Tristia
de O. Carp
apărut în Literatură și știință, 1894


Ca un izvor cu mii de șoapte,
Cu tînguiri de spovedanii,
Curg ștreșinele, curg, și ’n noapte
Își povestesc istorii stranii:

Ce-a fost, ce e un pic de ploae,
Din ce adîncuri se ridică,
Și cît de jos, în ce noroae
Se-afundă une-ori cînd pică ;

Iar picăturile, ce fură
În om simțiri și cugetare,
Cu groază-și spun de cită ură
Și mișelii sîntem în stare ;

Și după ce se plîng pe ele, —
De soare veșnic amăgite, —
Spun suferințele mai grele
Ale vieței chinuite...

Atîtea sînt, că zi și noapte
De-ar curge ploaea în toți anii,
Ai auzi aceleași șoapte
Și tînguiri de spovedanii.