Triumf

 

În dimineți frumoase ca visul de-altă vreme
Tot lanul e un zâmbet zglobiu și fericit,
Iar muncitoru-i vesel că-a izbutit să cheme
O auroră nouă dintr-un pământ trudit.
Trudit dar bun, cosașul o împarte tuturora,
Și rumene copile se-ntrec doinind la strâns-

Ca spicele din holdă ar vrea să-ncingă hora,
Dar cântecul le-ndeamnă la muncă - și la plâns...
Acum e jalnic cântul, apasă ca o ceată,
Acum solemn și vesel de parcă-n el s-adună
Făgăduinți de pace și dragostea de viață
A celor ce-o să vie p-o lume mult mai bună.

Muncind din greu, cosașul bronzat de vânt și soare
E-nstrăinat de patimi și de necazuri mici -
Victorioasa muncă, în veci mântuitoare
A devenit Orfeul infernului de-aici.
Ba va supune totul și viața va fi lină...
Senin și blând ca zeul la care se închină

Cosașul o-nțelege - o știu și trubadurii -
Vorbește-n clipe rare și vocea lui blajină
Se pierde absorbită în liniștea naturii,
...Dar iată-n depărtare Domnica lui, frumoasa!

Românul stă din lucru și râde fericit
Iar la picioare-n iarbă îi scânteiază coasa
Și pare de departe un fulger îmblânzit.