Umbra răzbunătoare

 

"Frate-meu spre tronu-mi cată,
Oamenii m-au credințat...
Capul său dar să se-abată
Astă-noapte la palat !

Asfel domnul își zicea
Și pe cer o stea pălea.

Iată fratele cel june :
— "Dulce frate, de te chem,
Sunt coprins de-amărăciune...
Umpleți cupele să bem !

Viața-i plină de-ntristare.
Fericirea pe pămînt
Trece ca și-o sărutare,
Ca și-o floare pe mormînt !"

Fratele mai mic zicea :
— "Doamne ! ține cupa mea !"

Fratele cel mic murise
De venin omorîtor ;
Dar din ora ce perise
Domnul sufere greu dor.

Somnul ochii nu-i atinge,
Visele plăceri nu-i port,
De cum soarele se stinge
Vede fratele lui mort.

Mîna fantasmei ce plînge
Îi arată cînd și cînd
Hîrca plină cu-al lui sînge,
Cu-al său sînge fumegînd,

Și-i vorbește : "Doamne, bea
Sîngele și viața mea !"

Domnul caută scăpare
În ospățuri și-n orgii,
În noi crime și turbare,
În turbate bătălii.

Dar în lupte-omorîtoare,
Bravii-alături toți se-abat ;
Numai el stă pe picioare,
În cadavere-ngropat.

Și-n orgiile turbate,
Cînd mesenii varsă vin.
Umbra junelui său frate
Pare printre cei ce-nchin,

Și-i mai zice : "Doamne, bea
Sîngele și viața mea !"

Iar pe patu-i de zăcere,
Unde capul și-a turnat,
Vede-a fratelui părere
Ce-ocolește tristul pat,

Și-i vorbește : "Doamne, bea
Sîngele și viața mea !"

(1858)