Un sentiment

 

Rămășița urmei mele în cuvînt
nu va spori ruina,
nici nu va șterge praful de pe săbii.
va ridica pe mîini doar pelerina sfîșiată
și-apoi cu alte pietre o va acoperi.

iar tîmpla zării nu va fi împinsă,
nici neajuns, nici moarte
nu va desolemniza momentul
urcării pe scară
a păsării cu aripile frînte
și picurate cu ceară.
doar graiul ei va mai mușca urechea nopții
și-o stea va coborî în lacuri la priveghi.

cîte un copil grăbit își va întoarce capul
și va lovi cu bățul
oglinda
în care se mai strîmbă cerul...