Deschide meniul principal
Trei cocoși negri-și cântară
culegător: Silviu Pop, Țara Codrului, Maramureș; în Calendarul Maramureșului, 1980, t. 594;


Trei cocoși negri-și cântară,
Zori de ziuă revărsară,
Tri feciori se deșteptară,
Tri feciori ardelenești,
Cu tri cai moldovenești.
Unu-i albu ca omătu,
Unu-i negru ca corbu,
Unu-i sur ca porumbu.
Să luară, să dusără
Până-n vârful codrului,
La fântâna corbului.
– Stați, ficiori, să ne-ntrebăm
Care de unde suntem
Și care ce moarte vrem?

La cel mic i s-o vinit,
Fie-i moartea de cuțit;
De cuțit fără rugină,
Să moară-n țară străină;
Fără lumină de său,
Fără om din satu său;
Fără lumină de ceară,
Fără om din a lui țară.
– Stați, feciori, și m-așteptați
Pân-oi mere la maica
Și văd: cu bani m-a plăti
Ori cu păru m-a jeli?

– Maică, măiculița me!
Ori cu bani de mi-i plăti
Ori cu păru mi jeli?
– Io cu păr nu te-oi jeli,
Nici cu bani nu te-oi plăti
C-acolo nu te-am mânat
În codri cu dilcoșii,
Numa-n sat cu oamenii!

– Maică, măiculița me,
Mâine pă la prânzu mare
Ne’ ieșI, maică, până-afară
Și-auzi puștile pușcând
Și ciorile cloncănind,
Corbii din mine mâncând!
Rămâi, mamă, sănătoasă
Ca și-o pară vermânoasă,
Că și io mărg sănătos,
Ca un măr putregăios.


ObservațiiModificare

Mioritică prin excelență, bizară și paradoxală totodată, colinda are două versiuni distincte, una profund laică, cu circulație preponderent în zona Codru, iar alte de factură religioasă, aparținând unui strat mai recent, identificată în nordul Maramureșului.
Codru / Trei voinici se trezesc în zorii zilei, urcă în vârful muntelui și oficiază un misterios ritual al asocierii după neamuri sau după obârșii. Unul dintre ei, de regulă cel mic, se dovedește a fi străin și implicit e sortit «morții». Opțiunea lui este să moară «de cuțit» (înjunghiat sau decapitat). Similitudinile cu variantele maramureșene ale Colindei păcurarilor sunt izbitoare. Odată ajunși în vârful muntelui, cei trei păcurari procedează la același ciudat ritual al asocierii după neamuri. Pe acest fond (și după o prealabilă îndepărtare temporară) micului i se aduce la cunoștință aceiași sentință, cu libertatea de a-și alege moartea ("Ce mortiță tu poftești?"). Predomină opțiunea pentru decapitare, la care se adaugă, de data aceasta, și alte dispoziții testamentare - îngroparea la munte, nedespărțirea de instrumentele meseriei.
 Un alt aspect comun este momentul performării celor două cântece: ambele sunt colinde de feciori și sunt interpretate predilect în zorii zilei de Crăciun, după prima noapte magică din ciclul sărbătorilor de iarnă. Ele fac parte din repertoriul colindelor inițiatice specifice feciorilor. Văzute în profunzime, aceste texte de tip mister inițiatic nu pot fi decât ritualice, iar faptele invocate transced realitatea, căci nu despre omor, crimă, jertfă sau sentință nedreaptă vorbesc. Ci despre prefigurarea unor situații-limită, respectiv achiziția unor atitudini necesare într-o competiție cu Moartea (și nu cu fârtații), în momentul Marii Treceri.
Nordul Maramureșului / "(…) Trei cocoși negri-și cântară, / Iuda din pat să scula-ră, / Pă obraz nu s-o spălat, / Pă Hristos îl d-arăta-ră. / Iuda iubitor de bani / și l-o vândut la pogani / Cu treizeci și doi de bani" (…). (Tache Papahagi, Graiul și folklorul Maramureșului, (1925), Editura Minerva, București, 1981, p. 231, text CCCXXXI; informator Maria Horvat, 36 ani, localitatea Crăcești - Hărnicești, 1920). În acest caz, sintagma e preluată dintr-un episod biblic din Noul Testament: în noaptea în care Isus e vândut de Iuda, apostolul Petru, socotit cel mai credincios ucenic, se leapădă de trei ori de învățătorul său înainte de primul cântat al cocoșului, precum prezise Isus. De altfel Ion Bârlea susține că acest cântec este "colinda trădării lui Iuda" (Ion Bârlea, Literatura populară din Maramureș, ediția din 1968, p. 140, text 10 și p. 142, text 11)