum și să accepte punerea în comun a acestor active.

Consiliul Guvernatorilor ia toate celelalte măsuri necesare pentru aplicarea prezentului articol.

Articolul 31

Active valutare deținute de băncile centrale naționale

Băncile centrale naționale sunt autorizate să efectueze operațiunile legate de îndeplinirea obligațiilor lor față de organizațiile internaționale în conformitate cu articolul 23.

Toate celelalte operațiuni cu activele valutare care rămân la băncile centrale naționale după transferurile menționate la articolul 30 și tranzacțiile efectuate de statele membre cu fondurile lor de rulment în valută, dincolo de o anumită limită care rămâne de stabilit în cadrul articolului 31.3., se supun autorizării BCE, pentru a asigura coerența cu politica ratei de schimb și politica monetară a Comunității.

Consiliul Guvernatorilor stabilește orientări cu scopul de a facilita aceste operațiuni.

Articolul 32

Repartizarea veniturilor monetare ale băncilor centrale naționale

Venitul obținut de băncile centrale naționale în îndeplinirea misiunilor de politică monetară ale SEBC, denumit în continuare „venit monetar", este repartizat la sfârșitul fiecărui exercițiu financiar în conformitate cu prezentul articol.

Sub rezerva articolului 32.3., nivelul venitului monetar al fiecărei bănci centrale naționale este egal cu venitul anual pe care aceasta îl obține din activele deținute în contrapartidă cu masa monetară aflată în circulație și din depozitele constituite de instituțiile de credit. Aceste active sunt identificate de băncile centrale naționale în conformitate cu orientările generale stabilite de Consiliul Guvernatorilor.

În cazul în care, după începerea celei de-a treia etape, Consiliul Guvernatorilor consideră că structurile bilanțului băncilor centrale naționale nu permit aplicarea articolului 32.2, acesta poate decide, cu majoritate calificată, că venitul monetar trebuie să fie calculat, prin derogare de la articolul 32.2., după o altă metodă în cursul unei perioade de cel mult cinci ani.

Din cuantumul venitului monetar al fiecărei bănci centrale naționale se scad toate cheltuielile cu dobânzile plătite de această bancă centrală pentru depozitele constituite de instituțiile de credit în conformitate cu articolul 19.

Consiliul Guvernatorilor poate decide să ramburseze băncilor centrale naționale cheltuielile efectuate cu ocazia emisiunilor de monedă sau, în cazul unor situații excepționale, pentru pierderile speciale aferente operațiunilor de politică monetară realizate în contul SEBC. Rambursarea ia forma pe care Consiliul Guvernatorilor o consideră corespunzătoare; aceste sume vor putea fi compensate cu venitul monetar al băncilor centrale naționale.

Suma veniturilor monetare ale băncilor centrale naționale este repartizată între ele proporțional cu părțile vărsate la capitalul BCE, sub rezerva oricărei alte decizii luate de Consiliul Guvernatorilor în conformitate cu articolul 33.2.

Compensarea și decontarea soldurilor care provin din repartiția venitului monetar se efectuează de BCE în conformitate cu orientările stabilite de Consiliul Guvernatorilor.

Consiliul Guvernatorilor adoptă toate celelalte măsuri necesare pentru aplicarea prezentului articol.

Articolul 33

Repartizarea profiturilor și pierderilor nete ale BCE

Profitul net al BCE se transferă în următoarea ordine:

o sumă care urmează a fi stabilită de Consiliul Guvernatorilor și care nu poate depăși 20% din profitul net, este transferată fondului general de rezervă în limita a 100 % din capital;

beneficiul net rămas se distribuie deținătorilor părților BCE, proporțional cu părțile vărsate.

În cazul în care BCE înregistrează o pierdere, aceasta este acoperită din fondul general de rezervă al BCE și, în cazul în care este necesar, ca urmare a deciziei Consiliului Guvernatorilor, din veniturile monetare obținute în cursul exercițiului financiar respectiv, proporțional cu și până la atingerea sumelor alocate băncilor centrale naționale în conformitate cu articolul 32.5.

Capitolul VII

Dispoziții generale

Articolul 34

Acte juridice

În conformitate cu articolul 108a din tratat, BCE:

adoptă regulamente, în măsura necesară îndeplinirii misiunilor stabilite în articolul 3.1. prima liniuță, în articolele 19.1., 22 sau 25.2. din Statutul SEBC, precum și în cazurile prevăzute de actele Consiliului menționate la articolul 42;

ia deciziile necesare îndeplinirii misiunilor încredințate SEBC în conformitate cu prezentul tratat și cu Statutul SEBC;

emite recomandări și avize.

Regulamentul are un domeniu de aplicare general. Acesta este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Recomandările și avizele nu au caracter obligatoriu.

Decizia este obligatorie în toate elementele sale pentru destinatarii pe care îi desemnează.

Articolele 190, 191 și 192 din tratat se aplică regulamentelor și deciziilor adoptate de BCE.

BCE poate decide publicarea deciziilor, recomandărilor și avizelor sale.

În limitele și în condițiile stabilite de Consiliu, în conformitate cu procedura menționată la articolul 42 din statut, BCE este împuternicită să aplice întreprinderilor amenzi sau penalități cu titlu cominatoriu, în cazul nerespectării regulamentelor și deciziilor sale.

Articolul 35

Controlul jurisdicțional și probleme conexe

35.1. Actele sau omisiunile BCE sunt supuse controlului și interpretării Curții de Justiție în cazurile și în condițiile prevăzute de tratat. BCE poate acționa în justiție în cazurile și în condițiile prevăzute de tratat.

Litigiile dintre BCE, pe de o parte, și creditorii săi, debitorii săi sau orice altă persoană, pe de altă parte, sunt soluționate de instanțele naționale competente, în afara cazurilor în care a fost declarată competentă Curtea de Justiție.

BCE se supune regimului răspunderii menționat la articolul 215 din tratat. Răspunderea băncilor centrale naționale se stabilește în conformitate cu dreptul intern corespunzător.

Curtea de Justiție este competentă să hotărască în temeiul unei clauze compromisorii conținute într-un contract de drept public sau de drept privat încheiat de BCE sau în contul acesteia.

Decizia BCE de a sesiza Curtea de Justiție se ia de Consiliul Guvernatorilor.

Curtea de Justiție este competentă să hotărască în privința litigiilor privind îndeplinirea de către băncile centrale naționale a obligațiilor care le revin în conformitate cu prezentul statut. În cazul în careBCE consideră că una dintre băncile centrale naționale nu și-a îndeplinit o obligație care-i revine în conformitate cu prezentul statut, aceasta poate emite un aviz motivat în această problemă după ce a dat respectivei bănci centrale naționale posibilitatea de a-și prezenta observațiile. În cazul în care banca centrală națională respectivă nu se conformează acestui aviz în termenul stabilit de BCE, aceasta din urmă poate sesiza Curtea de Justiție.

Articolul 36

Personal

Consiliul Guvernatorilor stabilește, la propunerea Comitetului Director, regimul care se aplică personalului BCE.

Curtea de Justiție este competentă să judece orice litigiu dintre BCE și agenții săi, în limitele și condițiile menționate de regimul care li se aplică.

Articolul 37

Sediu

Decizia privind sediul BCE va fi luată, înainte de sfârșitul anului 1992, de comun acord, de guvernele statelor membre la nivelul șefilor de stat sau de guvern.

Articolul 38

Secretul profesional

Membrii organelor de decizie și ai personalului BCE și al băncilor centrale naționale sunt obligați, chiar și după încetarea funcțiilor lor, să nu divulge informațiile care, prin natura lor, constituie secret profesional.

Persoanele care au acces la date supuse unei legislații comunitare care impune obligația păstrării secretului se supun acestei legislații.

Articolul 39

Persoane cu drept de semnătură

BCE se angajează din punct de vedere juridic față de terți prin președinte sau doi membri ai Comitetului Director, ori prin semnătura a doi membri ai personalului său, autorizați în mod corespunzător de președinte să semneze în numele BCE.

Articolul 40

Privilegii și imunități

BCE se bucură pe teritoriul statelor membre de privilegiile și imunitățile necesare îndeplinirii misiunilor sale, în condițiile stabilite de Protocolul privind privilegiile și imunitățile Comunităților Europene anexat la tratatul de instituire a unui Consiliu unic și a unei Comisii unice a Comunităților Europene.

Capitolul VIII

Revizuirea statutului și legislația complementară

Articolul 41

Procedura simplificată de revizuire

În conformitate cu articolul 106 alineatul (5) din tratat, articolele 5.1., 5.2., 5.3., 17, 18, 19.1., 22, 23, 24, 26, 32.2., 32.3., 32.4. și 32.6., articolul 33.1. litera (a) și articolul 36 din prezentul statut pot fi revizuite de Consiliu, hotărând fie cu majoritate calificată la recomandarea BCE, după consultarea Comisiei, fie în unanimitate la propunerea Comisiei și după consultarea BCE. În ambele cazuri este necesar avizul conform al Parlamentului European.

Pentru ca BCE să facă o recomandare în temeiul prezentului articol, este necesară decizia unanimă a Consiliului Guvernatorilor.

Articolul 42

Legislația complementară

În conformitate cu articolul 106 alineatul (6) din tratat, și imediat după decizia privind data de începere a celei de-a treia etape, Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, fie la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European și a BCE, fie la recomandarea BCE și după consultarea Parlamentului European și a Comisiei, adoptă dispozițiile menționate la articolele 4, 5.4., 19.2., 20, 28.1., 29.2., 30.4. și 34.3. din prezentul statut.

Capitolul IX

Dispoziții tranzitorii și alte dispoziții privind SEBC

Articolul 43

Dispoziții generale

Derogarea menționată la articolul 109k alineatul (1) din tratat are ca efect faptul că următoarele articole din prezentul statut nu conferă nici un drept și nu impun nici o obligație statului membru respectiv: 3, 6, 9.2., 12.1., 14.3., 16, 18, 19, 20, 22, 23, 26.2., 27, 30, 31, 32, 33, 34, 50 și 52.

Băncile centrale ale statelor membre, care fac obiectul unei derogări, așa cum sunt definite în articolul 109k alineatul (1) din tratat, își păstrează competențele în domeniul politicii monetare, în conformitate cu dreptul intern.

În conformitate cu articolul 109k alineatul (4) din tratat, prin „state membre” se înțelege statele membre care nu fac obiectul unei derogări de la articolele următoare din prezentul statut: 3, 11.2., 19, 34.2. și 50.

Prin „bănci centrale naționale” se înțelege băncile centrale ale statelor membre care nu fac obiectul unei derogări de la articolele următoare din prezentul statut: 9.2., 10.1., 10.3., 12.1., 16, 17, 18, 22, 23, 27, 30, 31, 32, 33.2. și 52.

În articolele 10.3. și 33. l., prin „acționari” se înțelege băncile centrale ale statelor membre care nu fac obiectul unei derogări.

În articolele 10.3. și 30.2., prin „capital subscris” se înțelege capitalul BCE subscris de băncile centrale ale statelor membre care nu fac obiectul unei derogări.

Articolul 44

Misiuni tranzitorii ale BCE

BCE îndeplinește sarcinile IME care, datorită derogărilor privind unul sau mai multe state membre, trebuie să fie executate și în etapa a treia.

BCE dă avize în cursul perioadei de pregătire privind abrogarea derogărilor menționate la articolul 109k din tratat.

Articolul 45

Consiliul General al BCE

Fără a aduce atingere articolului 106 alineatul (3) din tratat, Consiliul General se constituie ca cel de-al treilea organ de decizie al BCE.

Consiliul General este format din președintele și vicepreședintele BCE, precum și din guvernatorii băncilor centrale naționale. Ceilalți membri ai Comitetului Director pot participa, fără drept de vot, la reuniunile Consiliului General.

Responsabilitățile Consiliului General sunt enumerate în mod exhaustiv în articolul 47 din prezentul statut.

Articolul 46

Regulamentul de procedură al Consiliului general

Președintele sau, în absența acestuia, vicepreședintele BCE prezidează Consiliul General al BCE.

Președintele Consiliului și un membru al Comisiei pot participa, fără drept de vot, la reuniunile Consiliului General.

Președintele pregătește reuniunile Consiliului General.

Prin derogare de la articolul 12.3., Consiliul General își adoptă regulamentul de procedură.

Secretariatul Consiliului General este asigurat de BCE.

Articolul 47

Responsabilitățile Consiliului General

Consiliul General:

îndeplinește misiunile menționate la articolul 44;

contribuie la îndeplinirea funcțiilor consultative menționate la articolele 4 și 25.1.

Consiliul General contribuie la:

culegerea informațiilor statistice menționate la articolul 5;

întocmirea rapoartelor de activitate ale BCE menționate la articolul 15;

stabilirea regulilor menționate în articolul 26.4, necesare aplicării articolului 26;

luarea tuturor celorlalte măsuri menționate la articolul 29.4, necesare aplicării articolului 29;

stabilirea condițiilor de salarizare a personalului BCE, menționate la articolul 36.

Consiliul General contribuie la pregătirile necesare pentru stabilirea irevocabilă a ratelor de schimb ale monedelor statelor membre care fac obiectul unei derogări în raport cu monedele, sau cu moneda unică, a statelor membre care nu fac obiectul unei derogări, așa cum este prevăzută aceasta la articolul 109l alineatul (5) din tratat.

Consiliul General este informat de președintele BCE cu privire la deciziile Consiliului Guvernatorilor.

Articolul 48

Dispoziții tranzitorii privind capitalul BCE

În conformitate cu articolul 29.1, fiecărei bănci centrale naționale i se atribuie o pondere în grila de repartiție pentru subscrierea la capitalul BCE. Prin derogare de la articolul 28.3, băncile centrale ale statelor membre care fac obiectul unei derogări nu varsă capitalul subscris, în afara cazului în care Consiliul General, hotărând cu o majoritate care reprezintă cel puțin două treimi din capitalul subscris la BCE și cel puțin jumătate din acționari, decide că un procent minim trebuie vărsat cu titlu de participare la costurile funcționării BCE.

Articolul 49

Plata amânată a capitalului, activelor și provizioanelor BCE

Banca centrală a unui stat membru pentru care derogarea a luat sfârșit își varsă partea subscrisă la capitalul BCE în aceleași proporții ca și celelalte bănci centrale ale statelor membre care nu fac obiectul unei derogări și transferă la BCE activele sale valutare, în conformitate cu articolul 30.1. Suma care trebuie transferată se stabilește înmulțind valoarea în ECU, la cursul de schimb în vigoare, a activelor valutare susmenționate care au fost deja transferate la BCE, în conformitate cu articolul 30.1., cu raportul dintre numărul de părți subscrise de banca centrală națională respectivă și numărul de părți deja vărsate de celelalte bănci centrale naționale.

În afara plății menționate la articolul 49.1., banca centrală respectivă contribuie la rezervele BCE, la provizioanele echivalente unor rezerve și la suma care mai trebuie afectată rezervelor și provizioanelor, care corespunde soldului contului de profit și pierderi din 31 decembrie al anului anterior abrogării derogării. Suma care trebuie vărsată se calculează înmulțind volumul rezervelor, așa cum sunt ele definite mai sus și așa cum apar în bilanțul aprobat al BCE, cu raportul dintre numărul părților subscrise de banca centrală respectivă și numărul părților deja vărsate de celelalte bănci centrale.

Articolul 50

Numirea inițială a membrilor Comitetului Director

La înființarea Comitetului Director al BCE, președintele, vicepreședintele și ceilalți membri ai săi sunt numiți, de comun acord, de guvernele statelor membre la nivelul șefilor de stat sau de guvern, la recomandarea Consiliului și după consultarea Parlamentului European și a Consiliului IME. Președintele Comitetului Director este numit pentru opt ani. Prin derogare de la articolul 11.2., vicepreședintele este numit pe o perioadă de patru ani, iar ceilalți membri ai Comitetului Director pentru un mandat cu o durată cuprinsă între cinci și opt ani. Nici un mandat nu poate fi reînnoit. Numărul de membri ai Comitetului Director poate fi mai mic decât cel menționat la articolul 11.1., dar în nici un caz mai mic de patru.

Articolul 51

Derogare de la articolul 32

În cazul în care, după începerea celei de-a treia etape, Consiliul Guvernatorilor decide că aplicarea articolului 32 modifică în mod semnificativ poziția relativă a băncilor centrale naționale în ceea ce privește veniturile, totalul veniturilor care trebuie să fie repartizate în conformitate cu articolul 32 se micșorează cu un procentaj uniform care nu poate depăși 60 % în cadrul primului exercițiu financiar care urmează începutului celei de-a treia etape și care se va diminua cu cel puțin 12 procente în cursul fiecăruia dintre exercițiile financiare următoare.

Articolul 51.1. se aplică în cursul a cel mult cinci exerciții financiare complete după începutul celei de-a treia etape.

Articolul 52

Schimbul 'bancnotelor exprimate în' monede comunitare

După stabilirea irevocabilă a ratelor de schimb, Consiliul Guvernatorilor adoptă măsurile necesare pentru a asigura că bancnotele exprimate în monedele pentru care a fost stabilit în mod irevocabil cursul de schimb sunt schimbate de băncile centrale naționale la paritatea respectivă.

Articolul 53

Aplicabilitatea măsurilor tranzitorii

Articolele 43-48 se aplică atât timp cât statele membre fac obiectul unei derogări.

PROTOCOL privind Statutul Institutului Monetar European

ÎNALTELE PĂRȚI CONTRACTANTE,

dorind să stabilească statutul Institutului Monetar European,

AU CONVENIT cu privire la următoarele dispoziții, care sunt anexate la Tratatul de instituire a Comunității Europene:

Articolul 1

Constituire și denumire

Institutul Monetar European (IME) se înființează în conformitate cu articolul 109f din tratat; acesta își îndeplinește funcțiile și își desfășoară activitățile în conformitate cu dispozițiile tratatului și ale prezentului statut.

Membrii IME sunt băncile centrale ale statelor membre (băncile centrale naționale). În scopul aplicării prezentului statut, Institutul Monetar Luxemburghez este considerat bancă centrală a Luxemburgului.

În conformitate cu articolul 109f din tratat, Comitetul Guvernatorilor și Fondul European de Cooperare Monetară (FECOM) se dizolvă. Toate activele și pasivele FECOM se transferă automat și integral IME.

Articolul 2

Obiective

IME contribuie la realizarea condițiilor necesare trecerii la cea de-a treia etapă a uniunii economice și monetare, în special prin:

consolidarea coordonării politicilor monetare pentru a asigura stabilitatea prețurilor;

efectuarea pregătirilor necesare pentru constituirea Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC), pentru aplicarea unei politici monetare unice și pentru crearea unei monede unice, în cea de-a treia etapă;

supravegherea dezvoltării ECU.

Articolul 3

Principii generale

IME își îndeplinește sarcinile și funcțiile care îi sunt conferite prin tratat și prin prezentul statut, fără a aduce atingere responsabilității autorităților competente în ceea ce privește conducerea politicii monetare din statele membre respective.

IME acționează în conformitate cu obiectivele și principiile enunțate în articolul 2 din Statutul SEBC.

Articolul 4

Sarcini principale

În conformitate cu articolul 109f alineatul (2) din tratat, IME:

consolidează cooperarea între băncile centrale naționale;

consolidează coordonarea politicilor monetare ale statelor membre pentru a asigura stabilitatea prețurilor;

monitorizează funcționarea Sistemului Monetar European (SME);

efectuează consultări asupra problemelor care sunt de competența băncilor centrale naționale și care aduc atingere stabilității instituțiilor și piețelor financiare;

preia funcțiile FECOM; exercită, în special, funcțiile menționate la articolul 6.1., 6.2. și 6.3.;

facilitează utilizarea ECU și îi supraveghează dezvoltarea, inclusiv buna funcționare a sistemului de compensații în ECU.

În afară de aceasta, IME:

efectuează periodic consultări privind orientarea politicilor monetare și utilizarea instrumentelor de politică monetară;

este consultat, în mod normal, de autoritățile monetare naționale înainte ca acestea să ia decizii privind orientarea politicii monetare în contextul cadrului comun al coordonării ex ante.

Până la 31 decembrie 1996 cel târziu, IME precizează cadrul reglementar, organizatoric și logistic de care are nevoie SEBC pentru îndeplinirea sarcinilor sale în cea de-a treia etapă, în conformitate cu principiul unei economii de piață deschise, în care concurența este liberă. Consiliul IME supune acest cadru deciziei Băncii Centrale Europene, la data constituirii ei.

În special, în conformitate cu articolul 109f alineatul (3) din tratat, IME:

pregătește instrumentele si procedurile necesare aplicării politicii monetare unice în cursul celei de-a treia etape;

în cazul în care este necesar, încurajează armonizarea regulilor și practicilor privind culegerea datelor, elaborarea și difuzarea statisticilor din domeniul care este de competența sa;

elaborează regulile operațiunilor pe care trebuie să le efectueze băncile centrale naționale în cadrul SEBC;

încurajează eficiența plăților transfrontaliere;

supervizează pregătirea tehnică a bancnotelor exprimate în ECU.

Articolul 5

Funcții consultative

În conformitate cu articolul 109f alineatul (4) din tratat, IME poate formula avize sau recomandări privind orientarea generală a politicii monetare și a politicii ratei de schimb, precum și măsurile aferente luate în fiecare stat membru. IME poate prezenta guvernelor și Consiliului avize sau recomandări privind politicile susceptibile să aducă atingere situației monetare interne sau externe în Comunitate și, în special, funcționării SME.

Consiliul IME poate adresa, de asemenea, recomandări autorităților monetare din statele membre cu privire la realizarea politicii lor monetare.

În conformitate cu articolul 109f alineatul (6) din tratat, IME este consultat de Consiliu cu privire la orice act comunitar propus în domeniul care este de competența sa.

În limitele și în condițiile stabilite de Consiliu, care hotărăște cu majoritate calificată la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European și a IME, acesta din urmă este consultat de autoritățile statelor membre în legătură cu orice proiect de reglementare din domeniul său de competență, în special în ceea ce privește articolul 4.2.

În conformitate cu articolul 109f alineatul (5) din tratat, IME poate decide publicarea avizelor și recomandărilor sale.

Articolul 6

Funcții operaționale și tehnice

IME:

asigură multilateralizarea soldurilor care rezultă din intervențiile băncilor centrale naționale asupra monedelor comunitare și multilateralizarea plăților intracomunitare;

administrează mecanismul de finanțare pe termen foarte scurt prevăzut de acordul dintre băncile centrale ale statelor membre ale Comunității Economice Europene, care stabilește modalitățile de funcționare a Sistemului Monetar European, denumit în continuare „acordul SME”, din 13 martie 1979, și sistemul de sprijin monetar pe termen scurt, prevăzut de acordul dintre băncile centrale ale statelor membre ale Comunității Economice Europene, din 9 februarie 1970, așa cum a fost modificat;

asumă funcțiile menționate la articolul 11 din Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 1969/88 din 24 iunie 1988 privind introducerea unui mecanism unic de sprijin financiar pe termen mediu al balanțelor de plăți ale statelor membre.

IME poate primi rezerve monetare de la băncile centrale naționale și poate emite ECU în schimbul acestor active, în vederea aplicării acordului SME. Aceste emisiuni ECU pot fi utilizate de IME și de băncile centrale naționale ca mijloc de plată, precum și pentru operațiunile dintre aceste bănci și IME. IME ia măsurile administrative necesare pentru punerea în aplicare a prezentului alineat.

IME poate acorda autorităților monetare din țări terțe și instituțiilor monetare internaționale statutul de „terți deținători” de ECU și poate stabili clauzele și condițiile privind dobândirea, deținerea sau utilizarea acestor ECU de alți deținători.

IME este autorizat să dețină și să administreze rezerve în valută în calitate de agent al băncilor centrale naționale și la cererea acestora. Pierderile și profiturile aferente acestor rezerve se suportă de băncile centrale naționale care depun rezervele. IME îndeplinește această funcție pe bază de contracte bilaterale, în conformitate cu regulile stabilite printr-o decizie a IME. Aceste reguli au scopul de a garanta că operațiunile realizate cu aceste rezerve nu aduc atingere politicii monetare și politicii ratei de schimb duse de autoritatea monetară a unui stat membru și că acestea respectă obiectivele IME și buna funcționare a mecanismului de schimb al SME.

Articolul 7

Alte sarcini

IME prezintă Consiliului un raport anual privind stadiul pregătirilor pentru cea de-a treia etapă. Aceste rapoarte conțin o evaluare a progreselor înregistrate pe calea realizării convergenței în cadrul Comunității și se referă, în special, la adaptarea instrumentelor de politică monetară și la pregătirea măsurilor necesare realizării unei politici monetare unice în cursul celei de-a treia etape, precum și normele legale pe care trebuie să le îndeplinească băncile centrale naționale pentru a fi parte integrantă a SEBC.

În conformitate cu deciziile Consiliului menționate la articolul 109f alineatul (7) din tratat, IME poate îndeplini și alte sarcini pentru pregătirea celei de-a treia etape.

Articolul 8

Independență

Membrii Consiliului IME, care sunt reprezentanții instituțiilor lor, acționează pe propria răspundere în cadrul activității lor. În exercitarea competențelor și în îndeplinirea misiunilor și a îndatoririlor care i-au fost conferite prin tratat și prin prezentul statut, Consiliul IME nu poate solicita și nici accepta instrucțiuni din partea instituțiilor sau organelor comunitare ori a guvernelor statelor membre. Instituțiile și organele comunitare, precum și guvernele statelor membre se angajează să respecte acest principiu și să nu încerce să influențeze Consiliul IME în îndeplinirea sarcinilor sale.

Articolul 9

Administrare

În conformitate cu articolul 109f alineatul (1) din tratat, IME este condus și administrat de către Consiliul IME.

Consiliul IME este format din președinte și din guvernatorii băncilor centrale naționale, dintre care unul este vicepreședinte. În cazul în care un guvernator este împiedicat să participe la o reuniune, acesta poate desemna un alt reprezentant al instituției sale.

Președintele este numit de comun acord de guvernele statelor membre, la nivelul șefilor de stat sau de guvern, la recomandarea Comitetului Guvernatorilor sau a Consiliului IME, după caz, și după consultarea Parlamentului European și a Consiliului. Președintele este ales dintre persoanele a căror autoritate și experiență profesională în domeniul monetar sau bancar sunt recunoscute. Președintele IME trebuie să fie resortisant al unui stat membru. Consiliul IME numește un vicepreședinte. Președintele și vicepreședintele sunt numiți pentru o perioadă de trei ani.

Președintele își exercită funcția cu normă întreagă. În afara cazului în care a obținut în mod excepțional o dispensă din partea Consiliului IME, acesta se angajează să nu desfășoare nici o altă activitate profesională, remunerată sau nu.

Președintele:

pregătește și prezidează reuniunile Consiliului IME;

fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 22, prezintă în exterior punctul de vedere al IME;

este răspunzător de administrarea curentă a IME.

În absența președintelui, funcțiile acestuia sunt exercitate de vicepreședinte.

Condițiile de salarizare a președintelui, în special retribuția, pensia și alte avantaje privind securitatea socială fac obiectul unui contract încheiat cu IME și se stabilesc de Consiliul IME la propunerea unui comitet format din trei membri numiți de Comitetul Guvernatorilor sau, dacă este cazul, de Consiliul IME și din trei membri numiți de Consiliu. Președintele nu are drept de vot în ceea ce privește problemele reglementate în prezentul alineat.

În cazul în care președintele nu mai îndeplinește condițiile necesare exercitării funcțiilor sale sau în care a comis o greșeală gravă, Curtea de Justiție îl poate demite, la cererea Consiliului IME.

Consiliul IME adoptă regulamentul de procedură al IME.

Articolul 10

Reuniunile Consiliului IME și procedurile de votare

Consiliul IME se întrunește cel puțin de zece ori pe an. Reuniunile sale sunt confidențiale. Consiliul IME, hotărând în unanimitate, poate decide să facă public rezultatul deliberărilor sale.

Fiecare membru al Consiliului IME sau reprezentantul său dispune de un vot.

În afară de cazul în care există o dispoziție contrară în prezentul statut, Consiliul IME ia decizii cu majoritatea simplă a membrilor săi.

Deciziile care trebuie luate în conformitate cu articolele 4.2., 5.4., 6.2. și 6.3. necesită unanimitatea membrilor Consiliului IME.

Adoptarea avizelor și recomandărilor în conformitate cu articolele 5.1. și 5.2., adoptarea deciziilor în conformitate cu articolele 6.4., 16 și 23.6 și adoptarea directivelor în conformitate cu articolul 15.3. necesită o majoritate calificată de două treimi din membrii Consiliului IME.

Articolul 11

Cooperarea interinstituțională și obligația de raportare

Președintele Consiliului și un membru al Comisiei pot participa la reuniunile Consiliului IME, fără a avea drept de vot.

Președintele IME este invitat să participe la reuniunile Consiliului în cazul în care acesta discută probleme privind obiectivele și misiunile IME.

La o dată stabilită prin regulamentul de procedură, IME elaborează un raport anual privind activitățile sale, precum și situația monetară și financiară din Comunitate. Raportul anual, precum și conturile anuale ale IME sunt trimise Parlamentului European, Consiliului și Comisiei, precum și Consiliului European.

Președintele IME poate fi audiat, la cererea Parlamentului European sau din proprie inițiativă, de comisiile competente ale Parlamentului European.

Rapoartele publicate de IME se pun la dispoziția persoanelor interesate în mod gratuit.

Articolul 12

Moneda utilizată

Operațiunile IME se exprimă în ECU.

Articolul 13

Sediu

Decizia privind sediul IME va fi luată, înainte de sfârșitul anului 1992, de comun acord de guvernele statelor membre, la nivelul șefilor de stat sau de guvern.

Articolul 14

Personalitate juridică

IME, având personalitate juridică în conformitate cu articolul 109f alineatul (1) din tratat, se bucură în fiecare din statele membre de capacitatea juridică cea mai largă recunoscută persoanelor juridice de legislația internă; în special, acesta poate dobândi sau înstrăina bunuri mobile și imobile, precum și introduce o acțiune în justiție.'

Articolul 15

Acte juridice

În exercitarea funcțiilor sale și în conformitate cu condițiile menționate de prezentul statut, IME:

formulează avize,

face recomandări,

adoptă directive și ia decizii adresate băncilor centrale naționale.

Avizele și recomandările IME nu sunt obligatorii.

Consiliul IME poate adopta directive care stabilesc metodele de realizare a condițiilor necesare SEBC pentru îndeplinirea sarcinilor sale în cea de-a treia etapă. Directivele IME nu sunt obligatorii; acestea sunt înaintate BCE pentru a lua o decizie.

Fără a aduce atingere articolului 3.1., o decizie a IME est obligatorie în toate elementele sale pentru destinatarii pe care îi desemnează. Articolele 190 și 191 din tratat se aplică acestor decizii.

Articolul 16

Resurse financiare

IME este dotat cu resurse proprii. Valoarea acestora se stabilește de Consiliul IME, în vederea asigurării venitului considerat necesar pentru acoperirea cheltuielilor administrative legate de îndeplinirea sarcinilor și funcțiilor IME.

Resursele IME, stabilite în conformitate cu articolul 16.1., sunt constituite din contribuțiile băncilor centrale naționale în conformitate cu grila de repartiție menționată la articolul 29.1. din Statutul SEBC și vărsate la data constituirii IME. În acest scop, datele statistice utilizate pentru stabilirea grilei sunt furnizate de Comisie, în conformitate cu regulile adoptate de Consiliu, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European, a Comitetului Guvernatorilor și a comitetului menționat la articolul 109c din tratat.

Consiliul IME stabilește modalitățile de plată a contribuțiilor.

Articolul 17

Conturi anuale și audit

Exercițiul financiar al IME începe în prima zi a lunii ianuarie și se încheie în ultima zi a lunii decembrie.

Consiliul IME adoptă un buget anual înaintea începerii fiecărui exercițiu financiar.

Conturile anuale sunt întocmite în conformitate cu principiile stabilite de Consiliul IME. Conturile anuale se aprobă de Consiliul IME, iar după aceea se publică.

Conturile anuale sunt verificate de auditori externi independenți, agreați de Consiliul IME. Auditorii au putere deplină de a controla toate registrele și conturile IME și de a obține toate informațiile privind operațiunile acestuia.

Dispozițiile articolului 188c din tratat se aplică numai pentru examinarea eficienței administrării IME.

Orice excedent al IME este transferat în următoarea ordine:

o sumă care urmează a fi stabilită de Consiliul IME este transferată fondului general de rezervă al IME;

soldul este distribuit băncilor centrale naționale potrivit grilei menționate la articolul 16.2.

În cazul în care exercițiul financiar al IME se soldează cu o pierdere, aceasta se compensează din fondul general de rezervă al IME. Pierderile rămase se compensează prin contribuțiile băncilor centrale naționale în conformitate cu grila prevăzută la articolul 16.2.

Articolul 18

Personal

Consiliul IME stabilește regimul care se aplică personalului IME.

Curtea de Justiție este competentă să soluționeze orice litigiu dintre IME și funcționarii săi, în limitele și condițiile prevăzute de regimul care li se aplică.

Articolul 19

Control jurisdicțional și probleme conexe

Actele sau omisiunile IME sunt supuse controlului și interpretării Curții de Justiție în cazurile și în condițiile prevăzute de tratat. IME poate acționa în justiție în cazurile și în condițiile prevăzute de tratat.

Litigiile dintre IME, pe de o parte, și creditorii săi, debitorii săi sau orice altă persoană, pe de altă parte, sunt soluționate de instanțele naționale competente, în afara cazurilor în care a fost declarată competentă Curtea de Justiție.

IME se supune regimului răspunderii menționat la articolul 215 din tratat.

Curtea de Justiție este competentă să hotărască pe baza unei clauze compromisorii conținute într-un contract de drept public sau de drept privat încheiat de IME sau în contul acestuia.

Decizia IME de a sesiza Curtea de Justiție se ia de Consiliul IME.

Articolul 20

Secretul profesional

Membrii Consiliului IME și personalul acestei instituții sunt obligați, chiar și după încetarea funcțiilor lor, să nu divulge informațiile care, prin natura lor, constituie secret profesional.

Persoanele care au acces la date supuse unei legislații comunitare care impune obligația păstrării secretului se supun acestei legislații.

Articolul 21

Privilegii și imunități

IME se bucură pe teritoriul statelor membre de privilegiile și imunitățile necesare îndeplinirii misiunilor sale, în condițiile stabilite de Protocolul privind privilegiile și imunitățile Comunităților Europene anexat la Tratatul de instituire a unui Consiliu unic și a unei Comisii unice ale Comunităților Europene.

Articolul 22

Persoane cu drept de semnătură

IME se angajează din punct de vedere juridic față de terți prin președinte sau vicepreședinte, sau prin semnătura a doi membri ai personalului său, autorizați în mod corespunzător de președinte să semneze în numele IME.

Articolul 23

Lichidarea IME

În conformitate cu articolul 109l din tratat, IME este lichidat în momentul înființării BCE. Toate activele și pasivele IME sunt automat transferate către BCE. Aceasta lichidează IME în conformitate cu prezentul articol. Lichidarea este încheiată la începutul celei de-a treia etape.

Mecanismul creării ECU în contrapartidă cu aur și dolari SUA, așa cum se menționează în articolul 17 din acordul SME, se abrogă din prima zi a celei de-a treia etape, în conformitate cu articolul 20 din acordul respectiv.

Toate creanțele și debitele care rezultă din mecanismul de finanțare pe termen foarte scurt și din mecanismul de sprijin monetar pe termen scurt se regularizează până în prima zi a celei de-a treia etape, în cadrul acordurilor menționate la articolul 6.1.

Toate activele rămase de la IME sunt lichidate și toate debitele neachitate de această instituție sunt plătite.

Produsul lichidării descrise la articolul 23.4. este distribuit băncilor centrale naționale în conformitate cu grila menționată la articolul 16.2.

Consiliul IME poate lua măsurile necesare pentru aplicarea articolului 23.4. și 23.5.

O dată cu înființarea BCE, președintele IME demisionează.

PROTOCOL privind procedura aplicabilă deficitelor excesive

ÎNALTELE PĂRȚI CONTRACTANTE,

dorind să stabilească modalitățile procedurale privind deficitele excesive menționate la articolul 104c din Tratatul de instituire a Comunității Europene,

AU CONVENIT cu privire la următoarele dispoziții, care sunt anexate la Tratatul de instituire a Comunității Europene:

Articolul 1

Valorile de referință menționate la articolul 104c alineatul (2) din tratat sunt următoarele:

3 % pentru raportul dintre deficitul public prevăzut sau realizat și produsul intern brut la prețurile pieței;

60% pentru raportul dintre datoria publică și produsul intern brut la prețurile pieței.

Articolul 2

În articolul 104c din tratat și în prezentul protocol:

prin „public” se înțelege: ceea ce se referă la administrația publică, adică administrațiile centrale, autoritățile regionale sau locale și fondurile de securitate socială, cu excepția operațiunilor comerciale, așa cum sunt acestea definite în Sistemul european al conturilor economice integrate;

prin „deficit” se înțelege : necesarul net de finanțare, așa cum este el definit în Sistemul european al conturilor economice integrate;

prin „investiție” se înțelege : formarea brută de capital fix, așa cum este ea definită în Sistemul european al conturilor economice integrate;

prin „datorie” se înțelege : totalul datoriilor brute, la valoarea lor nominală, la sfârșitul anului și consolidate în cadrul sectoarelor administrației publice, așa cum este el definit la prima liniuță.

Articolul 3

Pentru a asigura eficacitatea procedurii privind deficitele excesive, în conformitate cu această procedură guvernele statelor membre sunt răspunzătoare pentru deficitele administrației publice, așa cum a fost ea definită în articolul 2 prima liniuță. Statele membre veghează ca procedurile naționale din domeniul bugetar să le permită să-și îndeplinească obligațiile care le revin în această privință în temeiul tratatului. Statele membre adresează Comisiei notificări prompte și periodice privind deficitele lor prevăzute și realizate, precum și nivelul datoriilor lor.

Articolul 4

Datele statistice utilizate pentru aplicarea prezentului protocol sunt furnizate de Comisie.

Protocol privind criteriile de convergență menționate la articolul 109j din Tratatul de instituire a Comunității Europene

ÎNALTELE PĂRȚI CONTRACTANTE,

dorind să stabilească normele de aplicare a criteriilor de convergență care trebuie să orienteze Comunitatea în deciziile pe care aceasta este obligată să le ia cu ocazia trecerii la cea de-a treia etapă a uniunii economice și monetare menționate la articolul 109j alineatul (1) din Tratatul de instituire a Comunității Europene,

AU CONVENIT cu privire la următoarele dispoziții, care sunt anexate la Tratatul de instituire a Comunității Europene:

Articolul 1

Criteriul stabilității prețurilor, menționat la articolul 109j alineatul (1) prima liniuță din tratat înseamnă că un stat membru are o stabilitate durabilă a nivelului prețurilor și o rată medie a inflației, în cursul unei perioade de un an înaintea examinării, care nu poate depăși cu mai mult de 1,5 % rata inflației a cel mult trei state membre care au înregistrat cele mai bune rezultate în domeniul stabilității prețurilor. Inflația se calculează cu ajutorul indicelui prețurilor de consum pe o bază comparabilă, ținând seama de diferențele dintre definițiile naționale.

Articolul 2

Criteriul situației finanțelor publice, menționat la articolul 109j alineatul 1 a doua liniuță din tratat înseamnă că, în momentul examinării, un stat membru nu face obiectul unei decizii a Consiliului menționată la articolul 104c alineatul 6 din tratat, privind existența unui deficit excesiv în statul membru respectiv.

Articolul 3

Criteriul de participare la mecanismul ratei de schimb al Sistemului Monetar European, menționat la articolul 109j alineatul (1) a treia liniuță din tratat, înseamnă că un stat membru a respectat marjele normale de fluctuație prevăzute de mecanismul ratei de schimb al Sistemului Monetar European, fără să cunoască tensiuni grave cel puțin pe parcursul ultimilor doi ani dinaintea examinării. În special, statul membru nu a devalorizat din proprie inițiativă rata de schimb centrală bilaterală a monedei sale față de moneda unui alt stat membru în aceeași perioadă.

Articolul 4

Criteriul de convergență al ratelor dobânzilor menționat la articolul 109j alineatul (1) a patra liniuță din tratat, în cursul unei perioade de un an înaintea examinării, înseamnă că un stat membru a avut o rată a dobânzii nominală medie pe termen lung care nu poate depăși cu mai mult de 2 % pe aceea a cel mult trei state membre care au înregistrat cele mai bune rezultate în domeniul stabilității prețurilor. Ratele dobânzilor sunt calculate pe baza obligațiunilor de stat pe termen lung sau a unor titluri comparabile, ținând seama de diferențele dintre definițiile naționale.

Articolul 5

Datele statistice utilizate pentru aplicarea prezentului protocol sunt furnizate de Comisie.

Articolul 6

Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European, a IME sau a BCE, după caz, precum și a comitetului menționat la articolul 109c din tratat, adoptă dispozițiile corespunzătoare pentru a preciza în detaliu criteriile de convergență menționate la articolul 109j din tratat, care vor înlocui atunci prezentul protocol.

__________

PROTOCOL de modificare a Protocolului privind privilegiile și imunitățile Comunităților Europene

ÎNALTELE PĂRȚI CONTRACTANTE,

ÎNTRUCÂT în conformitate cu articolul 40 din Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene și cu articolul 21 din Statutul Institutului Monetar European, Banca Centrală Europeană și Institutul Monetar European se bucură, pe teritoriul statelor membre, de privilegii și imunități în măsura necesară îndeplinirii misiunilor lor,

AU CONVENIT cu privire la următoarele dispoziții, care sunt anexate la Tratatul de instituire a Comunității Europene:

Articolul unic

Protocolul privind privilegiile și imunitățile Comunităților Europene, anexat la Tratatul de instituire a unui Consiliu unic și a unei Comisii unice a Comunităților Europene, se completează cu următoarele dispoziții:

„Articolul 23

Prezentul protocol se aplică și Băncii Centrale Europene, membrilor organelor sale și personalului său, fără a aduce atingere dispozițiilor Protocolului privind Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene.

În afară de aceasta, Banca Centrală Europeană este exonerată de orice impunere fiscală și parafiscală cu ocazia majorărilor sale de capital, precum și a diferitelor formalități pe care aceste operații le-ar putea implica în statul în care își are sediul. Activitatea Băncii și a organelor sale, desfășurându-se în condițiile prevăzute de Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene, nu face obiectul aplicării impozitului pe cifra de afaceri.

Dispozițiile de mai sus se aplică și Institutului Monetar European. Dizolvarea și lichidarea sa sunt scutite de orice impunere."

_________

Protocol privind Danemarca

ÎNALTELE PĂRȚI CONTRACTANTE,

dorind să reglementeze anumite probleme speciale care privesc Danemarca,

AU CONVENIT cu privire la următoarele dispoziții, care sunt anexate la Tratatul de instituire a Comunității Europene:

Dispozițiile articolului 14 din Protocolul privind Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale nu aduc atingere dreptului Băncii Naționale a Danemarcei de a-și îndeplini sarcinile pe care și le asumă în prezent cu privire la teritoriile Regatului Danemarcei care nu fac parte din Comunitate.

_________

Protocol privind Portugalia

ÎNALTELE PĂRȚI CONTRACTANTE,

dorind să reglementeze anumite probleme speciale care privesc Portugalia,

AU CONVENIT cu privire la următoarele dispoziții, care sunt anexate la Tratatul de instituire a Comunității Europene:

Portugalia este autorizată să mențină facilitatea acordată regiunilor autonome Azore și Madeira de a beneficia de credite fără dobândă de la Banco de Portugal în conformitate cu condițiile stabilite de legea portugheză în vigoare.

Portugalia se angajează să facă totul pentru a pune capăt într-un termen cât mai scurt regimului menționat anterior.

_________

Protocol privind trecerea la cea de-a treia etapă a uniunii economice și monetare

ÎNALTELE PĂRȚI CONTRACTANTE,

Afirmă că semnarea noilor dispoziții ale tratatului privind uniunea economică și monetară conferă evoluției Comunității spre cea de-a treia etapă a uniunii economice și monetare un caracter ireversibil.

În consecință, toate statele membre, fie că îndeplinesc sau nu condițiile necesare adoptării unei monede unice, respectă voința Comunității de a intra cât mai repede în cea de-a treia etapă; de aceea, nici un stat membru nu va împiedica intrarea în cea de-a treia etapă.

În cazul în care la sfârșitul anului 1997 nu a fost stabilită data începerii celei de-a treia etape, statele membre respective, instituțiile Comunității și celelalte organisme implicate efectuează cu atenția cuvenită toate lucrările pregătitoare în cursul anului 1998, pentru a permite Comunității să intre irevocabil în cea de-a treia etapă la l ianuarie 1999 și pentru a permite BCE și SEBC să înceapă să-și exercite pe deplin funcțiile de la această dată.

Prezentul protocol este anexat la Tratatul de instituire a Comunității Europene.

_________

Protocol privind unele dispoziții referitoare la Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord

ÎNALTELE PĂRȚI CONTRACTANTE,

recunoscând că Regatul Unit nu este obligat și nu s-a angajat să treacă la cea de-a treia etapă a uniunii economice și monetare, fără o decizie specială în acest sens a guvernului și a parlamentului său;

luând act de faptul că guvernul Regatului Unit are obiceiul să-și finanțeze împrumuturile prin vânzarea de titluri de credit către sectorul privat;

AU CONVENIT cu privire la următoarele dispoziții, care sunt anexate la Tratatul de instituire a Comunității Europene:

Regatul Unit adresează Consiliului o notificare în cazul în care are intenția să treacă la cea de-a treia etapă, înainte ca Consiliul să fi procedat la evaluarea menționată la articolul 109j alineatul (2) din tratat.

Regatul Unit nu este obligat să treacă la cea de-a treia etapă, în afara cazului în care adresează Consiliului o notificare privind intenția sa de a face acest lucru.

În cazul în care nu se stabilește nici o dată pentru începutul celei de-a treia etape în conformitate cu articolul 109j alineatul (3) din tratat, Regatul Unit poate notifica intenția sa de a trece la cea de-a treia etapă înainte de l ianuarie 1998.

Punctele 3 - 9 se aplică în cazul în care Regatul Unit adresează Consiliului o notificare potrivit căreia nu are intenția să treacă la cea de-a treia etapă.

Regatul Unit nu este inclus în majoritatea statelor membre care îndeplinesc condițiile necesare menționate la articolul 109j alineatul (2) a doua liniuță și alineatul (3) prima liniuță din tratat.

Regatul Unit își păstrează competențele în domeniul politicii monetare în conformitate cu dreptul intern.

Articolul 3a alineatul (2), articolul 104c alineatele (1), (9) și (11), articolul 105 alineatele (1) - (5), articolul 105a, articolul 107, 108, 108a și 109, articolul 109a alineatele (1) și (2) litera (b) și articolul 109l alineatele (4) și (5) din tratat nu se aplică Regatului Unit. În aceste dispoziții, referirile la Comunitate și la statele membre nu includ Regatul Unit, iar referirile la băncile centrale naționale nu includ Banca Angliei.

Articolul 109e alineatul (4) și articolele 109h și 109i din tratat continuă să se aplice Regatului Unit. Articolul 109c alineatul (4) și articolul 109m se aplică Regatului Unit ca și cum acesta ar face obiectul unei derogări.

Drepturile de vot ale Regatului Unit se suspendă pentru actele Consiliului menționate la articolele enumerate la punctul 5. În acest scop, voturile ponderate ale Regatului Unit nu se iau în considerare la calculul majorității calificate în înțelesul articolului 109k alineatul (5) din tratat.

Regatul Unit nu are dreptul de a participa la numirea președintelui, vicepreședintelui și a celorlalți membri ai Comitetului Director al BCE menționată la articolul 109a alineatul (2) litera (b) și articolul 109l alineatul (1) din tratat.

Articolele 3, 4, 6, 7, 9.2., 10.1., 10.3., 11.2., 12.1., 14, 16, 18, 19, 20, 22, 23, 26, 27, 30, 31, 32, 33, 34, 50 și 52 din Protocolul privind Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene („statutul”) nu se aplică Regatului Unit.

În aceste articole, referirile la Comunitate sau la statele membre nu privesc Regatul Unit, iar referirile la băncile centrale naționale sau la acționari nu privesc Banca Angliei.

Referirile din articolele 10.3. și 30.2. din statut la „capitalul subscris la BCE” nu includ capitalul subscris de Banca Angliei.

Articolul 109l alineatul (3) din tratat și articolele 44 - 48 din statut se aplică, fie că un stat membru face sau nu obiectul unei derogări, sub rezerva următoarelor modificări:

în articolul 44, referirile la misiunile BCE și IME vizează misiunile care mai trebuie îndeplinite în cursul celei de-a treia etape datorită unei eventuale decizii a Regatului Unit de a nu trece la această etapă;

în plus față de misiunile menționate la articolul 47, BCE îndeplinește o funcție de consiliere și asistență în pregătirea oricărei decizii pe care Consiliul ar putea fi obligat să o ia în privința Regatului Unit, în conformitate cu dispozițiile punctului 10 literele (a) și (c);

Banca Angliei varsă contribuția sa la capitalul BCE cu titlu de participare la cheltuielile sale de funcționare, pe aceeași bază ca și băncile centrale naționale ale statelor membre care fac obiectul unei derogări.

În cazul în care Regatul Unit nu trece la cea de-a treia etapă, acesta își poate modifica notificarea în orice moment după începerea acestei etape. În acest caz :

Regatul Unit are dreptul să treacă la cea de-a treia etapă, în cazul în care îndeplinește condițiile necesare. Consiliul, hotărând la cererea Regatului Unit, în condițiile și în conformitate cu procedura stabilite în articolul 109k alineatul (2) din tratat, decide dacă Regatul Unit îndeplinește condițiile necesare;

Banca Angliei varsă partea sa de capitalul subscris și transferă la BCE active valutare și contribuie la rezervele BCE pe aceeași bază ca și banca centrală națională a unui stat membru pentru care derogarea a luat sfârșit;

Consiliul, hotărând în condițiile și în conformitate cu procedura stabilite în articolul 109l alineatul (5) din tratat, adoptă orice altă decizie necesară pentru a permite Regatului Unit să treacă la cea de-a treia etapă.

În cazul în care Regatul Unit trece la cea de-a treia etapă în conformitate cu dispozițiile prezentului punct, punctele 3 - 9 încetează să se aplice.

Prin derogare de la articolul 104 și articolul 109e alineatul (3) din tratat și de la articolul 21.1 din statut, guvernul Regatului Unit își poate păstra linia de credit „Ways and Means” de care dispune la Banca Angliei, în cazul în care și atât timp cât Regatul Unit nu trece la cea de-a treia etapă.

___________

Protocol privind anumite dispoziții privind Danemarca

ÎNALTELE PĂRȚI CONTRACTANTE,

dorind să reglementeze, în conformitate cu obiectivele generale ale tratatului de instituire a Comunității Europene, anumite probleme speciale care se pun în prezent,

având în vedere Constituția Danemarcei care conține dispoziții care ar putea face necesară organizarea în Danemarca a unui referendum înainte ca această țară să se angajeze la cea de-a treia etapă a uniunii economice și monetare,

AU CONVENIT cu privire la următoarele dispoziții, care sunt anexate la Tratatul de instituire a Comunității Europene:

Guvernul danez adresează Consiliului o notificare privind poziția sa privind participarea la cea de-a treia etapă, înainte ca acesta să procedeze la evaluarea sa în conformitate cu articolul 109j alineatul (2) din tratat.

În cazul în care Danemarca notifică faptul că nu va participa la cea de-a treia etapă, ea beneficiază de o derogare. Efectul acestei derogări este că toate articolele și toate dispozițiile tratatului și Statutului SEBC care se referă la o derogare se aplică Danemarcei.

În acest caz, Danemarca nu este inclusă în majoritatea statelor membre care îndeplinesc condițiile necesare menționate la articolul 109j alineatul (2) a doua liniuță și alineatul (3) prima liniuță din tratat.

Procedura menționată la articolul 109k alineatul (2) pentru a pune capăt derogării este inițiată numai la cererea Danemarcei.

În cazul în care se pune capăt derogării, dispozițiile prezentului protocol încetează să se aplice.

__________

Protocol privind Franța

ÎNALTELE PĂRȚI CONTRACTANTE,

dorind să țină seama de un element special referitor la Franța,

AU CONVENIT cu privire la următoarele dispoziții, care sunt anexate la Tratatul de instituire a Comunității Europene:

Franța își va păstra privilegiul de a emite monede în teritoriile sale de peste mări în conformitate cu metodele stabilite de legislația sa internă și va fi singura împuternicită să determine paritatea francului CFP.

_______

Protocol privind politica socială

ÎNALTELE PĂRȚI CONTRACTANTE,

constatând că unsprezece state membre, și anume Regatul Belgiei, Regatul Danemarcei, Republica Federală Germania, Republica Elenă, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Irlanda, Republica Italiană, Marele Ducat al Luxemburgului, Regatul Țărilor de Jos și Republica Portugheză doresc să urmeze calea deschisă de Carta socială din 1989; că, în acest scop, acestea au încheiat între ele un acord; că acest acord este anexat la prezentul protocol; că prezentul protocol și respectivul acord nu aduc atingere dispozițiilor tratatului, în special celor privind politica socială care fac parte integrantă din acquis-ul comunitar:

Convin să autorizeze aceste unsprezece state membre să recurgă la instituțiile, procedurile și mecanismele din tratat cu scopul de a adopta între ele și a de aplica, în măsura în care le privesc, actele și deciziile necesare punerii în aplicare a acordului menționat mai sus.

Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord nu participă la deliberările și la adoptarea de Consiliu a propunerilor Comisiei făcute pe baza prezentului protocol și a acordului menționat mai sus.

Prin derogare de la articolul 148 alineatul (2) din tratat, actele înaintate Consiliului în conformitate cu prezentul protocol și care trebuie adoptate cu majoritate calificată au nevoie de cel puțin patruzeci și patru de voturi. În cazul actelor Consiliului care trebuie adoptate în unanimitate, precum și a celor care constituie amendamente la propunerea Comisiei, este necesară unanimitatea membrilor Consiliului, cu excepția Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord.

Actele adoptate de Consiliu și toate consecințele financiare altele decât costurile administrative aferente instituțiilor, nu se aplică Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord.

Prezentul protocol este anexat la Tratatul de instituire a Comunității Europene.

Acord privind politica socială încheiat între statele membre ale Comunității Europene, cu excepția Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord

Cele unsprezece înalte părți contractante subsemnate, și anume Regatul Belgiei, Regatul Danemarcei, Republica Federală Germania, Republica Elenă, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Irlanda, Republica Italiană, Marele Ducat al Luxemburgului, Regatul Țărilor de Jos și Republica Portugheză, denumite în continuare „state membre",

dorind să pună în aplicare, pornind de la acquis-ul comunitar, Carta socială din 1989,

având în vedere Protocolul privind politica socială,

AU convenit cu privire la următoarele dispoziții:

Articolul 1

Comunitatea și statele membre au ca obiective promovarea ocupării forței de muncă, ameliorarea condițiilor de viață și de muncă, o protecție socială corespunzătoare, dialogul social, dezvoltarea resurselor umane care permit un nivel ridicat și durabil de ocupare a forței de muncă și lupta împotriva marginalizării. În acest scop, Comunitatea și statele membre iau măsuri care țin seama de diversitatea practicilor naționale, în special în domeniul relațiilor convenționale, precum și de necesitatea de a menține competitivitatea economiei Comunității.

Articolul 2

În vederea realizării obiectivelor menționate la articolul l, Comunitatea sprijină și completează acțiunea statelor membre în următoarele domenii:

îmbunătățirea, în special, a mediului de muncă pentru a proteja sănătatea și securitatea lucrătorilor;

condițiile de muncă;

informarea și consultarea lucrătorilor;

egalitatea dintre bărbați și femei în ceea ce privește șansele lor pe piața forței de muncă și tratamentul la locul de muncă;

integrarea persoanelor excluse de pe piața forței de muncă, fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 127 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, denumit în continuare „Tratat".

În acest scop, Consiliul poate adopta, prin directive, prescripții minime aplicabile în mod progresiv, ținând seama de condițiile și reglementările tehnice existente în fiecare dintre statele membre. Aceste directive evită impunerea de constrângeri administrative, financiare și juridice de natură să împiedice înființarea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii.

Consiliul hotărăște în conformitate cu procedura menționată la articolul 189c din tratat și după consultarea Comitetului Economic și Social.

Cu toate acestea, Consiliul hotărăște în unanimitate, la propunerea Comisiei, după consultarea Parlamentului European și a Comitetului Economic și Social, în următoarele domenii:

securitatea socială și protecția socială a lucrătorilor;

protecția lucrătorilor în caz de desfacere a contractului de muncă;

reprezentarea și apărarea colectivă a intereselor lucrătorilor și angajatorilor, inclusiv luarea deciziilor de comun acord, sub rezerva alineatului (6);

condițiile de angajare a resortisanților din țările terțe care sunt rezidenți legali pe teritoriul Comunității;

contribuțiile financiare privind promovarea ocupării forței de muncă și crearea de locuri de muncă, fără a aduce atingere dispozițiilor privind Fondul social.

Un stat membru poate încredința partenerilor sociali, la cererea lor comună, punerea în aplicare a directivelor adoptate în conformitate cu alineatele (2) și (3).

În acest caz, acesta se asigură că, cel târziu până la data la care o directivă trebuie să fie transpusă în conformitate cu articolul 189, partenerii sociali au adoptat dispozițiile necesare pe calea unui acord, statul membru respectiv fiind obligat să ia toate măsurile necesare care să-i permită să fie în orice moment în stare să garanteze rezultatele impuse de respectiva directivă.

Dispozițiile adoptate în conformitate cu prezentul articol nu pot împiedica un stat membru să mențină sau să stabilească măsuri de protecție mai stricte compatibile cu tratatul.

Dispozițiile prezentului articol nu se aplică remunerațiilor, dreptului de asociere, dreptului la grevă și dreptului de lock-out.

Articolul 3

Comisia are sarcina de a promova consultarea partenerilor sociali la nivel comunitar și de a lua orice măsură utilă pentru a facilita dialogul dintre aceștia, având grijă ca sprijinul acordat părților să fie echilibrat.

În acest scop, înainte de a prezenta propuneri în domeniul politicii sociale, Comisia consultă partenerii sociali cu privire la posibila orientare a unei acțiuni comunitare.

În cazul în care, după această consultare, Comisia consideră că o acțiune comunitară este de dorit, aceasta consultă partenerii sociali asupra conținutului propunerii avute în vedere. Partenerii sociali vor prezenta Comisiei un aviz sau, dacă este cazul, o recomandare.

Cu ocazia acestei consultări, partenerii sociali pot informa Comisia că doresc să inițieze procesul menționat la articolul 4. Durata procedurii nu poate depăși nouă luni, în afara cazului în care prelungirea este hotărâtă în comun de partenerii sociali respectivi și de Comisie.

Articolul 4

Dialogul dintre partenerii sociali la nivel comunitar poate conduce, în cazul în care aceștia doresc acest lucru, la stabilirea unor relații convenționale, inclusiv încheierea unor acorduri.

Punerea în aplicare a acordurilor încheiate la nivel comunitar are loc fie în conformitate cu procedurile și practicile proprii partenerilor sociali și statelor membre, fie, în domeniile care intră sub incidența articolului 2, la cererea comună a părților semnatare, printr-o decizie a Consiliului la propunerea Comisiei.

Consiliul hotărăște cu majoritate calificată, în afara cazului în care acordul respectiv conține una sau mai multe dispoziții privind unul din domeniile menționate la articolul 2 alineatul (3), caz în care hotărăște în unanimitate.

Articolul 5

În vederea realizării obiectivelor menționate la articolul l și fără a aduce atingere celorlalte dispoziții ale tratatului, Comisia încurajează cooperarea dintre statele membre și facilitează coordonarea acțiunii lor în domeniile politicii sociale care intră sub incidența prezentului acord.

Articolul 6

Fiecare stat membru asigură aplicarea principiului plății egale pentru femei și bărbați, pentru muncă egală.

În înțelesul prezentului articol, prin plată se înțelege salariul sau remunerația obișnuită, de bază sau minimă și toate celelalte avantaje, plătite direct sau indirect, în numerar sau în natură, de angajator lucrătorului pentru munca prestată de acesta.

Plata egală, fără discriminare de sex, presupune:

ca plata acordată pentru aceeași muncă, plătită după rezultat, să fie stabilită pe baza aceleiași unități de măsură,

ca plata acordată pentru o muncă plătită pe unitate de timp să fie aceeași pentru același loc de muncă.

Prezentul articol nu poate împiedica un stat membru să mențină sau să adopte măsuri care să prevadă avantaje specifice destinate să faciliteze exercitarea unei activități profesionale de către femei sau să prevină ori să compenseze dezavantajele în cariera lor profesională.

Articolul 7

Comisia întocmește în fiecare an un raport privind evoluția realizării obiectivelor menționate la articolul l, inclusiv situația demografică din Comunitate. Aceasta transmite raportul Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și Social.

Parlamentul European poate invita Comisia să elaboreze raporturi privind chestiuni speciale privind situația socială.

Declarații

1. Declarație privind articolul 2 alineatul (2)

Cele unsprezece Înalte Părți Contractante constată că, la discuțiile privind articolul 2 alineatul (2) din prezentul acord, s-a convenit că, la stabilirea obligațiilor minime privind protecția securității și sănătății angajaților, Comunitatea nu intenționează să facă discriminări nejustificate de împrejurări față de angajații întreprinderilor mici și mijlocii.

2.Declarație privind articolul 4 alineatul (2)

Cele unsprezece Înalte Părți Contractante declară că prima modalitate de aplicare a acordurilor dintre partenerii sociali la nivel comunitar - la care se referă articolul 4 alineatul (2) - va consta în dezvoltarea conținutului acestor acorduri prin negociere colectivă și în conformitate cu normele fiecărui stat membru, și că, în consecință, această modalitate nu impune statelor membre să aplice în mod direct aceste acorduri sau să elaboreze norme de transpunere a lor și nici să modifice dispozițiile interne în vigoare pentru a facilita punerea lor în aplicare.

Protocol privind coeziunea economică și socială

ÎNALTELE PĂRȚI CONTRACTANTE,

amintind că Uniunea și-a propus ca obiectiv promovarea progresului economic și social, între altele prin întărirea coeziunii economice și sociale;

amintind că articolul 2 din Tratatul de instituire a Comunității Europene menționează, între alte misiuni, promovarea coeziunii economice și sociale și a solidarității între statele membre și că întărirea coeziunii economice și sociale se află printre acțiunile Comunității enumerate în articolul 3 din tratat;

amintind că dispozițiile întregii părții a treia, titlul XIV, consacrat coeziunii economice și sociale, constituie baza juridică ce permite consolidarea și dezvoltarea în continuare a acțiunii Comunității în domeniul coeziunii economice și sociale, în special crearea unui nou fond;

amintind că dispozițiile părții a treia, titlul XII, privind rețelele transeuropene, și titlul XVI, referitor la mediu, prevăd crearea unui Fond de coeziune până la 31 decembrie 1993;

declarându-și convingerea că evoluția spre uniunea economică și monetară va contribui la creșterea economică a tuturor statelor membre;

constatând că fondurile structurale ale Comunității se vor fi dublat în termeni reali între 1987 și 1993, implicând transferuri importante, în special în ceea ce privește proporția din PIB-ul statelor membre celor mai puțin prospere;

constatând că Banca Europeană de Investiții (BEI) împrumută sume considerabile și din ce în ce mai importante regiunilor celor mai sărace;

constatând dorința ca modurile de alocare a resurselor provenite din fondurile structurale să fie mai flexibile;

constatând dorința de a adapta nivelurile de participare comunitară la programele și proiectele din anumite țări;

constatând propunerea de a se lua în considerare într-o măsură mai mare, în sistemul de resurse proprii, prosperitatea relativă a statelor membre;

REAFIRMă că promovarea coeziunii economice și sociale este vitală pentru dezvoltarea integrală și pentru succesul durabil al Comunității și subliniază importanța menționării coeziunii economice și sociale în articolele 2 și 3 din tratat;

își REAFIRMă convingerea că fondurile structurale trebuie să continue să aibă un rol considerabil în realizarea obiectivelor Comunității în domeniul coeziunii;

ÎȘI reafirmă convingerea că BEI este obligată să consacre în continuare cea mai mare parte a resurselor sale promovării coeziunii economice și sociale și se declară dispuse să reexamineze capitalul de care are nevoie BEI, de îndată ce acest lucru va fi necesar în acest scop;

reafirmă necesitatea de a proceda la o evaluare completă a funcționării și eficacității fondurilor structurale în 1992 și de a reexamina, cu această ocazie, dimensiunea pe care ar trebui s-o aibă aceste fonduri, ținând seama de misiunile Comunității în domeniul coeziunii economice și sociale;

convin ca Fondul de coeziune, care trebuie să fie creat până la 31 decembrie 1993, să aloce contribuții financiare de la Comunitate unor proiecte privind mediul și rețelele transeuropene în statele membre al căror PNB pe cap de locuitor este mai mic de 90 % din media comunitară și care au aplicat un program care urmărește satisfacerea condițiilor de convergență economică menționate la articolul 104c din tratat;

declară că au intenția de a permite o mai mare flexibilitate în acordarea creditelor provenind din fondurile structurale, pentru a ține seama de nevoile specifice care nu sunt satisfăcute de actuala reglementare a fondurilor structurale;

se declară dispuse să adapteze nivelurile de participare comunitară în cadrul programelor și proiectelor fondurilor structurale, pentru a evita creșterea excesivă a cheltuielilor bugetare pentru statele membre cele mai puțin prospere;

recunosc necesitatea de a urmări îndeaproape progresele realizate pe calea coeziunii economice și sociale și se declară dispuse să studieze toate măsurile necesare în această privință;

își afirmă intenția de a lua în considerare într-o măsură mai mare capacitatea diferitelor state membre de a contribui la sistemul de resurse proprii și de a studia mijloacele de corectare, pentru statele membre cele mai puțin prospere, a elementelor de regres din sistemul actual de resurse proprii;

convin să anexeze prezentul protocol la Tratatul de instituire a Comunității Europene.

____________

Protocol privind Comitetul Economic și Social și Comitetul Regiunilor

ÎNALTELE PĂRȚI CONTRACTANTE,

AU CONVENIT cu privire la următoarele dispoziții, care sunt anexate la Tratatul de instituire a Comunității Europene:

Comitetul Economic și Social și Comitetul Regiunilor dispun de o structură comună de organizare.

____________

Protocol anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatele de instituire a Comunităților Europene

ÎNALTELE PĂRȚI CONTRACTANTE,

AU CONVENIT cu privire la următoarele dispoziții, care sunt anexate la Tratatul privind Uniunea Europeană și la tratatele de instituire a Comunităților Europene:

Nici o dispoziție din Tratatul privind Uniunea Europeană, din tratatele de instituire a Comunităților Europene sau din tratatele și actele de modificare ori completare a respectivelor tratate nu aduce atingere aplicării în Irlanda a articolului 40.3.3. din Constituția Irlandei.

___________

Act final

Conferințele reprezentanților guvernelor statelor membre convocate la Roma la 15 decembrie 1990 pentru a adopta de comun acord modificările care trebuie aduse Tratatului de instituire a Comunității Economice Europene în vederea realizării Uniunii politice și în vederea etapelor finale ale uniunii economice și monetare, precum și cele convocate la Bruxelles la 3 februarie 1992 pentru a aduce Tratatelor de instituire a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului și, respectiv, a Comunității Europene a Energiei Atomice modificările necesare la modificările preconizate la Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, au adoptat următoarele texte:

Tratatul privind Uniunea Europeană

II. Protocoale

Protocol privind dobândirea de bunuri imobiliare în Danemarca

Protocol privind articolul 119 din Tratatul de instituire a Comunității Europene

Protocol privind Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene

Protocol privind Statutul Institutului Monetar European

Protocol privind procedura în cazul deficitelor excesive

Protocol privind criteriile de convergență menționate la articolul 109j din Tratatul de instituire a Comunității Europene

Protocol de modificare a Protocolului privind privilegiile și imunitățile Comunităților Europene

Protocol privind Danemarca

Protocol privind Portugalia

Protocol privind trecerea la cea de-a treia etapă a uniunii economice și monetare

Protocol privind unele dispoziții privind Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord

Protocol privind anumite dispoziții privind Danemarca

Protocol privind Franța

Protocol privind politica socială, la care se anexează un acord încheiat între statele membre ale Comunității Europene, cu excepția Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, la care se anexează două declarații

Protocol privind coeziunea economică și socială

Protocol privind Comitetul Economic și Social și Comitetul Regiunilor

Protocol anexat Tratatului privind Uniunea Europeană și tratatelor de instituire a Comunităților Europene

Conferințele au convenit că protocoalele menționate la punctele 1 - 16 de mai sus vor fi anexate la Tratatul de instituire a Comunității Europene și că protocolul menționat la punctul 17 de mai sus va fi anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la tratatele de instituire a Comunităților Europene.

În momentul semnării acestor texte. Conferințele au adoptat declarațiile enumerate mai jos și anexate la prezentul Act final:

III. Declarații

Declarație privind protecția civilă, energia și turismul

Declarație privind naționalitatea unui stat membru

Declarație privind partea a treia, titlurile III și VI, din Tratatul de instituire a Comunității Europene

Declarație privind partea a treia, titlul VI, din Tratatul de instituire a Comunității Europene

Declarație privind cooperarea în domeniul monetar cu țările terțe

Declarație privind relațiile monetare cu Republica San Marino, Cetatea Vaticanului și Principatul Monaco

Declarație privind articolul 73d din Tratatul de instituire a Comunității Europene

Declarație privind articolul 109 din Tratatul de instituire a Comunității Europene

Declarație privind partea a treia, titlul XVI din Tratatul de instituire a Comunității Europene

Declarație privind articolele 109, 130r și 130y din Tratatul de instituire a Comunității Europene

Declarație privind Directiva din 24 noiembrie 1988 (emisii)

Declarație privind Fondul European de Dezvoltare

Declarație privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană

Declarație privind Conferința parlamentelor

Declarație privind numărul membrilor Comisiei și Parlamentului European

Declarație privind ierarhia actelor comunitare

Declarație privind dreptul de acces la informație

Declarație privind costurile estimate care rezultă din propunerile Comisiei

Declarație privind aplicarea dreptului comunitar

Declarație privind evaluarea impactului măsurilor comunitare asupra mediului

Declarație privind Curtea de Conturi

Declarație privind Comitetul Economic și Social

Declarație privind cooperarea cu asociațiile de solidaritate

Declarație privind protecția animalelor

Declarație privind reprezentarea intereselor țărilor și teritoriilor de peste mări menționate la articolul 227 alineatele (3) și (5) literele (a) și (b) din Tratatul de instituire a Comunității Europene

Declarație privind regiunile ultraperiferice ale Comunității

Declarație privind votul în domeniul politicii externe și de securitate comune

Declarație privind măsurile practice în domeniul politicii externe și de securitate comune

Declarație privind regimul lingvistic în domeniul politicii externe și de securitate comune

Declarație privind Uniunea Europei Occidentale

Declarație privind azilul

Declarație privind cooperarea polițienească

Declarație privind litigiile dintre BCE și IME, pe de o parte, și agenții lor, pe de altă parte

Încheiat la Maastricht, la șapte februarie una mie nouă sute nouăzeci și doi.

___________

Declarații

DECLARAȚIE privind protecția civilă, energia și turismul

Conferința declară că problema introducerii în Tratatul de instituire a Comunității Europene a unor titluri privind domeniile menționate la articolul 3 litera (t) din respectivul tratat va fi examinată, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul N alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană, pe baza unui raport pe care Comisia îl va prezenta Consiliului cel târziu în 1996.

Comisia declară că acțiunea Comunității în aceste domenii va fi continuată pe baza dispozițiilor actuale ale Tratatelor de instituire a Comunităților Europene.

__________

DECLARAȚIE privind naționalitatea unui stat membru

Conferința declară că, în cazul în care Tratatul de instituire a Comunității Europene face referire la resortisanții statelor membre, problema de a ști dacă o persoană are cetățenia unuia sau altuia dintre statele membre se rezolvă numai prin referire la dreptul intern al statului respectiv. Pentru informare, statele membre pot preciza, printr-o declarație depusă la președinție, care sunt persoanele care trebuie considerate ca resortisanți ai lor, în sens comunitar; dacă este cazul, acestea își pot modifica declarația.

____________

DECLARAȚIE privind partea a treia, titlurile III și VI din Tratatul de instituire a Comunității Europene

Conferința afirmă că, pentru aplicarea dispozițiilor menționate de Tratatul de instituire a Comunității Europene, în partea a treia, titlul III, capitolul 4, privind capitalurile și plățile, și titlul VI, privind politica economică și monetară, va fi urmată practica obișnuită, conform căreia Consiliul se întrunește în formula care îi cuprinde pe miniștrii afacerilor economice și ai finanțelor, fără a se aduce atingere dispozițiilor articolului 109j alineatele (2) și (4) și articolului 109k alineatul (2).

DECLARAȚIE privind partea a treia, titlul VI din Tratatul de instituire a Comunității Europene

Conferința afirmă că Președintele Consiliului European invită miniștrii afacerilor economice și ai finanțelor să participe la sesiunile Consiliului European, în cazul în care acesta examinează problemele privind uniunea economică și monetară.

DECLARAȚIE privind cooperarea monetară cu țările terțe

Conferința afirmă dorința Comunității de a contribui la stabilitatea relațiilor monetare internaționale. În acest scop, Comunitatea este dispusă să coopereze cu alte țări europene, precum și cu țările neeuropene cu care întreține relații economice strânse.

DECLARAȚIE privind relațiile monetare cu Republica San Marino, Cetatea Vaticanului și Principatul Monaco

Conferința convine ca relațiilor monetare existente între Italia și San Marino, între Italia și Cetatea Vaticanului și între Franța și Monaco să nu li se aducă atingere prin prezentul tratat, atât timp cât ECU nu va fi fost introdus ca monedă unică a Comunității.

Comunitatea se angajează să faciliteze renegocierea acordurilor existente, în măsura în care aceasta va fi necesar ca urmare a introducerii ECU ca monedă unică.

DECLARAȚIE privind articolul 73d din Tratatul de instituire a Comunității Europene

Conferința afirmă că dreptul statelor membre de a aplica dispozițiile incidente ale legislației lor fiscale menționate la articolul 73d alineatul (1) litera (a) din Tratatul de instituire a Comunității Europene se referă numai la dispozițiile care există la sfârșitul anului 1993. Cu toate acestea, prezenta declarație se aplică numai circulației capitalurilor și plăților între statele membre.

DECLARAȚIE privind articolul 109 din Tratatul de instituire a Comunității Europene

Conferința subliniază că termenii „acord formal" utilizați în articolul 109 alineatul (1) nu au ca scop să creeze o nouă categorie de acorduri internaționale în înțelesul dreptului comunitar.

DECLARAȚIE privind partea a treia, titlul XVI din Tratatul de instituire a Comunității Europene

Conferința consideră că, având în vedere interesul tot mai mare pentru protecția naturii la nivel național, comunitar și internațional, Comunitatea este obligată, în exercitarea competențelor sale în temeiul dispozițiilor din partea a treia, titlul XVI din tratat, să țină seama de cerințele specifice ale acestui domeniu.

DECLARAȚIE privind articolele 109, 130r și 130y din Tratatul de instituire a Comunității Europene

Conferința consideră că dispozițiile articolului 109 alineatul (5), ale articolului 130r alineatul (4) al doilea paragraf și ale articolului 130y nu aduc atingere principiilor care rezultă din hotărârea pronunțată de Curtea de Justiție în afacerea AETR.

DECLARAȚIE privind Directiva din 24 noiembrie 1988 (emisii)

Conferința declară că modificările aduse legislației comunitare nu pot aduce atingere derogărilor acordate Spaniei și Portugaliei până la 31 decembrie 1999, în temeiul directivei Consiliului din 24 noiembrie 1988 privind limitarea emisiilor în atmosferă ale unor poluanți provenind de la marile instalații de ardere.

DECLARAȚIE privind Fondul European de Dezvoltare

Conferința convine ca Fondul European de Dezvoltare să fie finanțat în continuare prin contribuții naționale, în conformitate cu actualele dispoziții.

DECLARAȚIE privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană

Conferința consideră că este important să încurajeze o mai mare participare a parlamentelor naționale la activitățile Uniunii Europene.

În acest scop, schimbul de informații între parlamentele naționale și Parlamentul European trebuie să se intensifice. În acest context, guvernele statelor membre se îngrijesc, între altele, ca parlamentele naționale să poată dispune în timp util, pentru informare sau pentru o eventuală examinare, de propunerile legislative ale Comisiei.

De asemenea, conferința consideră că este important să se intensifice contactele între parlamentele naționale și Parlamentul European, în special prin acordarea de facilități reciproce corespunzătoare și prin întâlniri periodice între parlamentari interesați de aceleași probleme.

DECLARAȚIE privind Conferința parlamentelor

Conferința invită Parlamentul European și parlamentele naționale să se reunească, în cazul în care este necesar, sub forma Conferinței parlamentelor (sau adunărilor).

Conferința parlamentelor este consultată în privința marilor orientări ale Uniunii Europene, fără a aduce atingere competențelor Parlamentului European și drepturilor parlamentelor naționale. La fiecare sesiune a conferinței parlamentelor, președintele Consiliului European și președintele Comisiei raportează cu privire la starea Uniunii.

DECLARAȚIE privind numărul membrilor Comisiei și ai Parlamentului European

Conferința convine să examineze problemele privind numărul membrilor Comisiei și numărul membrilor Parlamentului European până la sfârșitul anului 1992 cel târziu, pentru a ajunge la un acord care va permite să se stabilească baza juridică necesară determinării numărului de membri ai Parlamentului European, în timp util pentru alegerile din 1994. Deciziile vor fi luate ținând seama, în special, de necesitatea de a stabili numărul total al membrilor Parlamentului European într-o Comunitate extinsă.

DECLARAȚIE privind ierarhia actelor comunitare

Conferința convine ca la Conferința interguvernamentală care va fi convocată în 1996 să se examineze în ce măsură ar fi posibil să se revadă clasificarea actelor comunitare, pentru a stabili o ierarhie corespunzătoare între diferitele categorii de norme.

DECLARAȚIE privind dreptul de acces la informație

Conferința consideră că transparența procesului decizional consolidează caracterul democratic al instituțiilor, precum și încrederea publicului în administrație. În consecință, conferința recomandă Comisiei să prezinte Consiliului, în 1993 cel târziu, un raport referitor la măsurile privind creșterea accesului publicului la informațiile de care dispun instituțiile.

DECLARAȚIE privind costurile estimate care rezultă din propunerile Comisiei

Conferința constată angajamentul Comisiei ca, bazându-se, dacă este cazul, pe consultările pe care le consideră necesare și consolidându-și sistemul de evaluare al legislației comunitare, să țină seama, în ceea ce privește propunerile sale legislative, de costurile și de beneficiile pentru autoritățile publice din statele membre, precum și pentru toți cei interesați.

DECLARAȚIE privind aplicarea dreptului comunitar

Conferința subliniază că, pentru coerența și unitatea procesului de construcție europeană, este esențial ca fiecare stat membru să transpună integral și fidel în dreptul său național, directivele comunitare al căror destinatar este, în termenele prevăzute de acestea.

În plus, Conferința - recunoscând că fiecare stat membru este acela care este obligat să stabilească cel mai bun mod de a aplica dispozițiile dreptului comunitar, ținând seama de instituții, de sistemul juridic și de celelalte condiții care îi sunt proprii, dar, în orice caz, cu respectarea dispozițiilor articolului 189 din Tratatul de instituire a Comunității Europene - consideră că este esențial, pentru buna funcționare a Comunității, ca măsurile luate în diferitele state membre să aibă ca rezultat aplicarea dreptului comunitar cu aceeași eficacitate și rigoare ca și în cazul dreptului lor național.

Conferința invită Comisia ca, în exercitarea competențelor pe care i le conferă articolului 155 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, să asigure respectarea de către statele membre a obligațiilor lor. Aceasta invită Comisia să publice periodic un raport complet destinat statelor membre și Parlamentului European.

DECLARAȚIE privind evaluarea impactului măsurilor comunitare asupra mediului

Conferința constată angajamentul Comisiei, în ceea ce privește propunerile sale, și angajamentul statelor membre, în ceea ce privește punerea lor în aplicare, de a ține seama pe deplin de efectele asupra mediului, precum și de principiul creșterii durabile.

DECLARAȚIE privind Curtea de Conturi

Conferința subliniază importanța specială pe care o acordă misiunii conferite Curții de Conturi prin articolele 188a, 188b, 188c și 206 din Tratatul de instituire a Comunității Europene.

Aceasta cere celorlalte instituții comunitare să examineze împreună cu Curtea de Conturi toate mijloacele adecvate pentru a mări eficacitatea activității sale.

DECLARAȚIE privind Comitetul Economic și Social

Conferința convine ca Comitetul Economic și Social să beneficieze de aceeași independență de care Curtea de Conturi beneficia până în prezent în ceea ce privește bugetul său și administrarea personalului.

DECLARAȚIE privind cooperarea cu asociațiile de solidaritate

Conferința subliniază importanța pe care o are, în urmărirea obiectivelor articolului 117 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, o cooperare între aceasta și asociațiile de solidaritate și fundații ca instituții responsabile de așezăminte și de servicii sociale.

DECLARAȚIE privind protecția animalelor

Conferința invită Parlamentul European, Consiliul și Comisia, precum și statele membre să țină pe deplin seama de cerințele privind bunăstarea animalelor, în cazul în care elaborează și pun în aplicare legislația comunitară în domeniile politicii agricole comune, a transporturilor, a pieței interne și a cercetării.

DECLARAȚIE privind reprezentarea intereselor țărilor și teritoriilor de peste mări menționate la articolul 227 alineatele (3) și (5) literele (a) și (b) din Tratatul de instituire a Comunității Europene

Constatând că, în situații excepționale, pot apărea divergențe între interesele Uniunii și cele ale țărilor și teritoriilor de peste mări menționate la articolul 227 alineatele (3) și (5) literele (a) și (b) din Tratatul de instituire a Comunității Europene, conferința cade de acord cu privire la eforturile pe care Consiliul le va depune pentru a găsi o soluție conformă cu poziția Uniunii. Cu toate acestea, în cazul în care aceasta s-ar dovedi imposibil, conferința convine că statul membru respectiv poate acționa separat, în interesul acestor țări și teritorii de peste mări, fără ca aceasta să aducă atingere interesului Comunității. Acest stat membru va informa Consiliul și Comisia în cazul în care o asemenea divergență de interese riscă să se producă și, în cazul în care o acțiune separată este inevitabilă, va indica în mod clar că acționează în interesul unui teritoriu de peste mări menționat mai sus.

Declarația de mai sus se aplică și în ceea ce privește Macao și Timorul Oriental.

DECLARAȚIE privind regiunile ultraperiferice ale Comunității

Conferința recunoaște că regiunile ultraperiferice ale Comunității (departamente franceze de peste mări, Azore și Madeira și insulele Canare) se caracterizează printr-o rămânere în urmă structurală importantă, agravată de mai multe fenomene (distanță mare, insularitate, suprafață mică, relief și climat dificil, dependență economică de câteva produse) a căror constanță și cumulare prejudiciază grav dezvoltarea lor economică și socială.

Aceasta apreciază însă că, în cazul în care dispozițiile Tratatul de instituire a Comunității Europene și ale legislației secundare se aplică de drept regiunilor ultraperiferice, este posibil să se adopte măsuri specifice în favoarea lor, în măsura în care și atât timp cât există o nevoie obiectivă de a lua astfel de măsuri în vederea unei dezvoltări economice și sociale a acestor regiuni. Aceste măsuri trebuie să urmărească, în același timp, obiectivul realizării pieței interne și pe cel al recunoașterii realității regionale pentru a permite acestor regiuni să ajungă la nivelul economic și social mediu al Comunității.

DECLARAȚIE privind votul în domeniul politicii externe și de securitate comună

Conferința convine că, pentru deciziile care necesită unanimitate, statele membre vor evita, pe cât posibil, să împiedice întrunirea unanimității în cazul în care o majoritate calificată este favorabilă deciziei.

DECLARAȚIE privind măsurile practice în domeniul politicii externe și de securitate comună

Conferința convine că repartizarea lucrărilor între Comitetul politic și Comitetul Reprezentanților Permanenți va fi examinată ulterior, la fel ca și măsurile practice pentru fuziunea Secretariatului pentru Cooperare Politică cu Secretariatul General al Consiliului, precum și măsurile de colaborare dintre acesta și Comisie.

DECLARAȚIE privind regimul lingvistic în domeniul politicii externe și de securitate comună

Conferința convine că regimul lingvistic aplicabil este cel al Comunităților Europene.

Pentru comunicările COREU, practica actuală a cooperării politice europene va servi drept model, pentru moment.

Toate textele privind politica externă și de securitate comună care sunt prezentate sau adoptate la sesiunile Consiliului European sau ale Consiliului, precum și toate textele care trebuie să fie publicate, sunt traduse imediat și simultan în toate limbile oficiale ale Comunității.

DECLARAȚIE privind Uniunea Europei Occidentale

Conferința ia act de următoarele declarații:

I. DECLARAȚIE

a Belgiei, Germaniei, 'Spaniei, 'Franței, Italiei, 'Luxemburgului, Țărilor de Jos, Portugaliei și Regatului Unit, care sunt membre ale Uniunii Europei Occidentale, precum și membre ale Uniunii Europene, privind rolul 'Uniunii Europei Occidentale și relațiile sale cu Uniunea Europeană și cu 'Alianța Atlantică''

Introducere

Statele membre ale Uniunii Europei Occidentale (UEO) convin asupra necesității de a forma o veritabilă identitate europeană de securitate și apărare și de a asuma responsabilități europene sporite în materie de apărare. Această identitate va fi elaborată treptat, într-un proces cu etape succesive. UEO va fi parte integrantă a dezvoltării Uniunii Europene și își va spori contribuția la solidaritatea din cadrul Alianței Atlantice. Statele membre ale UEO convin să întărească rolul UEO în perspectiva, pe termen lung, a unei politici de apărare comune în cadrul Uniunii Europene, care ar putea să conducă, la momentul potrivit, la o apărare comună compatibilă cu cea a Alianței Atlantice.

UEO se va dezvolta ca o componentă a apărării Uniunii Europene și ca un mijloc de consolidare a pilonului european al Alianței Atlantice. În acest scop, UEO va concepe o politică de apărare europeană comună și va veghea la aplicarea concretă a acesteia, dezvoltând în continuare propriul său rol operațional.

Statele membre ale UEO iau notă de articolul J.4 privind politica externă și de securitate comună din Tratatului privind Uniunea Europeană, care se citește după cum urmează:

"(1) Politica externă și de securitate comună cuprinde totalitatea problemelor privind securitatea Uniunii Europene, inclusiv stabilirea, în perspectivă, a unei politici de apărare comune, care ar putea conduce, în viitor, la o apărare comună.

(2) Uniunea cere Uniunii Europei Occidentale (UEO), care este parte integrantă a dezvoltării Uniunii Europene, să elaboreze și să pună în aplicare deciziile și acțiunile Uniunii care au implicații în domeniul apărării. Consiliul, în acord cu instituțiile UEO, adoptă măsurile practice necesare.

(3) Problemele care au implicații în domeniul apărării și care sunt reglementate de prezentul articol nu se supun procedurilor menționate la articolul J.3.

(4) Politica Uniunii Europene, în înțelesul prezentului articol, nu aduce atingere caracterului specific al politicii de securitate și de apărare a unora dintre statele membre; aceasta respectă obligațiile unor state membre care decurg din Tratatul Atlanticului de Nord și este compatibilă cu politica comună de securitate și de apărare stabilită în acel cadru.

(5) Dispozițiile prezentului articol nu se opun dezvoltării unei cooperări mai strânse între două sau mai multe state membre la nivel bilateral, în cadrul UEO și al Alianței Atlantice, în măsura în care această cooperare nu contravine cooperării menționate de prezentul titlu și nici nu o îngrădește. .

(6) În scopul de a promova realizarea obiectivului prezentului tratat și ținând seama de termenul stabilit pentru 1998 în contextul articolului XII din Tratatul de la Bruxelles modificat, dispozițiile prezentului articol vor putea fi revizuite în conformitate cu articolul N alineatul (2), pe baza unui raport pe care Consiliul îl va prezenta în 1996 Consiliului European, și care conține o evaluare a progreselor realizate și a experienței dobândite până în acel moment.”

A. Relațiile UEO cu Uniunea Europeană

Obiectivul este edificarea pe etape a UEO ca o componentă a apărării Uniunii Europene. În acest scop, UEO este pregătită să elaboreze și să pună în aplicare, la cererea Uniunii Europene, deciziile și acțiunile Uniunii care au implicații în domeniul apărării.

În acest scop, UEO va dezvolta relații strânse de lucru cu Uniunea Europeană, luând următoarele măsuri:

sincronizarea, în mod corespunzător, a datelor și locurilor de întâlnire, precum și armonizarea metodelor de lucru;

stabilirea unei strânse cooperări între Consiliul și Secretariatul General al UEO, pe de o parte, și Consiliul Uniunii și Secretariatul General al Consiliului, pe de alta;

examinarea armonizării succesiunii și duratei președințiilor respective;

punerea la punct a mijloacelor corespunzătoare pentru a garanta informarea periodică a Comisiei Comunităților Europene și, dacă este cazul, consultarea acesteia cu privire la activitățile UEO, în conformitate cu rolul Comisiei în politica externă și de securitate comună, așa cum se stabilește în Tratatul privind Uniunea Europeană;

încurajarea unei cooperări mai strânse între Adunarea Parlamentară a UEO și Parlamentul European.

Consiliul UEO va lua măsurile practice necesare, în acord cu instituțiile competente ale Uniunii Europene.

B. Relațiile UEO cu 'Alianța atlantică

Obiectivul este dezvoltarea UEO ca mijloc de consolidare a pilonului european al Alianței Atlantice. În acest scop, UEO este pregătită să dezvolte relații strânse de lucru între UEO și Alianța Atlantică și să sporească rolul, responsabilitățile și contribuțiile statelor membre ale UEO în cadrul Alianței. Aceasta se va face pe baza transparenței și a complementarității necesare între identitatea europeană de securitate și de apărare, așa cum apare ea, și Alianță. UEO va acționa în conformitate cu pozițiile adoptate în Alianța Atlantică.

statele membre ale UEO își vor intensifica coordonarea în privința problemelor din cadrul Alianței care prezintă un interes comun important, cu scopul de a promova poziții comune concertate în cadrul UEO, în procesul de consultare a Alianței, care va rămâne forumul esențial de consultare între aliați și spațiul în care aceștia își pun de acord politicile privind angajamentele lor privind securitatea și apărarea din cadrul Tratatului Atlanticului de Nord.

dacă este cazul, datele și locurile de întâlnire vor fi sincronizate iar metodele de lucru vor fi armonizate.

între Secretariatele generale ale UEO și NATO se va stabili o strânsă cooperare.

C. Rolul operațional al UEO

Rolul operațional al UEO va fi întărit examinând și stabilind misiunile, structurile și mijloacele adecvate, care cuprind în special:

o celulă de planificare a UEO;

o cooperare militară mai strânsă, complementară Alianței, în special în domeniul logisticii, al transportului, al formării și al supravegherii strategice;

întâlniri între șefii de stat major ai UEO;

unități militare aparținând UEO.

Alte propuneri vor fi studiate în continuare, în special:

o cooperare mai strânsă în materie de armament, în vederea creării unei agenții europene a armamentelor;

transformarea Institutului UEO în Academie Europeană de Securitate și Apărare.

Măsurile care urmăresc întărirea rolului operațional al UEO vor fi pe deplin compatibile cu dispozițiile militare necesare pentru a asigura apărarea colectivă a tuturor aliaților.

D. Măsuri diverse

Ca urmare a măsurilor de mai sus și pentru a facilita sporirea rolului UEO, sediul general al Consiliului și al Secretariatului General al UEO va fi transferat la Bruxelles.

Reprezentarea în Consiliul UEO trebuie să fie de așa natură, încât acesta să-și poată exercita funcțiile în permanență, în conformitate cu articolul VIII din Tratatul de la Bruxelles modificat. Statele membre vor putea recurge la o formulă numită „a dublei pălării", care urmează să fie pusă la punct și care va cuprinde pe reprezentanții lor în Alianță și în Uniunea Europeană.

UEO constată că, în conformitate cu dispozițiile articolului J.4 alineatul (6) referitor la politica externă și de securitate comună din Tratatul privind Uniunea Europeană, Uniunea va decide să revadă dispozițiile acestui articol pentru a promova obiectivul pe care acest articol îl stabilește, după procedura stabilită. UEO va proceda în 1996 la o reexaminare a prezentelor dispoziții. Această reexaminare va ține seama de progresele și experiența dobândită și va include relațiile dintre UEO și Alianța Atlantică.

II. DECLARAȚIE

a Belgiei, Germaniei, 'Spaniei, 'Franței, Italiei, 'Luxemburgului, Țărilor de Jos, Portugaliei și Regatului Unit, care sunt membre ale Uniunii Europei Occidentale''''

„Statele membre ale UEO se felicită pentru dezvoltarea identității europene în domeniul securității și apărării. Acestea sunt hotărâte, ținând seama de rolul UEO ca element de apărare al Uniunii Europene și ca mijloc de consolidare a pilonului european al Alianței Atlantice, să așeze relațiile dintre UEO și celelalte țări europene pe baze noi, în vederea asigurării stabilității și securității în Europa. În acest spirit, acestea fac următoarele propuneri:

Statele care sunt membre ale Uniunii Europene sunt invitate să adere la UEO, în condiții asupra cărora se va conveni în conformitate cu articolul XI din Tratatul de la Bruxelles modificat, sau să devină observatori, în cazul în care doresc acest lucru. În același timp, celelalte state europene membre ale NATO sunt invitate să devină membri asociați ai UEO, într-un mod care să le dea posibilitatea să participe pe deplin la activitățile UEO.

Statele membre ale UEO pleacă de la ipoteza că tratatele și acordurile corespunzătoare propunerilor de mai sus vor fi încheiate până la 31 decembrie 1992.”

DECLARAȚIE privind azilul

Conferința convine că, în cadrul lucrărilor menționate la articolele K.1 și K.3 din dispozițiile privind cooperarea în domeniile justiției și afacerilor interne, Consiliul va examina cu prioritate problemele privind politica statelor membre privind azilul, cu scopul de a adopta, la începutul anului 1993, o acțiune comună menită să armonizeze unele aspecte ale acestei politici, ținând seama de programul de lucru și de calendarul cuprins în raportul privind azilul, stabilit la cererea Consiliului European de la Luxemburg din 28 și 29 iunie 1991.

În acest context, până la sfârșitul anului 1993, Consiliul va examina, pe baza unui raport, și chestiunea unei eventuale aplicări a articolului K.9 la aceste probleme.

DECLARAȚIE privind cooperarea polițienească

Conferința confirmă acordul statelor membre cu privire la obiectivele propunerilor făcute de delegația germană la reuniunea Consiliului European de la Luxemburg din 28 și 29 iunie 1991.

În momentul de față, statele membre convin să examineze cu prioritate proiectele care le vor fi înaintate, pe baza programului de lucru și a calendarului convenit în raportul întocmit la cererea Consiliului European de la Luxemburg, și sunt pregătite să adopte măsuri concrete în domenii cum sunt cele sugerate de respectiva delegație în ceea ce privește următoarele sarcini aferente schimbului de informații și de experiență:

asistența acordată autorităților naționale însărcinate cu efectuarea urmăririlor penale și cu securitatea, în special în ceea ce privește coordonarea operațiunilor de cercetare;

constituirea de bănci de date;

evaluarea și exploatarea centralizată a informațiilor, pentru a face un bilanț al situației și pentru a stabili diferitele moduri de abordare a operațiunilor de cercetare;

culegerea și exploatarea informațiilor privind abordările naționale în domeniul prevenirii, cu scopul de a le transmite statelor membre și de a stabili strategii de prevenire la scară europeană;

măsuri privind formarea complementară, cercetarea, criminalistica și antropometria judiciară.

Statele membre convin să examineze, pe baza unui raport, în cursul anului 1994 cel târziu, dacă este cazul ca domeniul acestei cooperări să fie extins.

DECLARAȚIE privind litigiile dintre BCE și IME, pe de o parte, și agenții lor, pe de altă parte

Conferința consideră că Tribunalul de Primă Instanță este obligat să soluționeze această categorie de acțiuni, în conformitate cu articolul 168a din prezentul tratat. Conferința invită deci instituțiile să-și adapteze în consecință dispozițiile incidente.

Înaltele Părți Contractante la Tratatul de instituire a Comunității Europene au adoptat, la 1 mai 1992, la Guimaraes (Portugalia), următoarea declarație:

DECLARAȚIE a Înaltelor Părți Contractante la Tratatul privind Uniunea Europeană

Înaltele Părți Contractante la Tratatul privind Uniunea Europeană, semnat la Maastricht la 7 februarie 1992,

după ce au examinat termenii Protocolului nr. 17 din respectivul Tratat privind Uniunea Europeană, anexat la acest tratat și la tratatele de instituire a Comunităților Europene,

dau următoarea interpretare juridică:

intenția lor era și rămâne ca Protocolul să nu limiteze libertatea de deplasare între statele membre sau, potrivit condițiilor care pot fi stabilite în conformitate cu dreptul comunitar de legislația irlandeză, de a obține ori de a furniza în Irlanda informații privind servicii pe care legea le autorizează în statele membre.

În același timp, Înaltele Părți Contractante declară solemn că, în ipoteza unei viitoare revizuiri a Constituției Irlandei care să se refere la obiectul articolului 40.3.3 al respectivei constituții și care să nu fie contrară intenției Înaltelor Părți Contractante exprimate mai sus, acestea vor fi favorabile, în urma intrării în vigoare a Tratatului privind Uniunea Europeană, unei modificări a respectivului protocol urmărind să-i extindă aplicarea la dispoziția din Constituția astfel revizuită, în cazul în care Irlanda solicită acest lucru.