←2 Ulise de Ilarie Voronca
3
4→

acum strada te primește ca o cutie de poștă
obișnuința e pe umerii tăi o cămașă uzată
strada e aici la picioarele tale precum câinele credincios
aerul stă pe acoperișuri ca un preș
tu ești o scrisoare în strada cutie de poștă
destinul tău e acolo distribuitor mecanic
el te va duce la destinația pe meningea ta scrisă
desigur tu mergi pe sub casele cu șorțuri ca brutărese
dar altcineva întoarce arcul din pupilele tale
zgomotele îți ling tâmplele arterele
vânzătoarea îți întinde gazeta de dimineață
o! gazeta, ce dantelă pentru melancolia ta
lindbergh a aruncat un curcubeu între america și europa
un profesor de strategie e asasinat în expresul paris marsilia
prețul pâinii se va urca cu zece centime
dar aerul flutură un drapel între genele tale
singurătatea e dreaptă ca un semnal de uzină
cartierele pulsează se umplu de suc ca ovare
botul luceferilor te scormonește te sperie
e un continent femeia care merge înaintea ta
și iată-te la casablanca ești fără lucru
lăzile se rostogolesc în port ca monezile
e un miros tare de ulei și de vuiet
înaintezi prin ecuația sângelui
în părul aerului sunt catarte cordaje
precum penele de șoim la un șef indian
iată grânele bumbacurile ca amulete
clănțănesc stelele argintăria lacului
o lotcă spintecă trestia vinelor
dar nu e decât vitrina unei companii navale
pasul ezită ca timpanele
și totuși soarele își face loc cu coatele
un surâs te urcă până la etajul al optulea
orice cuvânt un dosar un dosar un dosar chiar cerul
e o mașină de scris somnul
se depărtează se aproprie ca o pădure tăcerea