Ulise/16

 

la fotograf încremenesc gesturile surâsurile
o apă trece din mână în mână ca o eșarfă
din cartoane se întregesc umbrele ferestrele
ca prăsele pasul nuntașilor sună în cremene
magnezium magnezium cum cum izbucnești în oglinzi carnea ta albă
o flacără ca o punte până la pereții cu draperii privirile
un ocean rupe lanțurile în mădulare urcă tăcerea
ca un miner amintirea se pierde în salină
dansatoarea mușcă colierul de lacrimi
un sărut nemișcarea un fior brațele
pământul își deschide vântului sânii plini cu cartofi cu liniști
o clipă moartea scânteie ca ochii lupilor în drum spre conac
în dormitoare strălucesc bijuteriile somnului
prin sticlăria nopților se străvăd lacurile cu lacăte în rugină broaștele
preotul duce în mâini aparatul în care se imprimă tinerețea uitarea
o răcoare înaintează pușcaș prin trestiile oaselor
în aerul brumat rotesc rațe sălbatice vorbele
colinele își pun catrințe și fluierele sapă văi
iată somnul îți dăruie o sticluță cu parfum
îmblânzitorul aruncă tigrul în arenă ca o mănușă
urmează numărul acrobatului elegant subteran dansul
pe frânghie pașii se aprind se sting ca afișe luminoase
biletele de favoare nu sunt admise dar directorul
înaintează pe calul mușcând în spume zăbala
veți vedea domnilor spectacolul cel mai extraordinar
inima ca un gât de gușter se umflă se dezumflă
și troici coboară chiuind pe arterele în trepte
cât duioasă e eleganța focilor
pielea lor lucioasă ca o noapte în docurile brăilei
au mustăți cum e nervura frunzelor
îmi place să le văd legănându-se în mișcare
ochii lor sunt ca acele de cravată
și scot țipete foarte binevoitoare ca papagalii
prind pești dăruiți de dresor și scâncesc atât de copilăros