Unei femei... (Demetrescu)

 

Tu ai plecat cu sufletul nostalgic
De ceruri largi, de vecinici primăveri,
În țara caldă unde tot-d'a-una
Sînt infloriți frumoșii palmieri.

De pe la noi ce vești să-ți dau, iubito?
Nu sînt nici flori, nici rîndunici... e iarnă...,
Și simt că peste inima mea tristă
Uitarea ta începe să s-aștearnă...

O! vino mai curînd... de mai ții minte
Cuvintele șoptite la plecare,
Și plînsul meu ce mi-l ștergeai cu părul, —
O! vino mai curînd... și adu-mi soare...