←17 Ulise de Ilarie Voronca
18
19→

înotătoarele au dantele de ape
porumbei valurile se unesc genunchii descriu cercuri
mișcarea brațelor clatină o pădure de miresme
e o alunecare a trupului pe blănuri de liniști
e o desfrunzire de surâsuri în spumă
degetele înfloresc zăpezi în glastrele aerului
umerii se apleacă într-o parte ca sălciile din privire
depărtează apropie pulpele minutele
spinteci peștele viu al undei crește respirarea
zborul păsărilor înalță un ecou bărcile
cu pânze descresc ca vocile de pe maluri
e o odihnă deschide balul sângelui
fruntea
sărută buzele apelor în rugăciune

dar înaintarea se face fără grabă
poți înota voinicește sau pe spate
pieptul se desfată în aerul umed și albă
catifeaua valului te mângâie te împarte
tălpile sărută tulpine ca gâturi uneori
cerul lasă-n apă rubinul unei toamne
din fund vegetațiile clatină culori
pupila străvede insuli de portocali
o stea tremură vântului catarge
trupul sporește o cascadă în cristal
în inel luna face cercuri și se sparge