Ulise/5

 

te oprești la vânzătoarea de legume
îți surâd ca șopârle fasolele verzi
constelația mazărei naufragiază vorbele
boabele stau în păstaie ca școlarii cuminți în bănci
ca lotci dovlecii își vâră botul înaintează
amurgesc sfeclele ca tapițerii pătrunjelul mărarul
iepuri de casă ridichii albi pătlăgelele
vinete înnoptează iată tomatele ca obrajii transilvănencelor
în broboade de mângăieri cristale pașii
conopidele cât omăt întârziat pe boschetele de șoapte
și sticle cu apă minerală morcovii oglinzi fluviul
ca oase lungi se deosebesc casele cuvintele
cu virtuți terapeutice drumul săpat în patlagină lăptuci
și iată fața de hristos chinuit a cartofului
el știe secretele nopții cu burdufe de liniști
rădăcinile lui pipăie rărunchii pământului
albe netede ca tuburi rădăcinile
înaintează în nervi
sug înțelepciunea vremurilor osemintele nopții
închini un imn cartofului

vreau să am limpezimea tăcerea ta
fruct al țărânei asemeni cu țărâna
din pântecul întunericului nu ne uita
întărește-ne cu uleiul nopților mâna

tu știi subterane abecedare
te-au hrănit dumnezeu și ploile
virtuțile ți le tragi din pământ ca din staul oile
cerurile te primesc în orice căldare

cartof icoana umilinții a răbdării
tu te mulțumești cu puțin și ne dai tot
iată și triunghiul zborului în metalul înserării
cerul atârnă ca limba câinilor de un cot

cartof ca mâinile plugarului aspre
cu răcoare de tunel de după-amiază
tu ești al gliei glas pre
tine ochiul îngerilor fără haraci te veghează

tu îți lipești urechea de pământ
lingi zgomotele măruntaiele toate
atâtea vrăji ca etichete de drogherie în tine sunt
tu ești un pahar cu vitalitate

îmi place coaja miezul tău umezindu-se
cum îți faci loc cu umerii ca să crești
te aștept te ascult și bătăi de inimă ivindu-se
în negreală și noroiul tău culori cerești

strângi și apoi ne dai pe limbă amidon
tu primești binecuvântarea vântului
norii îți clădesc pe sub zare un tron
și numai poetul știe că tu ești câinele pământului