Uliul, păunul și cioful

Fabula IV - Uliul, păunul și cioful

de
Antioh Cantemir
tradus în română de
Alecu Donici

Ne povestesc c-odată al păsărilor prinț

A fost pierit. În locu-i trei păsări zburătoare

La împăratul vultur cerea locul deschis,

Păunul, uliul, cioful. Tustrei lămuritoare

Cuvinte de dreptate au fost înfățoșat.

Cu vitezia uliul fălindu-se, dă multe

Dovezi despre războaie în care s-a luptat,

Se laudă păunul cu penele-i plăcute,

Iar cioful juruiește că noaptea fără somn

În veci o va petrece, făcând și jurământ.

Deci vulturul aleasă, pre care gândiți, domn?

Pe ciof! — Și la aceasta așa își dă cuvânt;

Că uliul deși este viteaz ș-a fost oștean,

Nu are îndurare, e aprig și avan.

El nu a dat dovadă de vreo faptă bună.

Nici pe viitorie la dânsul nu e har,

Căci dacă tinerețea cu slavă nu răsună,

Apoi a vrâstei iarnă se trece în zadar.

Păunul este mândru cu lungile lui pene,

Dar cioful este pacinic, nu caută pricini,

Se apără cum poate, și noaptea fără lene

Nu doarme, priveghează.

Stăpânitorii lini

Și trezi pe când supușii în pace dormitează

Mai multă fericire la ei asigurează.