Ulise/15

←14

Ulise de Ilarie Voronca 15

16→

iată-te la brașov cum iubești străzile lui drepte
PĂDUREA E aproape și liniști mari îți ling gleznele
cerul își desface cozile de păuni curcubeiele
codrul te ospătează te primește cu suflarea lui cu mângâierea mușchiului
vezi mai departe cimitirul improvizat pentru cei căzuți la război în 1916
țărâna a apropiat vrăjmașii i-a binecuvântat
glasul lor reapare ca literele șterse
sunt toți foarte tineri și pietrișul aleielor ca obrazul e umed
pe cer descoperi deodată urme de pași
e dumnezeu care trece gârla văzduhului pe bolovani de luceferi
cheia gâtului cade în adâncuri
ca un schit sufletul se limpezește prin mesteacăni
răscolesc frunzișul privirile se adapă ca jivinile
se trezesc viorile adormite în copaci
și vertebrele sunt mătăniile lunii
când vulturul se rotește ca un aruncător de disc
și urcă primăvara în sânge
dar deodată pornește buciumul înălțimilor
să adune în cercuri iarna oilor în fulgi la stână
și brazii torc caierul vântului
în văgăuni lumina zilelor e pitită
brașov cetate cu pereții oglinzi în munți
pieptul tău e deschis la sulițele aerului
anotimpurile îți aduc buchete de șipote
tăcerea e ca o cireașă își suie coarnele până la tine
o vară mi-ai dăruit fericirea vacanței cu mireasma și răcoarea ta
ai împrumutat trupului meu bronzul culmilor
alcov pentru flacăra ochiului în nisip
brașov odihnă a glasului în hamacul de umbră
lunecă în balul aerului în mătase navă