Ursul la priseci

 

La o alegere, făcută după legi
Ce dobitoacele povățuiesc din veci,
Pe urs l-au fost ales nazâr peste priseci,
Deși s-ar fi putut un alt, oricare fie,
Să prindă o așa cam grea dregătorie.

Căci ursul dacă dă de miere,
Apoi se-ncurcă-n socotele.
Dar pasă tu de cere
La fiare rânduiele!..

Oricine au dorit să intre-n așa post,
Nevrednic, defăimat de către toți au fost

Și parcă înadins
Asupra ursului majorita s-au strâns.
Toți l-au heretisit,
Iar el au mulțumit,

Ba încă la cei mari și labele au lins.
Dar răul în priseci curând s-au dezvelit;
Căci ursul, cum au mers la tact, s-au apucat

De curățit, de retezat
Și, drept, oricare stup în labă-i au intrat
L-au scos de tot curat,
Iar mierea la bârlog mergea necontenit,

Pân' ce la sfat s-au dat de știre
Și s-au orânduit

La fața locului pe forme deslușire.
Au mers, au cercetat, au scris, au lămurit,
Dar mierea n-au înapoit;
Iar ursul de pe loc
S-a și trimis surghiun pe iarnă la bârlog.

El în singurătate

Își suge labele mult pline de păcate.
Și, ca un călător pe mare,
Așteaptă vântul cel de cale.

Nici nu mai zic nimică:
De urși mi-i tare frică.